Arhivă pentru Iunie, 2010

In ultimele patru zile eu si cu tata ne-am „plimbat” destul de mult. Cu toata ca tata inca are mana rupta dupa ce a cazut din cires si eu ii schimb toate vitezele. Pe undeva sunt mandru de treaba asta. Stiu ca toata lumea o sa imi spuna ca nu e legal si ca suntem inconstieni….Shut Up! Nu vreau sa va aud parerile pentru ca nu cunoasteti toate detaliile si numa ne certam degeaba!

Oricum, ieri am fost pana Lugoj si inapoi. Cum am plecat din Lugoj pe intuneric am vazut ceva cu totul nou pentru mine: licurici! Nu am vazut unul de aproape dar am oprit intr-o parcare si am vazut cum toata padurea era luminata de parca toata vietatile padurii ma priveau cu ochii lor luciosi. A fost frumos. Mai vreau sa ii mai vad odata. In fine, am pornit la drum, nu ne-am grabit, am mers decent, si am ajuns la intrarea in Turda pe la ora 1 noaptea Dupa ce am trecut de intrarea in Turda, cum plouase erau o gramada de baltoace pe marginea drumului. Cum din fata venea un TIR, tata a luat un pic dreapta. Moment in care am dat cu rotile de pe partea dreapta in intrarea in Tunelul catre China. Am avut noroc pentru ca dat fiind ca groapa (craterul) era plin cu apa roata dreapta fata a acva planat si astfel a scapat intreaga. Roata dreapta spate nu a avut atata noroc si s-a indoit janta. La ora unu noaptea, la 10 minute de casa, intr-o zona fara stalpi de iluminat, noi aveam o janta indoita. Tata cum are mana rupta e exclus sa  ridice greutati cu ea. Asa ca eu am avansat in grad de la DSG cu comanda vocala la mecanic sef. Am mutat tot ce era in portbagaj pe bancheta spate, am scos roata de rezerva si cricul, tata folosea lanterna telefonului sa imi lumineze mie si gura ca sa ma indrume si sa imi spuna in mare ce am de facut. Nu ca e cine stie ce stiinta exacta, dar e bine sa sti cateva lucruri. Dupa o jumatate de ora de hamalit prin noroi, am montat roata noua si am venit acasa. Azi am reparat janta, maine dimineata facem cauciucul si plecam la Oradea. Din cate stiu eu aia au drumuri bune dar….

P.S. Domnu Berceanu, daca azi noapte pe la ora 1 si ceva ati sughitat  am fost eu! Sper ca v-am trezit din somn 🙂

Anunțuri

Francofobii din Romania (si nu numai) au motive de bucurie. Nationala de fotbal a frantei pleaca acasa de la Campionatul Mondial De Fotbal FIFA 2010! francezii s-au facut de tot rasul. Vicecampioana mondiala, din 3 meciuri a reusit sa obtina 2infrangeri si un egal contra echipelor Uruguai, Africa de Sud si Mexic. Asa ca fiti fericiti dragi francofobi ca franta a acum facuta de ras in fata unei planete intregi.

Acum probabil ca unii se intreaba „Tu ce ai impotriva francezilor si de ce?”. Pai toata ura mea fata de natia franceza a inceput cam prin clasa a 5ea. Atunci am inceput sa invat limba franceza la scoala. Toata lumea mi-a zis: „bucura-te ca nu faci germana”, „franceza e usoara” si pentru o scurta perioada eu chiar i-am crezut. Dar pe masura ce trecea timpul, profesoara debita cuvinte tot mai greu de inteles pentru creierul meu. Asa ca am pornit o cercetare despre aceasta fiinta necunoscuta mie pe atunci numita „francezul”  si am descoperit ca este una destul de foarte aroganta, dar pe care, surprinzator, noi o pupam in fund!  Ma enerveaza la francezi ca pentru ei totul se invarte in jurul lor. Sunt sanse foarte slabe ca in franta sa gasesti si oameni care sa cunoasca (sau care sa vrea sa iti vorbeasca in) alte limbi. Daca tu sti franceza bine, daca nu, nu esti demn sa stai de vorba cu un reprezentant al acestei „rase superioare”. Nu ma intelegeti gresit, am tot respectul pentru un francez cult, care stie si vrea sa iti vorbeasa in alte limbi, dar detest francezul de rand, znob. In plus ma deranjeaza ca ei fac misto de romania si rad de noi pe fata, iar noi in loc sa luam atitudine ii felicitam pentru umor (vorbesc la nivel diplomatic). Am vazut acum cateva luni ca francezii au inventat „salutul romanesc”; ce e bine e ca cei de la Daily Cotcodac au luat atitudine si au inventat „salutul francez”. In cadrul aceluias reportaj la stiri am aflat ca in urma cu ceva timp in trenurile franceze scria „Atentia la romani, va fura bagajele!”. Pai sa nu le dai cu branza-n cap? Dar noi nimic! Mama lor de francezi. Mai bine ca au plecat acasa de la Mondiale! Chiar ma bucur!

Cam pe acum o saptamana spuneam intr-un articol ca doua foste colege (printre care si Monica) trageau de mine sa spun despre ele ceva la mine pe blog, de parca blogul meu ar fi OTV, si ele ar devenii celebritati virtuale.

Despre Monica deja am scris un articol si pentru ca s-au strans cateva comentarii nu imi permit sa il sterg (da bine la statistici), dar acum s-a enervat cealalta țață. O cheama Adela. Acum o saptamana nu am vrut sa scriu un articol despre ea pentru ca nu vroia nici in ruptul capului sa ma pupe (nici macar de „bine ai revenit in Turda”) si nu ma pupat nici de ramas bun. Asa ca am hotarat sa scriu articolul dar fara sa dau nume sau altceva. De atunci e calare pe mine pe mess (nu va ganditi la prostii) sa scriu ceva despre ea.  E drept eu am o slabiciune mai veche pentru ea. In generala pentru aprope o luna mi-a placut de ea,  dar nu i-am spus nimic decat dupa ce s-a terminat scoala si eu m-am mutat in Bucuresti (sa fiu sigur ca si daca rade de mine, eu nu o aud). Acum reintors pe meleagurile natale, si cu aerele de bucuresti in cap, mi-am permis sa ii spun si fata in fata cateva lucruri (poate prea multe). Oricum cu toate ca nu m-a pupat inca (si nici nu cred ca o va face) a zis ca daca scriu un articol despre ea am sanse sa o impresionez (minciuna mai evidenta n-a gasit, dar in fond asa sunt femeile). Ea zice ca vrea sa afle ca parere am eu despre ea (de parca nu i-am zis deja) dar, ma rog, nu stiu ce urmareste.  Deci parerea mea despre Adela: pai…. arata bine, imi place la ea ca spre deosebire de alte muieri a facut fata mintii mele diabolice (cateodata scot niste replici de speriat), ea zice ca ar fi ruda cu Nostradamus deoarece s-a intamplat de mai multe ori ca ceea ce a zis sa se adevereasca, in cazul asta suntem veri pentru ca si eu sunt un nepot de-a lui Nostradamus [(ce aproape am fost de incest) ma refer mintea mea, Adela n-a stiut nimic]  mai imi place la ea ca rade la glumele mele (nu multa lume face asta). Personal eu cred ca ii mai trebuie putin exercitiu ca sa invete cum sa isi foloseasca materia cenusie la capacitate maxima, deoarece cateodata am impresia ca desi la exterior e bruneta, la interior e blonda. Daca vreti mai multe detalii puteti vedea cateva din numeroasele noastre si interminabilele noastre discutii pe Facebook. Adresa mea de Facebook e asta (trebuie sa invat cum adaug un buton de Facebook pe blog). Cu astea fiind spuse, sper ca acum am impresionat-o pe Adela si ma crede ceva SuperMan si atat 🙂

Salutari la tot globul! M-am intors dintr-o mini-vacanta (in vacanta) din Maramures, de la bunici si pentru ca atata timp cat am lipsit eu pe blogul meu s-a asternut praful, mi-am zis sa postez un articol care s-ar putea sa intereseze pe mai multa lume. E vorba de jocurile on-line.

Asa cum stie multa lume, jocurile on-line devin din ce in ce mai populare. Nu o sa fac un articol plin de statistici, insa o sa il fac pentru ca a inceput sa ma apuce si pe mine febra acestor jocuri. Si eu sunt un om destul de mult in urma cu tehnologia la modul muuult in urma. Am descoperit Twitterul cu o intarziere de un an si desi l-am descoperit nu il folosesc, hi5 nu imi place, de myspace am auzit dar nu am intrat niciodata pe site, cu facebook ma mai impac. La modul ca imi place si ma joc jocurile lor. Poate prea mult. Dupa o scurta perioada de observare, am ajuns la concluzia ca cel mai popular joc de pe Facebook este FarmVille. Va zic sincer ca nu am incercat niciodata, si poate e mai bine. In urma cu cateva saptamani am auzit la stiri ca un roman isi vinde ferma FarmVille pentru 5000 (cinci mii) de euro. Cam mult, dar in fine. Ceea ce eu ma joc (poate prea mult) e CarMadness. Ideea jocului este sa iti cumperi o masina, o tunezi, mergi cu ea la curse, castigi bani, o tunezi si mai mult, te mai dai doua-trei curse, si o vinzi. Am inceput sa ma joc jocul asta cam mult dar nu ma pot oprii pentru ca ma vad atat de aproape fata de cum ii vedeam pe altii cand am inceput jocul. Mai am putin si imi pot cumpara cate masinii vreau, masinile mele sa aiba valori astronomice cand vine vorba de putere etc.  Sunt foarte aproape si nu mai vreau sa ma las. De asemenea am inceput in paralel si Motorcycle Madness care e aceeasi chestie dar cu motociclete.

Voi (cititorii mei fideli si nu numai) aveti o astfel de dependenta sau, mai bine zis, viciu? Va puteti lasa de el oricand sau e ca fumatul? Ce parere aveti despre aceste jocuri? V-ati apuca sa jucati astfel de jocuri?

M-am hotarat sa fac si primul meu review al unui film si cum la acesta am gasit cele mai multe lucruri de comentat, o sa incep cu acesta.

Looney Tunes Back In Action dateaza din 2003 si daca esti fan Looney Tunes atunci trebuie sa il ai in videoteca sau macar sa il vezi. Toata povestea se invarte in jurul lui Bugs Bunny si a lui Daffy Duck care, asa cum fac in fiecare episod, se cearta in continuu Daffy incercand sa isi dovedeasca superioritatea, insa in film isi fac aparitia cam toate personajele Looney Tunes care au aparut vreodata. Cred ca singurii care n-au aparut au fost Scufita Rosie si Lupul. Ideea filmului e buna. Totul porneste atunci cand Daffy Duck e concediat de catre Warner Bros, iar Bugs decide sa nu mai joace fara Daffy. In acest film Daffy se „ataseaza” de un ex-paznic de la studiourile Warner care a fost concediat tot din vina lui Daffy. Insa, in aceeasi zi, saracul pazinc pe nume DJ afla ca tatal sau era spion, a disparut in misiune, el trebuie sa continue. Ma rog, pana aici cunoastem scenariul, evident Daffy merge dupa el crezand ca asta e sansa lui sa se afirme in fata lui Bugs. Intre timp acesta impreuna cu presedinta care l-a concediet pe Daffy, il cauta acuma ca sa il reangajeze, pentru ca altfel Bugs nu mai joaca si o lume fara Bugs Bunny e ca o lume fara Mos Craciun. Filmul e mediocru, nu e o comedie savuroasa, Bugs Bunny si compania au avut si filme mult mai reusite, insa am vazut si filme mai proaste (cu toata ca nu imi vine acum nici unul in minte). Lasand la o parte scenariul care te ameteste complet, intrucat incepe pe un platou de filmare si tot acolo se si termina, la romana asta s-ar numii „povestire in ramă”, filmul are si cateva aspecte care pe mine ma dau peste cap. O sa va fac un mic top:

1) Vocea lui Bugs Bunny din film nu corespunde (defapt nu seamna deloc) cu cea din desenele animate obisnuite sau cu vocea sa din alte filme

2) Masina eroului nostru este un TVR. Pentru necunoscatori e o masina sport (sau se vrea a fii sport) britanica, care mai nou e sub patronajul unui om de afaceri rus. Lucrul care ma deranjeaza e faptul ca ARE VOLAN PE DREAPTA! Nu ca am ceva cu masinile cu volan pe dreapta, dar in America, in Las Vegas si Hollywood exista masini cu volan pe dreapta? Nu stiu care a fost bugetul acestui film dar puteau gasii o masina ceva mai americana. Chiar un Ford model T era mai bun ca TVR ul ala.

3) In film apar multe din replicile facute celebre de Bugs Bunny , insa apar la momentul nepotrivit si nu au nicio legatura cu contextul. Imi e greu sa le scriu aici pentru ca habar n-am cum se scriu, dar o sa incerc: „I knew we should have took that left turn in  Albuquerque„, „What a maroon” si mai sunt si altele care din pacate apar la momentul nepotrivit!

Deci in concluzie:

Este un film amuzant? – Depinde de starea ta de spirit. Nu o sa te ingrasi de la ras, dar o sa fi cam la fel de bine dispus la sfarsitul filmului ca la inceputul lui 🙂

Merita? – Daca esti un fan Looney Tunes si vrei sa te lauzi ca ai vazut tot ce era de vazut, atunci DA! Daca nu, e ok; nu o sa te intrebe nimeni de filmul asta si nici nu are scene memorabile care sa poata fi parodiate in alte filme. 😐

E usor de procurat? – Depinde cat esti de hacker. Pe piata din Romania slabe sanse sa il gasesti. Daca locuiesti in America/Marea Britanie atunci Amazon/E-bay is your frind! 😉