Arhivă pentru August, 2011

Recomandare

Posted: 28/08/2011 in Balarii

In seara asta mi s-a intamplat ceva interesant. Am fost atentionat ca cineva mi-a recomandat blogul.

In general ma bucur de fiecare data cand vad ca cineva se sinchiseste sa tranzmita mai departe blogul meu, caci asta inseamna ca i-a placut, insa recomandarea din seara asta le-a intrecut pe toate! Ma asteptam sa vad un link al blogului meu aruncat la baza unei pagini foarte aglomerate, sau in cel mai bun caz, sa il vad chiar la inceputul paginii dar scris foarte marunt. Ei bine, fata despre al carui blog vorbim mi-a intrecut toate asteptarile! Uitati si voi ce recomandare faina mi-o facut: http://amazingredlips.blogspot.com/2011/08/blogger-nousariti-pe-el.html

Si daca tot sunteti acolo, aruncati un ochi si pe blogul ei!

Anunțuri

Nu prea am stiut ce titlu sa ii dau articolului, mai ales ca presimt ca si acesta va sfarsii a fi o tocanita in care eu o sa imi arunc toate franturile de idei care imi trec acum prin minte si apoi o sa le amestec cu nepasare pana cand nimeni nu o sa mai inteleaga nimic.

Pentru inceput, permiteti-mi sa ma laud ca scriu din nou de la laptop, nu de pe telefon cum am facut cu toate postarile recente. Recunosc ca desi nu tocmai perfecta, tastatura QWERTY de la telefonul meu imi place foarte mult. Sunt inca surprins de faptul ca postez de pe laptop pentru ca sunt intr-un loc unde n-ar trebuii sa am internet: la bunici. Nu, de data asta nu mai sunt in Maramures, sunt mult mai aproape de civilizatie, la Targoviste. Tocmai asta face sederea aici atat de dificila. In Maramures duceam o viata sedentara intr-un mediu sedentar. Acolo timpul are alta valuare. Acolo rar vezi un om pe strada, chiar si acela dandu-ti de inteles ca e constient de faptul ca are tot timpul din lume sa ajunga la destinatie si sa faca ce are de facut. Acolo e locul unde imi place sa citesc; acolo nu poti face altceva: ori citesti, ori dormi ori te uiti la televizor. Dintr Minimax, Antena 1, Kiss TV, ProTV si Etno TV eu tot timpul aleg cititul. Si pot sta sa citesc o zi intreaga ca nu ma deranjeaza nimeni si nu am altceva de facut. Nici semnal la telefon nu prea e, deci nu pot da un refresh pe Facebook din cand in cand. Si asta imi place!

Aici in Targoviste, lucrurile se schimba putin: stau la bloc, etajul 4, am antelene de semnal la telefon 5 etaje mai sus, prin fata blocului trec intr-una masini, poti simti vibratia orasului, oameni care sa grabesc ca au de ajuns undeva si asta imi place. Asta e genul de viata la care imi place sa fiu conectat; din pacate eu ma aflu la 4 etaje deasupra acestei vieti si mi-e aproape imposibil sa ajung la ea.

Se pare ca bunicilor mei din partea tatei le este foarte greu sa inteleaga ca eu urmeaza sa implinesc 17 ani nu 1,7. In bunica mea exista un real instinct de protejare a nepotului ei. E dureros ca trebuie sa duc o munca de convingere de 15 minute sa o conving sa ma lase sa ma duc pana la chioscul de la parter. Cand merg cu ei pe strada e si mai amuzant. Ma amuza cum bunica simte nevoie sa ma prinda de mana cand traversam o trecere de pietoni nesemaforizata. Ma amuza (si ma intristeaza) cum de fiecare data cand sunt pe strada si din fata vine una sau mai multe fete, bunica vine langa mine, ma ia de brat si ma trage mai intr-o parte. Nu sunt sigur daca face asta ca sa ma apere pe mine de fete, sau ca sa le apere pe fete de mine. Si cel mai tare ma amuza felul in care, in momentul in care la stiri a aparut o secventa scurta ce doua persoane (un el si o ea) ce se sarutau, bunica mea a butonat instantaneu. Cateodata ma surprinde cum din parinti asa conservatori a iesit tata, eu extrovertit si jumate, un parinte la granita dintre libertin si nepasator fata de cum isi ocupa fiul sau timpul. Dar pe de alta parte inteleg: unul care a fost tinut in haturi de mic, de cum va scapa, se va exterioriza cu toata fiinta lui, pe cand unu ca mine care a avut „poarta deschisa” de mic, nu are interes sa fie foarte extrovertit. Nu stie cum e sa fii inchis deci nu se bucura de libertate. Filozof mai sunt!

Cat am fost aici, astea 3 zile pana sa descopar ca un vecin are un router wireless care nu necesita parola sa te conectezi, am stat mai toata ziua in pat si am citit. Spre seara era necesar sa iesim toti din casa prin parc, unde bunica are grija sa ma fereasca cu trandete de pericolul fetelor imbracate sumar de prin parc. Oricum, sunt destul de fericit si ca am citit mai ales ca abia mi-am luat mintea de la alte porcarii care desi nu ar mai trebuii sa prezinte interes pentru mine, inca o fac. Prima carte pe care am pus mana cand am ajuns aici a fost una pe care am cumparat-o in drum spre bunici, de la o librarire de langa Gara de Nord. Se cheama „Nepovestitele trairi ale templierilor romani” si e scrisa de Adrian Voicu. Stiu, e un nume lung, mi-a luat ceva mai mult pana l-am retinut corect, insa ideea este ca e o carte la care am ras la fel de tare ca la un film de comedie. Il respect pe autor pentru ingeniozitatea cu care a ales numele personajelor, si pentru dialogurile savuroase. Intr-un fel cartea asta ma face sa regret ca nu traiesc in secolul XIV in care in orice carciuma intrai, gaseai o fetiscana cat-de-cat draguta care sa iti sara in brate si sa te care spre ceva ce seamana a pat. Oricum, cartea e una care a capatat un loc fruntas pe lista mea cu carti de recomandat celor interesati. Iar in seara asta m-am apucat de O calatorie spre centrul pamantului. Desi mort de mai bine de 100 de ani, Jules Verne e unul din putinii francezi pe care il admir si care imi place cum scrie. Iar cartea asta pare chiar interesanta. Daca plictiseala si curiozitatea ma vor impinge sa o termin la timp, urmatoarea pe lista cred ca e „Fram ursul polar”. Mereu mi-a placut cum suna titlul asta si cred ca a venit vremea sa o citesc si pe asta. Oricum toate astea depind de cat de puternic e semnalul de la router-ul vecinului necunoscut si daca o sa tina sau nu aparatul in priza.

Oricum, mai bine in lumea mea fantastica a cartilor, decat ancorat la 4 etaje deasuprea realitatii. Bine ca Miercuri ma intorc acasa 🙂

Noua expeditie

Posted: 16/08/2011 in Balarii

Salutare din nou! Trebuie sa recunosc ca a inceput sa imi placa stilul asta de a scrie. Ce stil? Ei bine, iar scriu de pe telefon, in 16.08.2011 ora 23:23 urmand sa public articolul cand netul mi-o permite si cand aplicatia WordPress de pe  telefonul meu va catadixii sa functioneze.
In timpul in care nu am mai postat, printre altele am reusit sa fac o raceala, cu multa febra, care persista si la ora asta. Singurul lucru care difera este locul in care ma aflu eu acum. Acum ma aflu din nou la bunici, in Maramures. Ceea ce ma amuza la ora asta este faptul ca sunt aici de unul singur fara sa fie si mama sau macar vara-mea. Si asta e cel mai amuzant: cand eram mic nu suportam sa fiu lasat la bunici fara unul din parinti. Eu eram copilul ala ciudat care nu pleca nicaieri fara ma-sa sau tac-su. Pur si simplu detestam ideea de a fi dus in inima muntilor, intr-o zona fara semnal la telefon, unde curentul poate pica in caz de furtuna si sa fiu lasat acolo doar in grija bunicilor.
Acum insa observ ca s-a schimbat situatia: am ajuns aici, cu toate ca sunt racit, mi-am petrecut ziua citind pentru ca afara  picura, iar acum seara, in loc sa plang dupa ai, mei stau si ma uit pe pereti in timp ce muzica se varsa din casti in urechile mele. Si ma simt bine facand asta; poate e de la febra, dar chiar ma simt impacat cu mine.
Apoi mai e faza ca ma simt iarasi ca un explorator in fata jurnalului sau digital. Asa imi trebuie daca citesc toata ziua carti despre calatoritul in timp! Dar acum sunt la ultimul volum si dupa aceea o termin si cu calatoria in timp, desi cateodata chiar mi-ar placea sa pot calatorii putin in trecut si eventual putin in viitor; sau macar sa fiu vizitat de un eu din viitor, oricum probabil ca febra ma face sa delirez putin. Daca am luat-o complet razna va rog sa ma trageti de maneca, daca credeti ca mai e loc pentru delirul meu, atunci lasati-ma in febra mea! :))

Ei bine a venit si ziua aceasta intunecata, cand a trebuit sa renunt la demintate, sa renunt la principii, sa renunt la tot ce era etic in viata mea si a trebuit sa imi vand sufletul necuratului. Astazi am ajuns la concluzia ca: va trebuii sa imi pun internet de la Romtelecom!

Si acum tot o sa inchideti fereastra si o sa spuneti ca m-am tampit. Ei bine, nu m-am tampit, e drept poate eram deja tampit, dar afirmatia mea are o boaba de logica pe care o sa incerc sa o impartasesc cu voi in cele ce urmeaza. De cand ochisorii mei au vazut lumina acestei lumi, acum aproape 17 ani, de cand urechiusele mele au inceput sa auda sunete, dar mai ales de cand creierasul meu (la vremea aia functional) a inceput sa inteleaga informatiile, au am stiut de existenta Romtelecom. Si tot de atunci am auzit aproape toti cunoscutii plangandu-se de el. Si pe masura ce am crescut m-am convins de acest lucru. Cand am avut telefonul deranjat din cauza unei probleme de la ei, le-a luat o saptamana intreaga (7 zile) sa vina sa remedieze problema, odata mi-au restrictionat apelurile catre retelele de telefonie mobila, pentru ca intr-o luna am vorbit prea mult de pe fix pe mobil. Desi am platit factura, apelurile au fost restrictionate, abia dupa o luna de negocieri si amenintari m-au deblocat. Si asta mi s-a parut idiotenie! Eu am vorbit mai mult la telefon, le-am platit mai mult la factura, iar ei imi interzic acest lucru.

Apoi acum 2 ani cand m-am mutat langa Bucuresti, ei erau singurii care imi puteau oferii internet prin cablu: am optat pt tot pachetul: televiziune, internet si telefonie. A venit a doua zi televiziunea, dar internetul si telefonia au zis ca nu o pot baga din cauza ca momentat nu mai am porturi suficiente. Dupa vre-o luna de zile ma trezesc cu 2 mesteri la poarta ca sa imi bage „Internet de mare viteza” care era ceva de 3,5 Mbps (DACA BINE RETIN) oricum eu deja semnasem pe 2 ani cu cei de la Vodafone pentru stickul de net. Asa ca i-am trimis la plimbare. Acum, la 2 ani de atuni, tot numai Romtelecom imi poate oferii net prin cablu: avantajele pe care le vad, sunt ca TEORETIC nu ar trebuii sa raman fara net cand bate vantul si faptul ca am trafic nelimitat. Dezavantajul este ca apare numele Romtelecom in discutie, ceea ce e destul ca sa imi provoace un discomfort gastric.

Am vorbit cu o individa de la ei la telefon, imi zicea ca imi poate oferii un abonament parca Clicknet Play, cu 20Mbps download. Recunosc ca sunt destul de curios ce ii poate pielea si mai ales cum se descurca cu descarcatul filmelor; dar cele mai mari emotii le am pana il vad instalat. Stiindu-i pe cei de la Romtelecom sunt sanse sa ma trezesc cu un abonament de 2 Mbps download si desi am trafic nelemitat, daca descarc prea mult intr-o sesiune sa imi opreasca complet netu timp de 2 luni ca nu cumva sa fiu victima hackerilor. Oricum ar fii, presimt ca ma asteapta 2 ani agitati dpdv al netului…

ZIUA 3

Posted: 08/08/2011 in Din viata mea

Din nou ma gasesc in fata „jurnalului” meu cu ecran tactil in timpul expeditiei mele prin inima maramuresului. Ora inceperii acestui articol este 00:44 pe 30 iulie 2011. Sa fiu complet sincer, acest articol pe care nici macar nu il postez imediat nu prea isi are rostul. In celelalte seri simteam o nevoie disperata de a comunica ceva, de a-mi face gandurile auzite. In seara scriu… doar asa ca mi-am facut un obicei si imi place ideea de a fi un explorator ce isi face insemnarile zilnice in jurnal. Cred ca aerul de munte si plictiseala mi s-au suit la cap dar cam asa stau lucrurile.
Azi nu am facut chiar nimic; nu am avut ce sa fac. Afara vremea a fost inchisa, a stat sa ploua toata ziua, la TV nu a fost nimic interesant, carti de citit n-am mai avut, asa ca mi-am ocupat ziua cu celelalte pasiuni ale mele: am luat o masa de pranz imbelsugata, plina de toate delicatesele pe care a fost in stare bunica sa mi le pregateasca, iar dupa aceea am tras un pui de somn ca-n filme. Pe cand m-am trezit toata casa se uita la ceea ce eu cred ca a fost „Pistruiatul in World War 2”, dar cum abia ma trezisem am decis sa fac singurul lucru logic pe care il puteam face: m-am culcat la loc. Nu e de mirare ca acum n-am somn.
Pe cand m-am trezit m-am ambitionat sa gasesc un colt de casa cu semnal ada ca am dat o raita pe Facebook. Cred ca pana la urma am ajuns si eu un soi de dependent. Odata ce am incheiat raita virtuala, am mai tras un pui de somn.
Spre seara, datorita lipsei de activitate din casa, am inceput un mic campionat de carti. Jucam ceva numit „septica americana” dar cu carti unguresti. Daca nu le stiti, sunt ca cele normale, doar ca in loc de numere ai frunze, ghinzi, inimi rosii si pe unele carti cifre romane. Eu stiam prostia conform careia daca pierzi la reummy ai noroc in dragoste (mit infirmat chiar de persoana mea), dar sunt curios daca se aplica acelasi lucru si pentru jocul de carti. Mi_am luat o sapuneala cum nu credeam ca e posibil. Noroc ca teoretic totul a fost amical si in familie, altfel urmatorii 2 ani de alocatie si primele 3 salarii s-ar fi dus pe datoriile acumulate azi.
In fine, cred ca n-ar mai trebuii sa tot vorbesc de viata mea amoroasa ca unii dintre voi ar putea spune ca ma vait, ceea ce poate nu e total exclus, dar e o varianta pe care eu o refuz 🙂