Soimanit

Posted: 16/10/2011 in Din viata mea
Etichete:, , , , , , ,

Nu stiu cat de comun e termenul de soimanit [șoimănit] prin zona voastra asa ca pentru a nu va face aluzii aiurea, va spun eu ca inseamana un fel de beteag, lezat, ranit, convalescent.

Ideea e ca azi a fost o zi de sambata care se anunta idioata. E octombrie, e frig, era inorat, exact ingretientele pe care nu le vreau intr-o zi de week-end. Mi-am dat seama ca va fi o zi nasoala atunci cand tata vine in camera mea la 8 jumate (dimineata) si imi zice sa ma imbrac repede. Motivul era acela ca trebuia sa izolam podul. Si prin noi, ma refer la eu si cu un fost coleg de serivi de-al tatei acum pensionat, adus special de la Turda pentru asta. In timpul in care noi trebuia sa trudim din greu in podul ala infrigurat prin care batea vantu, tata urma sa demonteze o soba veche si inutila din bucatarie si sa monteze un semineu. Si ne-am apucat de munca: scoate placile de lemn din podea, pune vata minerala, inlocuiestele cu bucati noi de lemn. Asta insemna ca placile alea mari de 3 metri lungime trebuiau manevrate si taiate la dimensiune. Nu ar fi fost o chestie chiar atat de nasoala, dar a trebuit sa muncim aplecati la 90 de grade, cel putin pentru ca lucram in zona in care acoperisul era in panta. Si pentru ca eu eram cel mai tanar, si pentru ca eram cel mai slab, si pentru ca nu era democratie, eu a trebuit sa hamalesc lemnele, sa le aranjez, sa le tai, sa le asez. Singura munca de care am fost scutit, a fost insurubatul suruburilor. In timp ce eu ma chinuiam cu sortatul, depozitatul, taiatul si masuratul, prietenul tatei imi dadea indicatii si facea aproape aceleasi operatii ca si mine, doar ca el le facea in zona in care puteai sta vertical. Dupa 12 (douasprezece) ore de hamalit lemne stand aplecat, am terminat munca.  Nu va pot spune ce bucurie a fost in subconstientul meu, si ce intepaturi dureroase au fost in spatele meu cand am incercat sa il indrept.

L-am mai indreptat eu de cateva ori pe parcursul zilei, insa indreptatul ala de „am terminat” e cel mai satisfacator si cel mai dureros. Acum gasesc foarte satisfacator sa stau intins pe spate, pe jos langa pat. Podeaua cea dreapta si tare imi face tare bine la spate.

Ciudat insa este faptul ca, desi durerile pe care le resimt acum in spate si in antebrate o sa se amplifice exponential pana maine, ziua de azi mi-a placut. A fost misto sa vad cum e posibil sa transpiri stand intr-un tricou cu maneca scurta, la jumatatea lui octombrie intr-un pod in care bate vantu ca afara; a fost fain sa vad cum e sa inhalezi atata praf si rumegus incat un doctor ti-ar zice ca ar fi fost mai sanatos sa ma apuc de fumat;  a fost misto sa frec fierastraul ala pana mi-a amortit mana si ma durea insasi faptul ca mi-era atasata la corp. De bine de rau m-a scos din rutina si mi-a dat un motiv sa nu vegetez la calculator. Macar stiu ca nu m-am plictisit. Adevarata aventura incepe insa maine (care de cand tot scriu la articolul asta, a devenit „azi”) cand va trebuii sa ma apuc de teme, iar mana mea dreapta va trebui tractata ca sa mimeze miscarea. Oricum, duminica va fi o zi interesanta.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s