Arhivă pentru Iunie, 2011

Nu exist!

Posted: 30/06/2011 in Din viata mea

Daca ai ajuns sa citesti asta, e o gresala! Nu poti citii asta penrtu ca nu exista aceasta postare. Acest blog nu exista, nimic din ce vezi acum nu e real, totul e doar in capul tau; felicitari, ai luat-o insfrasit razna! Esti complet nebun, dus cu pluta, incapabil sa te mai integrezi vreodata in societate. Ai pasit pe drumul fara de intoarcere, acum trebuie sa mergi pana la capat! Si…. ma rog, ar mai fii cateva replici auzite prin filme, citite prin carti, dar nu are rost sa le mai insir pe aici. De ce? Pentru ca nu citeste nimeni rahatul asta :)) Tocmai m-am uitat putin pe statistici: in ultimele 2 zile (29 si 30.06.2011) nu a intrat NIMENI la mine pe blog. Nici macar vre-un robotel care sa imi lase link-uri de la site-uri cu fete goale si multi virusi. Nimeni! Asta ma face sa ma intreb de ce am mai parolalt cacaturile alea de posturi care cica vreau sa le pastrez pentru mine si nu le-am lasat in vazul lumii, ca oricum nu e nimeni pe aici, oricum nu le citeste nimeni, oricum doar eu intru pe aici.

Am ajuns din nou ca la inceput, o iau de la 0… dar nu prea imi pasa. Oricat de surprinzator ar parea si cu siguranta nu o sa ma credeti (nu stiu care „voi”, ca defapt sunt doar eu pe aici) dar de cateva zile, de luni seara defapt, sunt intr-o permanenta stare de je m’am fish. Daca vine unu la mine acuma sa ma ia la injuraturi eu o sa incep sa rad, defapt rad si acuma…stau ca un idiot in mijlocul patului, cu laptopul in brate, butonez pe tastatura si rad de unu singur :)) Ma intreb…am luat-o razna? Pentru ca daca asta inseamna nebunie…imi pare rau ca n-am descoperit-o mai demult :))

In fine, altceva chiar nu am ce sa zic…ma chinui de 2 zile sa mai citesc un capitol dintr-o carte…si chiar daca nu fac nimic altceva, nu pot sa ma apuc de citit! Prefer sa stau pe pat, uitandu-ma la un televizor inchis si sa rad ca prostu :)) Daca netul meu ar merge ceva mai bine v-as pune o melodie care cred ca ilustreaza destul de bine starea mea de spirit actuala. Din pacate netu merge ca ochii mortului asa ca va las sa o cautati voi pe YouTube: Green day – Basket case .

Mobile blogging

Posted: 28/06/2011 in Din viata mea

Ei binede data asta mi-a venit chefu sa posyez ceva si o fac chiar acum, pana nu diapare. Chiar daca asata inseamna sa il fac de pe telefon.
Astazi m-am fatait putin prin Bucuresti, chiar daca am stiut cand am plecat de acasa ca 99% plec degeaba. Teoretic azi trebuia sa fiu si eu mare gigollo si sa ies si eu cu o fata la un suc; am banuit  eu ca nu prea ii mai e sete atunci cand n-a raspuns azi la telefon…apoi n-a raspuns la mesaj, dar eu tot m-am dus…daca am promis ca o sa fiu la oocul de intalnire marti la ora 4, azi la 3 jumate eram acolo. Si acolo am ramas pana la 4 si 10. Poate ca daca nu imi uitam castile acasa si puteam asculta niste muzica as mai fii stat inca vreo.10 minute dar sincer ma indoiesc ca daca o faveam deznodamantul.ar fi fost altul. Asa ca am plecat de acolo, am mers la un Tip-Top, am cumparat niste savarine (sa imi indulcesc ziua) si acum sunt in maxi in drum spre casa. Culmea e ca din ce am vazut prin filme, oamenii dupa ce se duc.la o intalnire doar ca sa stea degeaba asteptand pe cineva sunt destul de suparati, demoralizati si tristi. Eu sunt cam fix pe.dos acum! Sunt fericit, binedispus, optimist si de abia astept sa ajung acasa sa dau drumul la muzica rock, sa dau iama in savarinele cumparate, sa dau pe spate niste pahare de cola si.dupa aia sa caut pe.cineva in lista de mess sa vorbesc. Defapt cred ca asta e singurul motiv pentru care postez acum, in caz ca o sa fiu tentat sa ma apuce melancolia mai tarziu sa am unde sa intru sa imi amintesc cum ma simt acum: happy as fuck!
Ziua de ieri a fost si mai tare. Ma cauta duminica seara pe mess varu-meu sa ma intrebe daca nu vreau sa merg la Waterpark  Otopeni cu el si cu gasca lui. Sincer sa fiu parca nu prea aveam chef sa socializez cu o intreaga gasca de zurgaliti, insa am acceptat pentru ca aveam si mai putin chef sa stau pe acasa toata ziua…chiar daca la 5 trebuia sa fiu prezent la sala.pentru cateva meciuri de ping-pong. In fine, m-am trezit dimineata la 7 la 8 am plecat, la 9 eram la unirii sa ma vad cu varumeu si toti prietenii pe care a fost in stare sa-i convinga sa vina si am ramas socat cat am vazut puhoiul de lume. La locul de intalnire ma astepta un puhoi de lume fete si baieti de la 13 la 26 de ani, iar in spatele lor era varul meu care mi-a spus ca nu a putut sa o convinga decat pe iubita lui sa vina cu noi. Adica eram doar 3. Bun, am luat bilete la 763(parca) si am pornit. Toti ne bazam pe varul meu sa ne zica unde sa coboram, iar atunci cand ne-a zis noi am coborat. Singura problema era ca nu vedeam niciun Waterpark. Defapt nu vedeam niciun fel de water. Asa ca din moment ce eram singurul cu GPS pe telefon (Android ce plm) am cautat indicatii catre destinatia dorita de noi. Raspunsul „distanta pana la destinatie 6,1km” in timp ce eu faceam aceasta descoperire, prietena varului meu a descoperit numele.statiei unde coborasem: „Institutul Meteorologic”. Dupa o runda de injuraturi adresate varului meu, am luat-o la pas eu favand concurs cu iubita lui: cine stie cele.mai multe injuraturi la adresa lui. Pana sastabilim un castigator, a oprit langa noi un maxi taxi care penteu 2 lei de caciula, a zis cane lasa aproape de Waterpark. Si asa a si fost, iar de acolo nu mai sunt evenimentenotabile de raportat, doar voie buna si distractie….aaa da, si mult vant! Dar n-a mai contat, a fost misto. Acum dacastau sa imi aduc aminte, imi amintesc si cand varu-meu m-a rugat sa nu apara povestea asta la mine pe.blog, insa nu-mi amintesc sa-i fi promis ca n-o public. Oricum ultimele 2 zile au fost zile pline, sper ca pentru un timp numai de deastea sa am parte!

Nu, nu m-am mutat in Vietnam si nici nu a venit Asia Mica langa casa mea. Ma rog, intr-un fel am india aproape…dar sa va explic. De cand ma stiu, vecinii casei de la Bucuresti au fost o familie de „talibani”, cum ii numeste un prieten. Pe romaneste: tigani. Ma rog… o familie e putin spus; in cazul lor e ceva de genul 20 de persoane pe 10 metrii patrati. Oricum sunt multi frate, multi. Niciodata nu am avut curiozitatea sa ma duc in spatele casei sa ma uit prin gard sa ii numar, dar stiu ca sunt multi….si tot mai apar. Ii stiu pe multi dupa timbrul vocii; normal ca injura in gura mare, unde te crezi, in UE? Si sunt si o turma intreaga de puradei care nu fac altceva decat sa alerge sa zbiere cat ii tin rarunchii si sa planga fara motiv in gura mare pana le sare tandara la mame/bunici/matusi/tati sau ce drac de rudenie or mai fi pe acolo, si dupa aia…..au saracii copii motiv sa planga. Si o fac mai cu foc ca pana atunci. In fine…noaptea dupa ce se termina alcoolul se mai linistesc si ei si se duc in casa adapost si se culca aparent organizat. O familie e la etaj si alta e la parter…defapt sunt aceeasi familie din cate am inteles…doar ca sunt mai certati ei asa intre ei… sarea si piperul unei relatii, pai da nu? Dilema e ca in fiecare vara… unul ramane pe dinafara. Nu stiu care e, de-al cui e… dar el are o canapea pusa langa gard, fix langa geamul de la baia de la parter, si implicit, cum baia mea e peste cea de la parter…e si sub fereastra mea.

Indiferent de-al cui ar fi (cei de la parter sau cei de la etaj) mi-e foarte simplu sa inteleg de ce doarme afara. Mai frate….asta cand doarme parca e gater! Sforaie de vibreaza termopanul! Adica eu am geamul de la baie (termopan) inchis, usa de la baie (lemn cu geam termopan) inchisa, geamurile de la camera mea (termopane) sunt inchise…si eu tot il aud pe ala sforaind! Cel mai rau lucru pe care i-l poti spune omului asta e „Du-te si te culca!” daca o face, fi sigur ca nu mai doarme aproape nimeni pe o raza de 20 de metri. Spun aproape nimeni pentru ca nu trebuie uitati oamenii care au ramas fara baterie la aparatul auditiv si sunt surzi. Nu va pot spune cat de greu imi este sa scriu acest articol pentru ca il aud intr-una! Parca ar fi ceva ne-am de drujba! Mi-ar placea sa am la indemana ceva cu care sa dau dupa el, fara sa fie evident ca am dat eu. Dar pantofi nu am de aruncat (nici macar de aia vechi nu merita asa ceva) ori daca as arunca cu un tub de Kiltox dupa el…nu cred ca o sa ma creada daca ii zic ca a fost un dar din cer special pentru el.

Totusi vreau sa stiu cum ii pot lua curentul de la bujie animalului ala!  Parca e un motor de Dacie stricat care se tureaza de unul singur pana ii zboara cate un piston, dupa care incepe iar sa se tureze. Dar spre deosebie de Dacie se pare ca asa are mai mult de 4 pistoane. Ma tem ca e ceva ce depaseste si tehnologia W16 a celor de la Bugatti. Oricum nu prea aveam somn, dar nici sa ascult „Spargatorul de chituci” nu aveam in program.

Apropo de asta, am fost intrebat zilele trecute de ceva ciucumeata pe care am pescuit-o pe net, care e motto-ul meu in viata. M-am gandit si mi-am dat seama ca nu am asa ceva; adica am, dar e pus deoparte pntru o zi foarte speciala, mai are de asteptat cam un an si 3 luni. Dar in urma ascultarii mai multor piese de la mai multi artisti, dupa ce am recitit pe blog cateva din intalnirile mele cu diverse specimene de oameni, dupa ce m-am uitat la filmele Rambo, cred ca mi-am gasit un motto, ceva dupa care sa ma ghidez in momentele de cumpana: Fuck it!  Asa ca in privinta vecinului Stihl …  fuck him!

Over and out!

Acest conținut este protejat cu parolă. Pentru a-l vizualiza te rog să introduci parola mai jos:

„Ohh I’m back / The fog has lifted…” si nu, nu m-am decis sa scriu postul asta ca sa citez melodii ale lui Kid Rock, dar mi-am revenit la starea pe care o am in fiecare vacanta si pe care ar trebuii sa o aiba orice elev/persoana in vacanta. I’m happy again!!! >:)  Nu ca pana acum as fi fost extraordinar de trist, insa (recunosc) vineri am avut un moment de tristete si melancolie, pe care pana duminica am reusit sa il depasesc, iar azi sunt vindecat complet. Tot momentul acela de tristete e „vinovat” si pentru postul parolat. Regret ca a trebuit sa fac asta, nici mie nu imi place sa intru pe un blog si sa vad ca nu pot citii tot ce e scris acolo, dar aveam nevoie ca unule lucruri sa fie notate si puse intr-un loc sigur, si in acelasi timp sa fie inaccesibile lumii. Blogul meu a fost singurul care a corespuns descrierii postului.

In fine, trecem peste asta caci nu mai are nici un rost acum. Oricum vineri seara eram cu moralul la pamant, sambata prima parte a zilei am facut tot ce mi-a stat in putinta sa nu zac, sa fiu activ, sa imi revin asa ca am: tuns iarba, tait creci uscate din cires si visini, taiat un mar uscat din gradina, ciopartit marul proaspat taiat, am mancat, am citit si cam aia a fost toata ziua. Apropo de asta, m-am apucat de volumul al treilea din „Stapanul Inelelor” in cateva zile il termin si dupa aceea o sa ma pot uita si la celelalte doua filme. Pe primul l-am vazut cand am terminat prima carte, pe al doilea nu am apucat, mi s-a facut somn dupa o jumatate de ora…. era totusi 2 noaptea cand am incercat sa il vad. Oricum Duminica eram hotarat sa depasesc complet starea in care intrasem vineri asa ca mi-am luat cartea, am luat sezlongul din pod, l-am curat, l-am pus in curte la soare si dupa ce am citit un capitol, am zis ca e timpul sa ma bronzez putin. Asa ca am stat cu burta la soare… la propiu! Nu am stat mult „doar” vreo ora si ceva…maxim doua. In plus am stat in jurul orelor 11:30-13:00 deci am stat in intervalul cand nimeni inafara de toti specialistii si orice om cu putina judecate nu iti spune sa nu stai la soare. In fine…noroc ca am avut atata minte (a se citi lene) sa nu ma intorc cu spatele la soare. Pe cand am deschis ochii, asa intins cum eram, m-am vazut la fel cum ma stiam: alb ca branza, dar cand am intrat in casa sa beau niste Cola am vazut in oglinda ca pe masura ce intra Cola in mine, ma inrosesc pe tot corpul. Si rosu am ramas! M-am parlit bine de tot pe tot corpul.

Defapt nici macar nu m-am parlit bine, m-am parlit ca ultimul taran din sat! Adica cine altcineva inafara de mine, mai sta la soare in bermude si cu sosete in picioare? Dar a dracu bermude, habar n-am cand s-au ridicat, asa ca m-am trezit ca imediat de sub buric, pana la cca. 10 cm deasupra genunchilor sunt branza…iar in rest sunt rosu ca o doza de cola (nu light, nici zero). Mare idiot mai sunt cateodata…dar cu toate astea imi place…macar pot dormii pe spate, daca nu dau foarte tare din maini, aprope ca pot sta normal, iar azi am putut sa iau un tricou pe mine!  E totusi o realizare. Oricum pe cand nu o sa  ma mai usture pieptul va trebuii sa fac cumva sa ma parlesc si pe spate ca sa fiu uniform. Acum arat ca un snitzel neterminat intr-o tigaie; pe o parte auriu negricios, pe cealalta parte faina! But I like it! Mi-am facut-o cu mana mea si nu o regret, in fond eu sunt cel care duminca m-am trezit si mi-am zis „azi ma bronzez!” Apai ori suntem bronzati, ori nu mai suntem, ce naiba !?

Si asa in incheirea rezumatului, va atasez si melodia care m-a impulsionat sa trec peste starea de cacao pe care o aveam. Ascultand-o mi-a revenit chefu sa dau urgent o fuga pana la Turda si sa vad pe unde mai are tata drumuri in tara asta mare. I wanna go baby, I wanna run ‘till my legs fall off! 🙂