Zile

Posted: 26/07/2011 in Din viata mea

Every summer day is like Saturday. Nu stiu daca ceva mare invatat a zis asta vreodata sau am copt-o eu acum, insa cam asta e adevarul. Pentru elevi, studenti si someri, fiecare zi de vara e ca o zi de sambata. Pentru mine insfarsit a inceput vara si m-am pus in miscare. Acum o saptamana si un pic veneam cu autostopul de la Bucuresti la Turda. Vineri, dupa o saptamana dr stat la Turda si zeci de filme descarcate, am pornit impreuna cu tata cu masina inapoi spre Bucuresti. Acolo  am stat sambata si duminica, zile care nu au semanat depoc cu ceea ce ma obisnuisem.
A trebuit sa inlocuim acoperisul de la o terasa, iar tata si baiatul pe care l-am adus cu noi nu faceau fata singuri la munca. Mai era nevoie de cineva care sa stea jos, sa le trimita materialul si sculele sus pe casa, sa mai „ciopleasca” unele  bucati de tabla si fier, in fine cred ca ati inteles la ce persoana ma refer. Nu pot sa spun ca mi-a displacut, insa majoritatea timpului a trebuit sa sui si sa cobor de pe casa un flex pe care l-am botezat „Jitzalu” tocmai din cauza dimensiunii si, mai ales, a greutatii sale. Faptul ca de cateva ori am putut sa il si folosesc a compensat cu efortul. Pana la urma normal ca nu am terminat munca in ziua de sambata, asa ca duminica dimineata ne-am cerut voie de la Dumnezeu sa devenim atei si am continuat sa taiem cu flexu, sa sudam, sa dam cu ciocanu etc.  Si intr-un final am terminat! Dupa ore intregi de munca  continua, luni dimineata la ora 1. Cand noul acoperis a fost sus, am luat o sticla de bere si ne-am rebotezat crestini. Dupa botez, am impachetat rapid si am pornit inapoi spre Turda. Pe la 7 jumatate am ajuns acasa. Eu mare smecher ce ma cred am stat treaz tot drumul, dqr odata ajuns acasa am luat patul in primire si pana la ora 2 nimeni inafara de o foame crqncenanuva fost in stare sa ma trezeasca. Dupa aceea am luat calculatorul in primire si am inceput sa butonez. Iar in dimineata asta, dupa lupte seculare ce au durat 30 de minute, am reusit sa ma trezesc, sa imi pun laptopul in ghiozdan si sa plec. De data asta pana la Baia Mare si nu sunt cu tata cu masina. Nici cu trenul nu sunt pentru ca fundul meu nu mai suporta scaunul garniturilor CFR, iar pentru ca e si mama cu mine nu pot face autostopul asa cama aflu intr-un autocar. Nu e la fel  de incitant si de placut ca si cu masina mica, dar macar are roti cu cauciuc pe ele, merge pe asfalt si are un motor termic.
Ma asteapta deci cateva zile de liniste si pace caci pe la bunici nu am net si nici semnal la telefon nu prea este, deci  s-a zis cu updatatul statusului pe Facebook pentru cateva zile. Macar asa poate o sa am timp sa mai rontai o carte, dar nu as baga prea adanc mana-n foc.
Oricum sunt foarte curios daca si cat o sa pot rezista fara net. In trecut puteam sa renunt lejer ca stiam ca netul e doar acasa, dar de cand cu internetul pe telefon (ca acum de exemplu) m-am obisnuit sa stiu in permanenta ce mai face lumea si sa anunt planeta ce mai fac eu. Si cred ca mi-am indeplinit misiunea asa ca nu vad de ce as mai lungii posul asta, ca numai imi tocesc ecranul.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s