E ora 1:17 si eu dimineata la 8 trebuie sa ma trezesc. Totusi asa cum se intampla mereu, ideile bune vin doar cand esti obosit, sau trebuie sa pleci, sau nu ar mai trebuii sa fi treaz. La mine nu pot sa spun ca sunt idei „bune”, dar in orice caz sunt idei. S-a intamplat acum cateva minute, dar eu deja nu mai stiu cum, am reciti un post de-al meu de prin decembrie 2009. De acolo am inceput sa sap mai adanc in istoria mea, pana am ajuns aproape de inceputul blogului. Incredibil cate lucruri mi-am amintit si cate lucruri am descoperit despre mine citindu-mi posturile. Primul si cel mai important lucru pe care l-am descoperit, este ca  sunt un complet agramat! Daca ii dictam unui copil de clasa a IIa ce sa scrie, el ar fi facut-o cu mai putine greseli de scriere si exprimare ca mine.

Al doilea lucru pe care l-am observat este ca stilul de scris mi s-a modificat. La inceput acest blog era intr-adevar jurnalul meu, doar ca in loc sa il scriu cu pixul sau creionul intr-un caiet pe care sa il tin inchis intr-un sertar, eu scriam totul pe un blog a carui adresa nu o dadeam la nimeni. Era si asta o motoda, acum insa cand scriu, ma gandesc ca cineva o sa citeasca randurile astea si atunci parca ma cenzurez intr-un fel. Mai ales daca ma gandesc ca acea persoana s-ar putea sa ma cunoasca. Chiar aiurea situatia asta; vreau sa o schimb.

Al treilea lucru si cel care mi se pare cel mai nasol este ca recitindu-mi articolele, unele dintre ele mi se par atat de penale si de ridicole, incat nu-mi vine sa cred  ca eu le-am scris, sau ca la momentul respectiv chiar mi s-au parut OK. Pur si simplu mi se face jena si as vrea sa intru in pamant. Dar nu le sterg. Le las acolo; poate cuiva i-au placut, poate o sa imi prinda foarte bine in viitor. Poate sunt doar obosit si am din nou starea aceea in care vreau sa scriu, fie ca am noima, fie ca nu. Ceva imi spune ca maine nu o sa dau 2 bani pe articolul asta si peste un an, si acesta o sa mi se para penibil si o sa vreau sa dispar de rusine. Sunt curios, e normal sau sanatos sa am acest sentiment fata de (practic) propiile mele ganduri, fie ele si din trecut?

Anunțuri
Comentarii
  1. Este normal şi ar trebuie să te bucuri că vezi cât ai evoluat. Dacă ai fi fost la fel şi acum ar fi fost anormal şi nesănătos, în special pt că ai 17 ani. Diferenţa de la 14 ani la 17 ani este uriaşă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s