Atractie universala?

Posted: 04/01/2012 in Balarii

Am cugetat destul de mult inainte sa ma apuc sa scriu acest articol. E genul acela de articol pe care trebuie sa il scriu din nevoia de a scrie, de a ma descarca, si nu stiu daca sa il las public sau sa il parolez si sa il tin doar pentru mine. E genul acela de articol in care as vrea sa pun o gramada de intrebari chiar daca stiu raspunsul la fiecare in parte.

E chiar straniu, in urma chiar si cu doar un an, ma caracterizam ca fiind baiatul pe care trebuie sa te chinui din rasputeri sa il enervezi si care e aproape imposibil de demoralizat sau de deprimat. Acum as putea sa ma caracterizez ca sunt baiatul pe care e aproape imposibil sa il tii bine dispus mai mult de o luna. Dar oarecum mi-o fac cu mana mea. O intrebare care mi-a venit in seara asta in minte: exista cu adevarat simple coincidente? Dar telepatie? Am ramas socat cand azi noapte pe la 6 dimineata, am intrat mai mult din greseala pe profilul de Facebook a unei foste cunostinte, pe care am sters-o din lista de prieteni in urma cu cateva luni. Credeam ca am reusit sa ma detasez de trecut etc. Am intrat, am aruncat o privire pe acolo, am simtit ca se trezesc la viata cam multe amintiri si idei, asa ca am iesit si la scurt timp am inchis si calculatorul. Era deja 6 jumate dupa o tentativa de noapte alba dar pentru a-mi limpezii mintea am decis sa ma culc. Va las sa ghiciti cu ce mail ma-am trezit in seara asta? O cerere de prietenie de la acea persoana. In mod normal as zice „Da, interesanta coincidenta.” dar deja e a doua oara cand patesc chestia asta….cu aceeasi persoana! Banuiesc ca sunt si obosit, dar daca vreo doi neuroni n-ar face eforturi disperata sa ma tina rational, as zice sa sunt bantuit. Nu fantome sau chesti de genul asta, nici flacara violet (sper) dar oricum…ceva e putred in capul meu!

Oricum in seara asta sunt destul de sictirit. E unul din momentele cand regret ca mi-am reprimat talentul poetic atunci cand acesta incepea sa infloreasca. In astfel de momente mi-ar placea sa fac cum i-am vazut pe altii facand: sa scriu o poezii, ceva intortocheat, ceva din care eu sa inteleg totul si sa exprime exact situatia mea dar pentru altii sa fie inabordabila. Si pana la urma nu stiu unde vreau sa ajung cu articolul asta. Cand am inceput sa il scriu tot nu aveam habar dar atunci scriam propozitiile la foc automat, fara sa gandesc prea mult. Acum, dupa cateva melodii ale anilor 80-90 mai lente si vreo 257 de metri defilati in cercuri prin camera mea, parca m-am mai calmat. Mi-am mai pierdut din elenul initial. Totusi, din respect pentru sentimentele mele care s-ar putea reaprinde in orice moment, o sa postez acest articol ca atare. Nu ma astept la comentarii la el, si nici nu cred ca vreau. Daca chiar considerati ca aveti o vorba care m-ar putea ajuta, o puteti posta dar nu garantez ca o s-o citesc sau ca o sa tin cont de ea.

Inainte de a incheia vreau doar sa va atrag atentia ca acest articol a fost scris cu jumatate de creier. Nu stiu care jumate sau cu ce se ocupa, insa jumatatea rationala s-a deconectat si nu a participat absolut deloc. Nici nu vreau sa se implice!

 

Anunțuri
Comentarii
  1. Perfect Devil spune:

    De multe ori ne lovim de asa ceva… Mie mi se intampla des 🙂 La faza cu coincidenta… nu am raspuns rational pentru tine. Insa se spune ca mintea omului crede ce are nevoie sa creada… If you ever need to talk… i will try to help 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s