Arhivă pentru Noiembrie, 2011

S-a gatat si asta

Posted: 28/11/2011 in Din viata mea

Am facut-o si pe asta! Astazi am dat si teza la romana, ultima dintre tezele semestrului.asta. Si inca nici 1 decembrie nu e! Oricum nu vreau sa ma dau ceva mare geniu (nu ca n-as fi), insa teza m-a cam dezamagit; am avut 3 „mari” eseuri de facut si tocmai asta a fost problema mea: acele eseuri trebuiau sa aiba MAXIM 20 de randuri. In mod obisnuit orice elev normal ar fi zis „boda proste, ca am scapat iefin!” insa eu as fi putut pe acele subiecte sa scriu o teza de doctorat. OK,  poate nu chiar doctorat, dar de o admitere la ceva tot imi iesea. Eu niciodata n-am fost prea bun la rezumate: ori erau prea in detaliu, ori erau varza. Am avut o surpriza foarte neplacuta cand am vazut ca dupa ce am scris introducerea, pe care eu o credeam foarte succinta, ocupasem deja 15 din cele 20 de randuri. Astfel ca am inghesuit 2 argumente, o opinie si incheiere in 10 randuri. Stiu, am depasit putin, dar n-a murit nimeni din asta pana acum si nu cred ca o.sa fiu eu primul. Oricum cred ca aceasta „tactica” m-a ajutat sa fac o serie de eseuri prea detaliate si prea varza. Eu oricum sper la o nota de la 8 in sus.
Alta drama ce a avut loc a fost faptul ca mult-iubitele mele casti de telefon au dat kix . Sunt a doua pereche care si-au dat demisiai in tot at luni. Asta inseamma ca maine voi face eforturi zdravene de a sta treaz dimineata precum cand incerc sa nu adorm pe maxi…-prrl

Lene si insomnie

Posted: 27/11/2011 in Din viata mea

Salutare tuturor. In ultima vreme mi-am cam rarit vizitele pe propiul blog, cu atat mai mult postarile. In ultima vreme nu prea am mai avut starea de spirit necesara. Stiu, titlul e mai mult un oximoron, lenea se pupa mereu bine (si senzual) cu somnul, dar la mine pana si asta e pe dos; in ultima perioada nu numai ca am suferit de o lene acuta de a scrie pe blog, dar noptile mai am si insomnii. Bine, poate ca „insomnie” nu e termenul cel mai potrivit, eu dorm ca un bebelus, dar numai de la ora 1 noaptea incolo. Si dorm numai pana la 5:30 hai 5:40 ca pe aici prin Clinceni asta e ora la care trebuie sa te scoli daca vrei sa ajungi undeva pe 7:30.

Astazi am reusit sa imi inving oarecum lenea si am plecat de acasa. Totul a inceput de  „dimineata” pe la 10:30 cand a venit mama la mine in camera sa ma trezeasca. Ca in fiecare sambata si duminca a venit si cu cana de cafea; sunt un adevarat rasfatat. Partea mai nasoala a fost ca a venit si cu celalt obiect rasfatat al gospodariei: pisica Cleo aka JeGu. La inceput am fost nedumerit, nu stiam ce obiect rotund si blanos se strecoara in palmea mea in timp ce aceasta atarna pe marginea patului, dar dupa ce am gasit puterea sa deschid un ochi m-am dumerit (de asemenea, am fost nevoit sa il inchid la loc, pentru a impiedica coada JeGului sa ma gadile pe iris). In timp ce mama a mai ramas prin camera pentru a aduna diverse obiecte „cazute” pe jos in camera mea, eu stateam intr-un cot, intins in pat, gandindu-ma la motive pentru a ma da jos din pat. Jegu, vazand ca nu ma dau eu jos din pat a decis sa urce el. A dracu pisica, cred ca e mioapa ca si-a calculat saltu in asa fel incat sa aterizeze in cana mea cu cafea, pe care o tineam in mana. Din fericire cana a ramas in mana mea, din nefericire cafeaua nu. Proaspatul dus cu cafea mi-a dat toate motivele necesare sa sar in picioare si sa ma departez de mrejele patului. Dupa aceea mi-am adus aminte si de faptul ca azi inca mai este deschis targul de carte Gaudeamus asa ca am decis sa ma duc sa arunc si eu o privire pe acolo chit ca stiam ca nu am bani de cheltuit. Pe la ora 12 si ceva am plecat, iar pe maxi taxi am avut „placerea” de a ma trezi pe genunchi cu bunica lui Moby Dick, care s-a dezechilibrat si a cazut peste picioarele mele. Daca era cu 60 de ani mai tanara jur ca nu comentam nimic, dar asa a fost un gest caritabil involuntar si pe care nu doresc sa il repet. Oricum pe la 1 jumate ajungeam la Romexpo.

Prima impresie: foarte mare inghesuiala; nu-i nimic, sunt dotat cu coate!  Am inceput sa iau standurile la rand. Am fost destept si am inceput cu cele periferice, ale editurilor didactice, ale facultatilor, chestii care in mod normal nu ma prea pasioneaza. Si a fost bine, pana am ajuns la standurile Humanitas, Carturesti, Litera, Corint si Rao. In acel moment cei 50 de lei pe care ii aveam in portofel vroiau sa se rupa in 100 de bucati dar in acelasi timp, fiecare bucatica sa valoreze cat bacnota intreaga. In cele din urma am decis sa cumpar o carte „Sanctus” care mi-a atras atentia atat prin coperta frumoasa si descrierea interesata cat si prin faptul ca autorul ei, se aflat la 2 metri de raftul cu carti dand autografe. Asa ca am zis sa imi iau si eu cartea, m-am prezentat cu ea la semnat (cu dedicatie cu numele meu)  si apoi eram cu ea in plasa. Apoi am mai gasit o carte „Dragi American Airlines” care din titlu am banuit despre ce e vorba, si din ce am citit pe verso am avut dreptate. Daca si celelalte presimtiri ale mele legate de aceasta carte se adeveresc inseamna ca acestia ar putea fi cei mai bine investiti 11 lei de pana acum. As mai fi avut vreo 14 lei de cheltuit, insa  foamea ma tragea catre casa. Loc in care am si ajuns, pe la ora 6.

Marea realizare a zilei este ca la targul de carte am reusit sa butonez un Ebook Reader, o chestie care o am pe liste de Craciun si care ma fascineaza tot mai mult. Acum frumos ar fi sa ma pun pe strans bani pt Bookfest 2012, care cred ca va fi prin mai, dar pana atunci am alte prioritati. Una peste alta la finalul zilei ma pot lauda ca acum am si mai multe carti pe care o sa imi faca placere sa le citesc, dar probabil ca n-o sa am timp sa le citesc pe toate in vacanta de Craciun, de asemenea am destule flyere si cupoane cat sa fac focul 3 zile, iar colac peste pupaza nici n-am invatat pentru teza la romana de luni (de care sincer nu prea mi-e frica) si nici pentru testul la franceza de marti (de care mi-e foarte frica!)

Amintiri din frigider

Posted: 17/11/2011 in Din viata mea

Asa cum sunt sigur ca toti ati observat, a venit frigul! A fost misto vara, atat cat a durat. A fost misto sa avem 30 de grade in Octombrie. A fost misto ca am putut sa merg in maneca scurta mult si bine, dar s-a cam terminat. Oricum, ceea ce ma roade la ora asta este daca eu sunt singurul zgribulit pe care il napadesc amintirile atunci cand ii e frig?

La toti ne e adesea cald si adesea frig, dar parca iarna are propia ei senzatie de frig. Imposibil sa nu o stiti; iesi din casa, pornesti pe strada si in cateva secunde simti cum o lama rece taie prin maruntaiele tale din cap pana in talpi. Defapt talpile iti amortesc primele, apoi incep sa te usture si practic devii amortit complet. Si vara are sintomele ei, caldura, transpiratie, si mai multa traspiratie, sete, deshidratare, apoi camera de garda. Totusi de fiecare data cand simt frigul acela imi aduc aminte de o gramada de lucruri legate de el.

Imi aduc aminte de serile din 2009 cand asteptam in ninsoare si frig, in ghencea sa vina la peron autobuzul sa ma duc acasa, asta intamplandu-se la 9 seara; imi aduc aminte de diminetile de pe clasa a 8a cand mergeam la scoala si priveam cu ura pe soferii din masini care stateau la caldura si (imi imaginam eu) mergeau departe, cu alte treburi. Ce n-as fi dat sa fiu in locul lor. Imi aduc aminte si de o gramada de alte drumuri si intamplari, toate avand in comun faptul ca in momentele acelea era frig. Si atunci, vara de ce nu am aceeasi stare. De ce nu-mi aduc aminte de fiecare data cand transpir de prima inghetata, sau de plimbarile cu bicileta, sau de verile la bunici etc? Pana la urma se pare ca frigul are putea de a ingheta timpul. Cred ca frigul ingheata atiunea pe care o facem in mementul cand ne cuprinde, iar apoi de fiecare data cand revine, se intoarce cu toate amintirile astea, inghetate, statice, ca niste fotografii.

Oricum deja o dau in chestii mult prea literare pentru blogul meu, dar cred ca asta e rezultatul faptului ca tocmai mi-am terminat tema la romana. Pana la noi ordine, eu ma mut langa calorifer, la caldura 🙂

Atentiune oameni buni! Suntem in 11.11.11! Toate premonitiile, toate semnele din ultimele veacuri ne anunta ca o sa murim! Turnurile de la WTC din NY am cazut lovite de avionul de pe cursa 11, in data de 11 si ele aveau forma de 11. Razboiul mondial s-a sfarsit in 11 a 11-a la ora 11! Sutem condamnati la moarte!!

Sau mai pe scurt: BULL-SHIT! Ma amuza treaba asta. Da, ok, e o coincidenta interesanta. de trei ori 11, e clar ca nu se intampla prea des, OK, e ceva aparte. O sa le pot spune nepotilor mei, „Hei! Eu am trait sfarsitul lumii din 11.noiembrie 2011 de la ora 11:11! … asa cum am trait si sfarsitul lumii de acum doua saptamani cu asteroidul, si pe cel de anul viitor din 12 decembrie 2012, cum l-am trait si pe cel din 2000” in fine, ideea e ca in numai 17 ani de viata, am fost martul de vreo zece ori la o asa-zisa Apocalipsa si tot nu am vazut nimic. Nu zic ca as vrea sa vina, cel putin nu inca. Nu mi-am terminat toate planurile ce le aveam de indeplinit aici pe Pamant. Mai sunt cateva detalii minore dar cruciale pentru fericirea mea existentiala.

As putea acum sa transform acest post in inca unul din acele articole care vorbesc despre o mama-omida si copiii ei cum unul prevesteste schimbarea, altul catastrofa, altul ca nimic nu se va resimtii, iar cum ei lucrea ca o echipa, daca unul are dreptate, inseamana ca la toti li s-au adeverit premonitiile. Eu cred ca in acest moment Nostradamus sta undeva bine-mersi, se uita la noi cu bratele incrucisate si rade zicandu-si „Bai, eu am vrut sa ii sperii putin, sa le dau ceva la care sa reflecteze, dar astia mi-au luat munca prea in serios!”. Desigur acum nu incerc sa dau vina pentru toate astea pe Nostradamus, care e stra-stra-stra-stra-stra-unchiul unui var de-al doilea prieten cu un prieten care l-a cunoscut pe tata candva, deci prin urmare ruda cu mine, caci el nu are nicio vina. El acum cateva sute de ani, a avut ideea sa faca previziuni abstracte, cu bataie lunga, si foarte interpretabile. Nu putem decat sa ii recunoastem geniul. Si-a asigurat un loc in istorie, iar el chiar a muncit pentru locul ala.
Am vazut un documentar candva despre el, unde se spunea ca facea in jur de 20-50 de viziuni si premonitii pe zi, pe care le scrie pe hartie. Si cica a facut asta timp de mai multi ani. Eu nu cred ca e usor sa scoti de undeva atatea previziuni, oricat de abstracte, zi de zi, fara sa te repeti pre curand. De aceea consider ca el are un loc bine muncit in istorie.

Revenind totusi la problema noastra, eu maine in loc sa tin doliu ca  e iar apocalipsa, ma gandesc sa beau cateva beri ca sa sarbatoresc. Ce anume? Pai se implineste fix un an de cand……. [REVELATIE]

Tocmai am realizat ca fix acum un an mi s-a intamplat un lucru care la inceput a parut super grozav, iar mai apoi s-a transformat intr-un fel de nenoricire. Deci 11 poarta ghinion!  Deci poate ca ce se spune e adevarat! Deci chiar o sa murim!! In concluzie, toata lumea hai ca curve, le zicem ca e sfarsitul lumii si poate primim discount!

Ultimele trei fraze sunt un pamflet si trebuie tratate ca atare!

Da, deci a trecut o perioada buna de timp de cand n-am mai aberat pe aici. Defapt, doar calendaristic a trecut mult, in realitate eu nu prea stiu cand s-au dus 2 saptamani. Nu pot sa spun ca s-a instalat o monotonie in viata mea, fiecare zi e o provocare, cea mai mare fiind cea de a ma da jos din pat si a sta departe de el pentru 19-20 de ore.
Ar trebui sa fac o scurta recapitulare sa vad pe unde am ramas ultima data cand ziceam ca urmeaza sa ma duc la Brasov sa ma imbat distrez cu cativa (mai multi defapt) prieteni si ca aveam emotii pentru intoarcerea mea acasa, sa nu repet criza de melancolie de anu’ trecut. Ei bine, am fost, m-am distrat, m-am intors si sunt la fel de bine dispus ca in zilele mele cele mai bune! Ba mai mult, acuma incep sa simt cu adevarat venirea Craciunului si implicit a sarmalelor, ceea ce ma face si mai fericit. De unde stiu asta? Pai deja incep tezele. Nu vreau sa plictisesc lumea cu chestiile astea, dar eu peste fix o saptamana, miercuri pe 9 Noiembrie dau teza la fizica. Toata luna noiembrie va fi impanzita de teze, iar apoi jumatate din luna decembrie vom fi calariti cu teste si ascultari, iar ultima saptamana va insemna cel mai probabil jocuri de carti, stat la taclale cu profii si chiul. Clasic.

O sa incerc o sa am destul chef sa mai postez si maine, acum constiinta mea imi spune ca trebuie sa ma apuc de invatat pentru testul la matematica de maine, insa corpul meu imi spune ca imi trebuie un dus. Grea decizie… dar pana la urma mai bine un corigent curat, decat un premiant jegos.