Arhivă pentru Iulie, 2010

Ei bine  nu se inchide postul national de televiziune, nici nu isi schimba denumirea sau sigla,  insa potrivit MotorSportNews.ro TVR nu va mai transmite din 2011 Formula 1. Cei de la DigiSport au cumparat drepturile de televizare, stiu ca exista oameni care nu receptioneaza DigiSport (printre care si eu) insa totusi ma bucur ca nu mai transmite TVR cursele. Se pare ca cei de la TVR acuza audienta scazuta, insa trebuie sa recunoastem ca cei de la TVR sunt caposi. De mai multi ani lumea striga „Inchideti gura comentatorilor, vrem sa auzim motoarele!” Insa cei de la TVR nu am luat actiuni in acest sens. Eu am renuntat sa ma uit la Formula 1 nu din aceasta cauza ci din cauza ca s-a retras Schumacher. Acum ca a revenit am inceput sa ma uit din nou. Oricum, odata cu schimbarea postului se vor schimba si comentatorii, desi acestia nu sunt inca cunoscuti, stim ca acestia nu vor fi Victor Bonifaciu si Mihai Alexandrescu. Sunt tare curios cum se vor auzii cursele din 2011!

Sursa: http://www.motorsportnews.ro

Anunțuri

Am zis sa mai scot inca un articol dat fiind ca maine (adica azi) plec spre Bucuresti unde net-ul este…. nesatisfacator.

Am auzit de multe ori expresia „Viata bate filmul” insa nu m-am prins la ce se refera. Adica am o idee vaga, dar nimic clar. In ultimele zile nu stiu ce mi-a venit si m-am uitat la desene animate. Mai exact la fime animate: The Lion King (1, 2 si 3), The Road to El Dorado, Lilo&Stitch, Beauty and The Beast, in fine, am intrat in contat cu latura mea cinefilica! Dat fiind ca vacanta asta m-am mai uitat la cateva filme va pot spune ca animatia bate filmul! Deci sa recapitulam: Viata bate Filmul, Animatia bate Filmul, dar oare Viata bate Animatia?

Personal eu nu cred. Eu sunt de parere ca Animatia bate Viata; si cum e tarziu si eu sunt obosit, o sa incerc sa explic totul intr-un mod si limbaj savant. Poate ca in trecut filmele de animatie (desene animate) nu reprezentau o concurenta pentru filmele cu actori deoarece erau scurte, erau foarte exagerate, eram destinate exclusiv copiilor. Ok, asta s-a intamplat cam pana in anii ’70, ’80; atunci personajele indragite din desene au inceput sa „joace” in lungmetraje si incet, incet nu au mai fost destinate exclusiv copiilor, ci familiilor.  Primul exemplu care imi vine in minte e „Scooby Doo Goes to Hollywood”, dar poate nu e cel mai relevant exemplu.

Asa cum am spus si mai devreme, m-am uitat in ultimele doua zile la mai multe filme de animatie pe care pe o parte le-am mai vazut, dar de altele doar am auzit, dar ce mi s-a parut fantastic la ele e ca desi stiam ca sunt practic desene animate, n-am putut sa nu imi imaginez ca ar putea fi  real. Cred ca asta e un fel de paradox: te uiti la un film, vezi ca personajele, cladirile sunt reale, iti dai seama ca totul e fals, te uiti la un film animat, sti ca persoanele si cladirile sunt false, te intrebi daca e sau nu adevarat. Nu stiu daca toti faceti asa, dar eu asa am patit.  In scurta mea viata (de nici 16 ani) m-am uitat la mai multe filme, singura mea problema fiind ca le i-au de la cel mai vechi la cele mai noi: m-am uitat la „The Gold Rush”, „7 Sinners”, „Cat Ballou”, „Full Metal Jacket”, „Tango&Cash”, ” Rocky”, „Rambo” etc. mai am putin si ajung la zi cu filmele. Dar sincer sa fiu cred ca au inceput sa imi placa mai mult filmele animate. Cred ca e vorba de sentimentul pe care il ai cand te uiti la un astfel de film, sentimentul acela „vreau sa fac ceva nemaivazut si care sa rupa tiparele!”.

Recunosc ca sunt si cateva aspecte care trag filmele de animatie in jos. Unul dintre acestea este ca in fiecare film este cel putin un moment in care toti se cearta si pornesc pe drumuri diferite. Ce bine ar fi daca nu ar fi momente lacrimogene. Acum pe mine nu mai mai afecteaza asa tare, dar cand eram mic tot timpul plangeam. Mama ce uram sa plang la filme!

Dar voi, cititorii mei, cum vedeti toata treaba asta cu filmele. Ce preferati, film sau film animat desen animat? Si cred ca nu ar strica sa lansez un fel de leapsa: Top 5 filme preferate si top 5 desene preferate. Mentionez ca la desene preferate, intra si filmele animate in genul celor mentionate la inceputul articolului.

In rest, va doresc sa aveti o saptamana Hakuna Matata si va las si un video simpatic! 😉

Nu, nu se face o continuare la Top Gun dar am zis ca asa suna titlul mai palpitant.

Astazi de dimineata intentionam sa merg cu tata la cumparaturi, insa pe cand ne suiam in masina am vazut 2 elicoptere militare si un MIG pe cer. Atunci ne-am adus aminte ca astazi la Baza 71 Aeriana Campia Turzii,  este Ziua Aviatiei. Am schimbat traseul, am bagat talpa in masina si fuga la pista. Intradevar azi era, deci daca n-ati stiut, imi pare rau pentru voi ati pierdut evenimentul. Sa va povestesc in linii mari ce s-a intamplat. S-au serbat 100 de ani de la primul zbor si, la fel ca anul trecut, au facut demonstratii de lupta aeriana si terestra, MIG-urile 21 au „defilat” prin fata publicului la viteze sub-sonice si super-sonice, elicopterele au defilat si ele, au avut la fe ca in alti ani un MIG expus, ne lasau sa ne suim pe aripile sale. Partea buna, fata de alti ani organizarea a fost mai buna. Nu au mai fost masini parcate pe marginea drumului si au fost mult mai multe standuri. Au fost standuri cu mancare (mici si frigarui), inghetata, bere, au fost cei de la TopCar (reprezentanta SEAT Cluj) cu cateva modele expuse. Una peste alta a fost frumos.
Poze din pacate nu am pentru ca desi am luat aparatul foto cu mine, am uitat sa iau si cardul de memorie pentru aparat. O sa incerc sa fac rost de niste poze de anul trecut, pentru ca exercitiile au fost foarte asemanatoare

Ok, vreau sa va anunt ca acest articol este un pamflet si trebuie tratat ca atare!

Nu sunt eu sigur daca Eminem are sau nu legatura cu reciclarea, insa in timp ce citeam blogul lui Toade Păun am dat peste un video destul de haios legat de Eminem si noul sau album. Mie mi se pare ca asta e o metoda de reciclare insa fiecare ii spune cum vrea.

Si ca un discaimer sa stiti ca nu am nimic impotriva lui Eminem, cat despre ultimul sau album, imi place foarte mult partea cu „I’m not affraied” dar atat.

… sau mai bine nu. 🙂

Revin dupa o pauza un pic mai lunga ca de obicei si zic asta nu pentru ca a durat multe zile, ci pentru ca nu am facut nimic in zilele astea cat nu am postat.
Ieri dupa cum bine stiti (sau daca nu stiti, nu ati pierdut nimic) a fost ziua Frantei (in urma mai multor observatii am decis totusi sa scriu Franta cu „F” mare). Eu postez astazi pentru ca ieri am facut un protest la adresa Frantei si am decis sa nu postez nimic pe blog. Va dati seama, ce jignire pentru poporul francez; cel mai citit si urmarit blog din lume nu posteaza de ziua lor nationala. Ce mai drama! Oricum sa nu credeti ca m-am prostit si scriu un articol despre franta Franta, nu eu, dar scriu pentru ca ieri a fost o sarbatoare mult mai mare si mult mai importanta decat ziua Frantei: Ziua Mamei Mele. Lucrurile ar fi fost mult mai simple daca eram toata familia impreuna, ca in alti ani. Anul asta nu. Mama e la bucuresti pentru ca bunicu (care defapt imi e stra-unchi) a paralizat la scurt timp dupe ce si-a rupt tata mana, iar eu sunt la Turda pentru ca si-a rupt tata mana. Ar fi fost mai simplu sa ii zic „La multi ani” daca eram impreuna. La telefon niciodata nu mi-a placut sa fac urari. E mai simplu prin e-mail, SMS, MMS, Messenger, forum, blog, face2face, decat la telefon. La telefon ii spui acelasi text pe care i-l spui oricarei alte rude, acelsi text pe care de multe ori nu il crezi, si mai trebuie sa o spui si pe un ton convingator. Fata in fata e mai usor ca macar vezi ca se bucura, dar la telefon si tu (cel care ii urezi) si el/ea (cel/cea care primeste urarile) stie ca nu sunt adevarate.

In fine, sarind peste problema mea cu uratul, am o intrebare: Ce cadou sa ii iau mamei???