Ultimul din an

Posted: 31/12/2011 in Din viata mea
Etichete:, , , , , , ,

Acesta e ultimul articol pe care il voi scrie pe blog….anul asta! Au mai ramas cam 8 ore din 2011. Nici nu stiu daca sa ma bucur sau nu. Defapt nu vad de ce n-as petrece. An nou, posibilitati noi, intr-un fel 2012 e anul pe care l-am asteptat cel mai mult, anul in care orice e posibil. Nu ma refer la profetii maiase, la teorii ale conspiratiei, pur si simplu e anul in care fac 18 ani, imi iau permisul, si o sa am libertatea de a lua masina si a ma duce unde vad cu ochii (atata timp cat am benzina). Revenind la chestii mai normale, acum cateva zile (adica ieri)  am inceput si eu pregatirile pentru noul an. Camera mea tot un dezastru e, insa am zis sa il ajut pe tata pe langa casa, sa nu ne prinda anul nou cu lemne netaiate. Adevarul e ca aveam niste buturugi care stau de vreo 2 luni intr-un colt al curtii, deci ce moment mai bun sa umplem magazia decat acum. Intr-un fel e ironic, am centrala pe gaz, am gaz, caloriferele sunt calde tot timpu, stau in maneca scurta prin casa, dar eu tai lemne. Dar o fac dintr-un amestec de placere si nevoie.

Tot timpul am gasit revigorant si linistitor taiatul lemnelor. E felul meu de a ma descarca. E ceva in modul in care trosnesc si se despica bucatile de lemn sub lama toporului care ma binedispune. E felul meu de a lasa in urma supararile, nerealizarile, melancolia si toate chestiile acelea pe care toti doctorii ti le zic ca nu e bine sa le ai asuprea ta. Tot timpul, oricat as fi fost de suparat, cat timp taiam lemne eram fericit. Efortul depus ca sa ciopartesc lemnul imi da senzatia de bine, senzatia ca fac ceva, ceva util pentru mine. Sau, cand sunt cu adevarat suparat pe cineva, imi imaginez ca lemnul care e pe buturuga asteptandu-si moarte e capul/trunchiul/piciorul persoanei pe care sunt suparat. De obicei  lemnele acelea sfarsesc jumatate lemne bune de pus in foc, jumatate aschiute bune de facut focul cu ele.

Se pare ca in 2011 am avut mai multe suparari decat imi aminteam, caci in timp ce tot cioparteam lemne, invatundu-le pe fiecare in parte cine e masculul dominant, m-am trezit ca in acelasi moment in care un chituc se diviza sub lama mea, la fel a facut si buturuga pe care taiam lemne. O sectiune de trunchi de copac (stejar?)  pe care s-au taiat lemne aici de cand ma stiu. Nici macar nu am dat cu lama direct in ea, deci…

Oricum dupa o zi intreaga de crapat lemne, azi dimineata am avut parte de o veste buna si una mai putin buna: vestea buna a fost ca dupa efortul zilei de ieri, bratele nu ma dor absolut deloc. Bratele mele au facut fata celor 5 ore de dat cu barda in lemne; in schimb, zona lombara si pulpa piciorului stang au fost ceva mai afectate. Nu foarte tare, dar ma dor suficient incat sa fiu nevoit sa inventez o noua strategie pentru a ma incalta cu sosetele. Oricum macar stiu ca incep noul an relaxat, si cu destule lemne in magazie.

Voua va doresc ce imi doresc si mie: multa santate, mult noroc, realizari cat mai multe si tot ce va doriti si tot de ce aveti nevoie sa aveti alaturi de voi!

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s