Inca o noapte alba

Posted: 07/04/2011 in Din viata mea, Drumuri
Etichete:, , , , , , , , , ,

Nu mai departe de saptamana trecuta ma laudam ca am gasit secretul zilelor perfecte si ca acesta este nedormitul noptilor de miercuri spre joi si statul la birou scriind despre Eminescu. Ei bine, soarta ma face sa repet aceasta reteta; de aceasta data fara sa vreau. Trebuie sa recuperez in seara asta tema care trebuia s-o fac pe marti si eu n-am facut-o pentru ca eram la Turda (sau pe tren, depinde care scuza e mai buna). Ei bine, in seara asta trebuie sa fac o sinteza a unor foi despre viata lui Eminescu, privita din toate unghiurile. Trebuie scrisa de mana si trebuie scrise foarte frumos, ceea ce pentru mine mereu a fost o problema. Am scris deja 4 pagini si fac o scurta pauza pentru a-mi lasa mana dreapta sa se odihneasca. E foarte obositor sa scrii frumos! Oricum incet-incet cred ca o sa incep sa il visez pe Eminescu, asta desigur cand o sa ajung sa pun capul pe perna.

Oricum o sa imi fur 5 minute din somn/tema pentru a face un scurt rezumat al altei nopti albe, cea de luni spre marti. Am pornit la ora 23:55 din Campia Turzii cu un accelerat (sau rapid, habar n-am) care ajungea  in Bucuresti la ora 9:23. Ciudat a fost ca de data asta era si mama cu mine, pana acum ea a fost de obicei cu mine la drumul dus, sau nu a fost deloc. Sincer, cred ca era mai bine daca nu venea nici de data asta, era un loc mai putin in compartiment. Am nimerit un compartiment foarte bine incalzit, excesiv chiar, in care mai erau doi tineri, care spurinzator, pareau civilizati si spalati. Un lucru tot mai rar in trenurile de noapte din Romania. Dar pentru ca ocupa si mama un loc in compartiment nu am putut face cumva sa ma intind pe 2 scaune ci a trebuit sa dorm in fund. Sau cel putin am incercat. Am citit cateva capitole din Stapanul Inelelor (pana mi-a venit somnul) si dupa aceea mi-am cautat o pozitie cat-de-cat comoda. Am facut un efort si am reusit sa imi pun picioarele pe scaunul din fata mea care era gol, si printr-o minune am reusit sa adorm. M-am trezit dupa circa 30 de minute cand am alunecat de pe ambele scaune (si cel din fata pe care imi tineam picioarele, si al meu, pe care imi rezemam ceafa) si am dat destul de zgomotos cu fundul de podeaua trenului. Bine ca nu am ajuns cu fundul pe traverse. M-am trezit si mama, care dupa cum am descoperit nu are absolut nicio problema in a dormii stand pe scaun, s-a oferit sa faca ce mi-a fost mie prea rusine sa ii cer. S-a dus pe scaunul liber din fata mea si mi-a lasat mie locul ei (care era langa al meu) sa ma intind linistit. In cele din urma pe la 4 dimineata am reusit sa adorm. Si somnul cel dulce a tinut pana la pa ora  8 si jumatate cand m-am trezit nici acum nu stiu de ce. Oricum… sunt surprins si de faptul ca am reusit sa adorm in pozitia aceea usor chircita pe care o aveam. Poate faptul ca aveam capul la cativa centimetri de picioarele unuia din tinerii aceea reprezinta o posibila solutie a misterului, nu stiu! In fine, cert este ca a trecut o noapte cu putine ore de somn, urmata de 6 ore de scoala, dupa aceea un somn bine-meritat de aproape 9 ore, in noapte de marti spre miercuri si in seara asta….o lipsa de somn, ca sa fie balanta echilobrata.

Cam atat imi permit sa povestesc, e timpul sa ma intorc la influenta lui Schopenhauer in opera lui Eminescu.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s