Arhivă pentru Decembrie, 2011

Acesta e ultimul articol pe care il voi scrie pe blog….anul asta! Au mai ramas cam 8 ore din 2011. Nici nu stiu daca sa ma bucur sau nu. Defapt nu vad de ce n-as petrece. An nou, posibilitati noi, intr-un fel 2012 e anul pe care l-am asteptat cel mai mult, anul in care orice e posibil. Nu ma refer la profetii maiase, la teorii ale conspiratiei, pur si simplu e anul in care fac 18 ani, imi iau permisul, si o sa am libertatea de a lua masina si a ma duce unde vad cu ochii (atata timp cat am benzina). Revenind la chestii mai normale, acum cateva zile (adica ieri)  am inceput si eu pregatirile pentru noul an. Camera mea tot un dezastru e, insa am zis sa il ajut pe tata pe langa casa, sa nu ne prinda anul nou cu lemne netaiate. Adevarul e ca aveam niste buturugi care stau de vreo 2 luni intr-un colt al curtii, deci ce moment mai bun sa umplem magazia decat acum. Intr-un fel e ironic, am centrala pe gaz, am gaz, caloriferele sunt calde tot timpu, stau in maneca scurta prin casa, dar eu tai lemne. Dar o fac dintr-un amestec de placere si nevoie.

Tot timpul am gasit revigorant si linistitor taiatul lemnelor. E felul meu de a ma descarca. E ceva in modul in care trosnesc si se despica bucatile de lemn sub lama toporului care ma binedispune. E felul meu de a lasa in urma supararile, nerealizarile, melancolia si toate chestiile acelea pe care toti doctorii ti le zic ca nu e bine sa le ai asuprea ta. Tot timpul, oricat as fi fost de suparat, cat timp taiam lemne eram fericit. Efortul depus ca sa ciopartesc lemnul imi da senzatia de bine, senzatia ca fac ceva, ceva util pentru mine. Sau, cand sunt cu adevarat suparat pe cineva, imi imaginez ca lemnul care e pe buturuga asteptandu-si moarte e capul/trunchiul/piciorul persoanei pe care sunt suparat. De obicei  lemnele acelea sfarsesc jumatate lemne bune de pus in foc, jumatate aschiute bune de facut focul cu ele.

Se pare ca in 2011 am avut mai multe suparari decat imi aminteam, caci in timp ce tot cioparteam lemne, invatundu-le pe fiecare in parte cine e masculul dominant, m-am trezit ca in acelasi moment in care un chituc se diviza sub lama mea, la fel a facut si buturuga pe care taiam lemne. O sectiune de trunchi de copac (stejar?)  pe care s-au taiat lemne aici de cand ma stiu. Nici macar nu am dat cu lama direct in ea, deci…

Oricum dupa o zi intreaga de crapat lemne, azi dimineata am avut parte de o veste buna si una mai putin buna: vestea buna a fost ca dupa efortul zilei de ieri, bratele nu ma dor absolut deloc. Bratele mele au facut fata celor 5 ore de dat cu barda in lemne; in schimb, zona lombara si pulpa piciorului stang au fost ceva mai afectate. Nu foarte tare, dar ma dor suficient incat sa fiu nevoit sa inventez o noua strategie pentru a ma incalta cu sosetele. Oricum macar stiu ca incep noul an relaxat, si cu destule lemne in magazie.

Voua va doresc ce imi doresc si mie: multa santate, mult noroc, realizari cat mai multe si tot ce va doriti si tot de ce aveti nevoie sa aveti alaturi de voi!

 

Anunțuri

Tema despre care trebuie sa scriu azi, in ultima zi a lui 2011 este: Parerea ta despre muzica noua. OK, o sa fiu scurt pentru ca mai am o gramda de facut azi.
Cand eram mic, ascultam ca toti copiii ceea ce ascultau si parintii mei. Am crescut intr-o atmosfera imbibata in acorduri de Queen, Meat Loaf, Metallica, Shakin Stevens, Tina Turner, Tom Jones si inca multi altii pe care ii mai regasesc si astazi la radio, pe la Europa FM sau Magic FM, dar si pe Rock FM. In orice caz, anii au trecut, eu am crescut si am inceput sa stau cu televizorul deschis pe VH1 si U TV, iar automat am dat peste melodii bune. Da, imi place muzica din zilele noastre; o ascult cu placere si adesea ma regasesc in ea. Singura diferenta pe care o vad este ca mai demult, in anii ’70, ’80 cand nu aveai internet si un milion de concursuri despre talente si muzica, era destul de greu sa te lansezi, iar in top ajungeau doar cei mai buni. Nu zic ca acum nu ar fi asa, insa acum majoritatea melodiilor bune au in spatele lor 3-4 compozitori si in unele cazuri artistul care o canta nu se numara printre ei. Deci ei practic sunt ceea ce vor producatorii sa fie, neexprimandu-si intodeauna trairile prin muzica lor.

Aspectul insa cel mai marcant pe care il observ este ca in urmca cu 20-30 chiar 40 de ani, muzica era scrisa sa intre in istorie. Un hit din anii ’80 e clasic si astazi, a facut legea la vremea lui, inca te ridica de pe scaun astazi. Muzica noua…e aici acum, e totul ok, e foarte faina, dar maine? Maine prea putini isi amintesc de ea. Si asta consider eu ca e defectul cel mai mare: i-a disparut longevitatea.

Si… pauza

Posted: 30/12/2011 in Balarii

Tema de astazi suna cam asa: Posturi favorite de pe Tumblr..

In acest moment eu sunt complet pierdut. N-am fososit in viata mea Tumblr, iar de posturi preferate n-am ce sa vorbesc..

Deci o sa cam ignor tema de astazi, pentru ca sincer ma recunosc depasit complet, si o sa incerc mai pe seara sa postez un articol mai ca pe vremuri 😛

Cea mai veche amintire

Posted: 29/12/2011 in Din viata mea

Mda, asta e tema despre care trebuie sa scriu azi. Totusi intrebarea e grea: care e cea mai veche amintire a mea? Dar a ta? Cred ca conteaza si de context; mereu de amintim de altceva. Pe moment cea mai veche amintire (la care imi amintesc si varsta) este imaginea mamei care ma tinea de mana cand ma trecea pragul portii gradinitei in prima zi, undeva prin septembrie ’98. Ea imi povestea despre cum doamna educatoare ii trimite la colt pe cei ce sunt neascultatori si obraznici si imi spunea „Sa nu audca faci probleme sau esti obraznic ca nu te mai primesc acasa”. Totul a fost pe cel mai dulce si calm ton posibil, dar mesajul a fost receptionat. Ma rog cam asta e ce imi amintesc acum. Din cate imi dau seama abia implineam 4 ani. Poate in contextul unei discutii mai mult sau mai putin sofisticate mi-as amintii si alte detalii, insa asa din oala…

Azi trebuie sa vorbesc despre un loc pe care mi-ar placea sa il vizitez sau unde mi-ar placea sa locuiesc. Locuri pe care as vrea sa le vizitez sunt garla! In schimb, sunt mai pretentios in ceea ce priveste posibilele locuinte. Mi-ar placea sa locuiesc oriunde, dar cat mai departe de locuintele actuale: asta exclude din start Bucuresti si Cluj. De cand ma stiu am fost atras de continentul american si de teritoriile nordice ale Europei: Norvegia, Suedia, Scandinava si Olanda. Cat despre americani, desigur m-ar tenta SUA si cochetez si cu Canada, desi acolo sunt cam multi francezi. Nu mi-ar placea ceva prea retras, prefer sa aud si sa simt sub mine zumzetul orasului. Deci daca locuiti intr-una din locatiile mai sus mentionate si aveti nevoie de un coleg de camera, lasati-mi un mesaj!