Arhivă pentru Aprilie, 2008

Alte obstacole

Posted: 10/04/2008 in Din viata mea

Saptamana asta a fost poate cea mai lunga saptamana din acest an si nu da semne ca ar vrea sa se termine. De luni sunt suspect de oreon si nu am voie sa ies afara si sa mananc zahar, ceea ce ma „doare” cel mai tare. In alte circumstante m-as fi bucurat ca stau acasa, scap de scoala, dar nu si acuma. Totusi…luna viitoare incep tezele si cu cat lipsesc mai mult cu atat e mai mult de recuperat, dar totusi…am scapat de un test la franceza ceea ce mi-a oferit un strop de satisfactie, si in comparatie cu amigdalita, durerile oreonului sunt de 10x mai usoare(macar pot sa mananc si sa inghit), si imi da si ocazia sa mai citesc un pic. Am terminat „In imparatia leului argintiu” de Karl May si acum citesc „Endimyon Spring”. Sunt carti bune mai ales „In imparatia leului argintiu” pe asta o recomand tuturor.

Anunțuri

Cand vine, vine!

Posted: 04/04/2008 in Drumuri

Au trecut mai multe saptamani de la ultimul drum si nimic interesant nu s-a intamplat. Asta imi ziceam saptamana trecuta cand eram mai racit decat permitea legea si in conditiile in care am fost la bunicii ca sa sarbatoresc pastile catolice(bunica e romano-catolica). Dar Sambata, a fost olimpiada la religie, faza judeteana. N-o sa intru in detalii ca nu sunt multumit de nota, insa tata a avut de facut un drum pana la Nadrag(langa Lugoj, pe langa Deva) pe unde am trecut si dupa incidentul din vara cu caprioara. Tata a „luat” un mester de la fosta fabrica de lant de la Braila(care s-a inchis si acum tata e singurul din tara care mai face lant comercial) si il ducea inapoi acasa. Eu daca tot iesisem din casa si am mers la olimpiada, cum imi ardea de plimbari l-am convins pe tata sa ma duca si pe mine cu ei(nu a fost prea greu pt. ca sunt „un excroc” cum imi spune tata in astfel de situatii). Trebuia sa fie un drum obisnuit: ne ducem, lasam „marfa”(care in cazul acesta era un om) si ne intoarce. Cum am iesit din Deva deja ramaseseram fara semnal la telefon(pe acolo inca nu a aparut telefonia mobila:D) cand ni se aprinde becul de baterie la bord. Tata opreste si auzim un sunet mecanic. coboram din masina si tata se duce la motor, eu ma duc langa un copac ca aveam ceva traba. dar langa esapament vad o bucata de metal, o ridic si i-o arat tatei care si-a dat imediat seama ca era un intinzator care invartea cureaua si cureaua incarca bateria masinii. Am pornit si peste inca o suta de metrii tata opreste la gandul ca poate nu a picat si cureaua(acesta a fost primul gand al tatei” Cureaua a picat!”) si foarte fericit inchide capota si vine in mana cu cureaua, eu m-am obosit sa ii explic domnului Iulius, care statea in spate ce se intampla, cam primitiva explicatia dar macar si-a facut o idee”Stati linistit, doar pica piese de pe masina”. Nu am mai putut pleca in seara aceea si am dormit in ceea ce parea a fi un catun daca stam sa ne gandim ca nu era semnal la telefon, si ca multa lume nu stie unde e acel sat pe harta, dar era televiziune prin satelit asa ca nu ma plang. A doua zi, tata vazand pe lumina ca nu poate face nimic, s-a hotarat „E o masina diesel, trebuie sa mearga si cu puterea din baterie, cu ea merg acasa!” si am pornit: fara faruri, fara semnalizari, fara radio, fara sa ne jucam la geamuri, fara clima asa ne-am propus sa plecam. Si asa am plecat. Masina mergea bine si aveam semnalizari, stopuri, totul mergea, dar noi incercam sa nu folosim nimic nici chiar frana. Tata deja se vedea mergand asa pana in Turda. dar dupa cam 15 min. incepe: palpaie semnul de vrana de mana si primim atentionari sonore, nu i-am dat atentie si apoi apare semnul unui volan, adica am pierdut servo-directia, am trecut pe „servo-muschi” mai mergem ce mai mergem apare semnul de ABS si ala pica, apoi se opreste turometrul, apoi vitezometrul, si intram in Deva, semnalizare si sa vrem nu mai aveam, si radeam cu tata ca daca am fi putut scoate mana pe geam…nu puteam, geamurile erau inchise, nu mai mergeau, noi transpiram in masina…clima nu pornea, motorul nu mai primea date corecte nu mai avea randament, acele de bord erau intepenite, noi stateam la semafor…dar bordul zicea ca avem 80km/h si 2000 turatii/min si eu nu mai puteam de ras. Dar la o benzinarie, a cedat motorul…am sunat un prieten, am primit un redresor, am incarcat bateria si din 20 in 20 de km opream si statea o ora la incarcat. A fost o aventura!
P.S. am uitat sa spun, apropo de caprioare, cand ne grabeam sprea Nadrag dupa ce stiam ca putem ramane fara baterie pe mijlocul drumului erau 2 pui de caprioara…pe tata il treceau totate naduselile, si transpira la gandul altei caprioare in situatia noastra…a fost haios. Nu pt tata totusi.:D