Arhivă pentru Ianuarie, 2012

Tin minte ca in primul an cand am venit in Bucuresti, in iarna lui 2009,  am avut o iarna grea. E suficient sa dati un search in partea stanga dupa articole din Decembrie 2009 si o sa va convingeti. Oricum, dupa aceea lucrurile au fost linistete….pana in ianuarie 2012 cand lucrurile s-au imputit din nou. Azi dimineata m-am trezit la 5:30 ca de obicei gata sa infrunt o noua zi de scoala, m-am imbracat, m-am echipat cu cea mai groasa suba cu putinta, caciula cea mai blanoasa pe care am avut-o, fularul incolacit bine, ghete de iarna, tot tacamul.

Deschid usa de la intrare, vad un troiam care imi ajungea pana la genunchi stavilit in fata mea si un vant napraznic care dadea sa il impinga in casa. Inchid rapid usa, ma sfatuiesc din priviri cu mama, si asemenea soldatilor adevarati, ne-am facut planul: eu am deschis usa, ea a iesit, dupa care am sarit si eu peste troianul din fata usii, inchizand-o in urma mea.  Am crezut ca pericolol e depasit, cand in fata portii alt troian! O iau inainte, trag cu putere de poarta, se deschide cat de cat usita, dincolo de ea alt troian! Deja imi pierise cheful de plecat undeva. Il escaladez si pe acela imaginandu-mi ca escaladez Everestul, iar vantul napraznic imi transforma viziunea in realitate. Ajung pe drumul principal (sau cel putin acolo unde era odinioara) si vad numa dune de zapada. Unde nu era duna, era gheata, dar din 10 in 10 metri duna. Sar peste vre-o 3, adancindu-ma pana la genunghi in zapada. Vantul din fata, mergeam cu caciula trasa pe frunte, capul in barbie si mainile in buzunar. La coltul strazii vad o mare de oameni: primul gand a fost „s-a mutat Piata Universitatii la mine?” apoi ajungand in dreptul lor incerc sa ii salut binedispus. Raspunsul lor in cor:  „Nu circula nicio masina! Suntem aici de la 5:30 si nimic, sunt inzapezite!” Visele mele se adeverisera! Le-am multumit frumos si le-am urat cat am putut de politicos asteptare placuta caci eu ma intorceam sa dorm. Asta daca mai imi gaseam casa: nu trecusera mai mult de 90 de secunde si deja urmele mele prin troiene erau astupate complet. Ma catar din nou, i-au lopata, lopatez troianu din fata usii si intru triumfam ca un rege in palatul sau.

Dupa vreo 4 ore, adica pe la 10 si ceva, la fel de bine echipat am luat lopata si am pornit la facut partie. Am inceput cu prioritatile: o partie ca sa putem da de mancare la gaini! Adica cum sa nu dam de mancare la niste gaini lenese, care deja sunt cat tancu si care nu s-au mai ouat din iulie?! Lopatez de zor acolo, dupa 20 de minute am facut o potecuta decenta: Mission Completed!

Apoi a venit randul curtii din fata: si dai si lopateaza! Si ii dau, si sap, si arunc zapada, si mai arunc zapada, si mai inghit niste zapada proiectata de vant in gura mea, si dupa vreo ora ajung la soseaua principala. Atunci trecea si plugul. In fine, dupa un total de 2 ore am facut si semi-partia. Bineinteles ca la ora asta singurul care o mai vede sunt eu si asta doar pentru ca stiu ca candva a existat. Dar tocmai pe cand intram in casa si ma cuibaream langa calorifer primesc o veste „buna” de la mama: au taiat gazu. No gaz=no centrala termica=no caldura. Dupa un pranz incalzit la micro-unde sun eu la compania de gaz, aflu ca au ceva probleme, „Speram ca pe la 7 sau 8 seara sa ii dam drumu”. Deci ma asteptau cel putin 7 ore fara caz sau caldura la calorifere. Calorifere elecrice n-am, in schimb in bucatarie am un semineu. Am dat rapid iama in magazie, am adus 3 galeti de lemne si am inceput sa torn pe foc. Mama si-a adus laptopul in bucatarie si la fel am facut si eu cu al meu. Practic am transformat bucataria intr-un centru salvamont.

Eu m-am angajat sef la semineu si pazesc focul ala ca pe Flacara Sfanta. Sa inghet de frig e un lucru pe care il detest la fel de tare ca teama de a muri sufocat sau innecat.  Deci orice ar fi, misiunea mea e clara: focul ala nu se stinge!

Pana la noi ordine cam asta e raportul zilei. Ma duc sa mai bag un lemn pe foc!

Anunțuri

Alb pana la unghii

Posted: 25/01/2012 in Din viata mea

Asa cum cei care obisnuiesc sa scoata ochii din monitor probabil ca au observat, astazi 25.01.2012 a nins intr-una. Minunat, o zi cu zapada! Este tot ceea ce imi doream… acum 2 saptamani cand eram in vacanta!

Ziua a inceput ciudat. Am fost smuls din visare la 5:30 de catre alarma telefonului si cand am deschis ochii, n-am vazut nimic. Geamurile mele erau acoperite de zapada. Obisnuit fiind ca la ora aia mai am cate o pojghita de gheata si cum oricum nu prea e lumina, m-am rostogolit pana pe podea, de unde m-am ridicat si am aprins lumina. Prima observatie: lumina era foarte chioara. Am zis ca o fi de la ochii mei impaienjeniti asa ca am pornit spre baie sa ma spal pe fata. Acolo surpriza: nu mergea lumina deloc. Dau drumul la robinet, au picurat 2 stropi si in rest pauza. Bun, ma intorc in camera si vreau sa aprind lampa de la birou: becul meu de 100W palpaia a portocaliu. Ma uitam direct la spirele de Wolfram de parca ma la eclipsa prin ochelari de sudor. Atunci am simtit ca parca prin camaruta mea bate vantu. La lumina de bordel care radia din putinele becuri din camera mea care functionau am realizat ca hidroforul nu are destula tensiune sa porneasca, deci nu am apa, nu am caldura, si nici lumina nu prea am. M-am imbracat, la lumina blitului de telefon mi-am turnat cafeaua, si pana am mai bajbait pe intuneric m-am trezit ca era 6:13 minute. La 6:15 pleca maxi-taxi-ul asa ca am decis ca e timpul sa plec. Cand am deschis usa soc: o puzderie de alb si un Crivat care o plimba de colo colo. Parca era Sahara pe alb! M-am gandit sa imi iau o caciula, dar am zis sa ma grabesc sa nu pierd masina. Cand am trecut de prag, n-am mai vazut nimic, am fost orbit de forta vantului si biciuti de micii fulgi inghetati care ma loveau pe fata.

Ajung cu chiu cu vai in statia de maxi, acesta vine imediat si toate bune. Cobor din maxi, din nou eram biciut de omat. Fulgii ma spalau pe cap in timp ce vantul imi CONGELA parul in cele mai ciudate pozitii. „Norocul” meu e ca m-am tuns ieri. M-am tuns foarte scurt, deci mi-a fost foarte frig. Dupa 40 de minute in 385 ajung la Unirii, unde am inceput un raliu catre liceu. Tot atunci am remacat ca aditasii mei, singurii care nu ma deranjeaza la unghiile incarnate, cei care pana acum erau perfect in orice situatie iau apa! Cand am simtit apa patrunzandu-mi la degete m-am simtit ca pe Titanic, o voce in capul meu a strigat „Spre barcile de salvare!” inainte ca alta sa ii raspunda „Bah esti prost? N-avem asa ceva!” Cred ca neuronii mei erau congelati bine daca au ajuns sa poarte un dialog fara sa ma includa si pe mine in el.

Am ajuns la liceu, am stat 7 ore lungi, am plecat spre casa la 3. Doar ca nu am venit acasa. A trebuit sa ma duc la sediul ANAF Bragadiru cu niste hartoage pentru tata. Ajung, rezolv, plec, astept un maxi-taxi pe marginea drumului. Din pacate vantul si zapada ma asteptau acolo. Rafalele de vant erau atat de puternice incat ma impingeau de colo colo la fel cum valurile imping un pet spre mal. Cand incercam sa ma uit in stanga sa vad daca vine vre-un maxi-taxi ochelarii mei erau astupati de zapada si vant. In cele din urma aud un carait metalic in spate: m-am intors la timp ca sa vad cum pancarda mare pe care scria „Alexandria inaite” se prabusea pe spate rapusa de vant. Brusc m-am simtit mai mandru: sunt mai rezistent ca un semn de circulatie!

Si am ajuns acasa pe la 5 doar ca sa constat ca inca nu venise curentul si in camera mea era un frig ca-n pestera. Din fericire pe la 5 jumate a venit si curentul, am pornit centrala, am caldura in calorifere, mai am doar o usoara durere de cap; cand te uda bine ninsoare si apoi te usuca crivatu cred ca ma pot astepta la sensibilitati. Nu-i nimic, pe maine caciula de eschimos!

 

Prin transee

Posted: 16/01/2012 in Din viata mea

Asa cums tie tot poporul, s-a terminat si vacanta noastra, a elevilor si de azi a trebuit sa ne intoarcem la ore. Aseara toti eram clar cu moralul undeva jos de tot. Adica eu eram destul de bine dispus doar ca de cate ori ma gandeam ca astazi o sa am franceza ma apuca un puternic disconfort intestinal. In incercarcarea de a-mi limpezii mineta am zis sa imi scot ochii din monitor si sa ma uit putin la telvizor. Tot butonand ajung pe Realitatea. Ce pot sa spun… era mai tare ca programul de Revelion. Am vazut o gramada de pustani spargand statiile de autobuz, dand foc la ce apucau si o gramada de jandarmi care se faceau ca ii urmaresc. In fine, nu stau eu aici si acum sa judec care cum si cat de corect a procedat. A fost amuzant de privit, pana m-am uitat si unde se intampla totul…Piata Unirii. Aici lucrurile chiar deveneau interesante. Incepeam sa ma intreb daca nu cumva o sa ajunga si la liceul meu si daca nu cumva se vor anula orele de curs. Stiu, visez cam mult. Oricum dupa vreo doua ore de stat la cinema TV, am vazut ca iar e 1 noaptea deci ar cam trebuii sa adorm. Dimineata a fost alta poveste… ma uitam la ora 5:30 la telefonul care behaia in mana mea si incercam sa il conving si pe el ca nu se poate. In fine, behaitoarea lui a castigat confruntarea asa ca m-am tarat pana la baie unde am continuat sa incerc sa ma trezesc.

O ora si ceva mai tarziu cand ajungeam in statia de autobuz asteptand 385ul eram surprinzator de treaz. Am ajuns intr-un final si la unirii unde era surprinzator de multa curatenie. Cei de la salubritate si-au facut traba bine. Cateva cioburi pe ici, pe colo, dar una peste alta totul OK. Iar de acolo am ajuns la liceu si povestea e tipica: ora dupa ora incercam sa ii urmaresc pe profi pe masura ce cafeaua din sticla mea se evapora asemenea nisipului dintr-o  clepsidra. Maine de la capat, dar pana atunci ma gandesc azi sa ma uit la un film, si dupa aia inainte de culcare sa dau pe noul HBO aka Realitatea TV sa vad ce se mai intampla pe langa liceu

Luna la raport

Posted: 14/01/2012 in Din viata mea

Ultima tema a imensei lespe de 30 de subiecte. Am ajuns s-o duc la capat cu bine. Din cate stiu eu m-am tinut de cuvant si am scris cate unul pe zi indiferent cat de greu sau de usor mi-a fost. N-o sa ma plang, nu m-a pus nimeni decat propiul orgoliu… si ma bucur ca nu m-am dezamagit!

Tema de azi zice sa vorbesc despre momentele bune si rele din ultima luna. Ar fi si, si…cumva printre articole am cam povestit ce sentimente m-au incercat in ultimele 30 de zile. Am avut si zile in care m-am simtit super, am avut si zile cand am avut toate corabiile inecate, am avut si cateva zile in care nici macar colacii de salvare nu mai pluteau, dar asa cum am promis tuturor, am supravietuit. Momentele bune…pai, am luat vacanta! Asta e clar un moment fericit, apoi a fost Craciunul, care nu inseamna altceva decat cadouri! Apoi au fost mancarurile de Craciun…sarmale, cozonac, Cola, whiskey, palinca, toate mancarurile traditionale la un loc. Am reusit in vacanta asta sa impact pe toata lumea, iar aici ma refer in special la bunici. Am trecut si prin Maramures si prin Targoviste.  Am reusit pentru prima data in 8 sau 9 ani sa merg la patinuar si nu am cazut. Am reusit sa citesc si vreo 2 carti in vacanta asta, am stabilit noi recoduri la dormit, am incercat sa ma ingras… si am esuat lamentabil, am vazut Razboiul Stelelor (pentru prima data), am rezistat la 4 sedinte de stomatologie, am primit cadou o tableta, am tremurat de frig si am ras cu lacrimi. Toate astea puse cap la cap au alcatuit ultima luna. Da, au fost si momente mai putin bune, dar au fost si mult mai multe momente mult mai bune. Da, ma vaitam eu mai in gluma, mai in serios de una alta, dar in acest moment, in aceasta seara de 14.01.2012 ora 23:17, dupa o masa copioasa si cateva cani de vin fiert chiar nu mai imi pasa. Una peste alta toate m-au ajutat sa regasesc prieteni buni, sa reinod anumite legaturi, sa primesc anumite sfaturi, una peste alta a fost o luna tumultoasa, a fost o luna agitata, a fost o luna…pur si simplu frumoasa!

Planificari

Posted: 13/01/2012 in Din viata mea

Astazi in penultima zi de leapsa trebuie sa vorbesc despre planurile mele pe urmatoarele 30 de zile. Asta e oarecum o problema deoarece nu-mi place sa imi planific prea in detaliu viitorul. De ce? Pai in primul rand pentru ca atata timp cat am un tel pe care trebuie sa il ating trebuie sa ma mobilizez, ceea ce nu face decat sa imi aminteasca cat sunt de comod in realitate. Alt lucru care nu imi place la planificari este ca eu sunt un tip destul de spontan si adesea imi schimb prioritatile, de multe ori sacrific unul sau mai multe „tinte” marunte si le inlocuiesc cu una mai mare care nu era in plan, dar la final, cand trag linie, ma simt aiurea sa vad chiar siun tel marunt nebifat, indiferent ce am realizat in locul lui. In fine, cred ca v-ati dat seama de ce nu imi plac planurile, iar acum trebuie sa ma gandesc ce m-am gandit sa realizez in urmatoarea luna.
Sincer eu sper sa reusesc sa incep noul semestru cu dreptul, de preferat fara sa ma asculte la franceza, sau daca ma asculta sa scot macar un 7. Cam atat pe partea de realizari scolare.
Sper sa reusesc sa strang o mana de oameni (sau doar de fete) cu care sa merg la un film. 2012 se anunta un an bun pentru cinefili.
Sper sa reusesc sa mai reduc doza de cola. Dentistul meu mi-a zis ca mai am in jur de 4-5 ani pana sa trebuiasca sa imi imbrac dintii, iar cantitatea industriala de Cola pe care o bag in mine in fiecare luna sunt sigur ca nu ajuta la ameliorarea situatiei.
Dat fiind ca in urmatoarele 30 de zile e inclus si Valentine’s Day am doua variante: ori imi gasesc pana atunci o iubita, ori gasesc o cale de a calatorii in timp pana dupa luna febroarie. Ca sa nu ziceti ca sunt pesimist, chiar cred ca am sanse sa realizez a doua varianta!