Nebunia alba

Posted: 08/02/2012 in Din viata mea
Etichete:, , , , , , , , ,

Ati avut vreodata sentimentul ca vi s-a acrit? Sentimentul ca nu mai puteti sta degeaba? Sentimentul ca trebuie sa faceti ceva pentru a nu va pierde identitatea? Ei bine eu am ajuns in punctul acela. Pentru ca peste ani, recitind acest post, nici eu n-o sa am habar despre ce am scris, in ultimele doua zile noua, elevilor din Bucuresti ni s-a permis sa stam acasa din cauza gerului, viscolului si altor calamitati. A fost mirific: week-end-ul de dupa week-end, sau week-end-ul de cinci zile daca tinem cont de faptul ca luni majoritatea au stat acasa, iar pentru cei care au fost, scoala nu a fost altceva decat o imensa cafenea. Nu credeam sa am probleme in a sta canteva zile in plus pe acasa si a dormii mult si bine; m-am inselat. Vantul care batea cu putere m-a fortat sa raman in casa, (nu ca as fi avut planuri de a pleca pe undeva), iar zapada adusa de vant si gheata formata imi acopereau in intregime geamurile de la camera mea. Eram prins.

Aveam internet, aveam curent electric, aveam gaz, aveam tot ce imi trebuia. In trecut aproape ca ma laudam cu abilitatea mea de a fi un semi-inadaptat social. Spun „semi” pentru ca desi imi placeau iesirile, daca nu aveam parte de ele, nu ma deranja sa stau inchis in casa cu zilele.  Nu credeam ca lucrurile s-au schimbat, dar iata-ma in seara celei de-a doua zile de stat in casa, simtind ca daca nu ies sa privesc lumea in ochi, sa vad oameni pe strada care se agita sa ajunga de colo-colo, sa stau de vorba fata in fata cu cineva, coleg, profesor, controlor RATB, oricine, innebunesc! Am incercat sa imi ocup timpu cat mai eficient: am ascultat muzica, problema e ca asta nu facea decat sa imi aminteasca de datile cand ascultam respectiva melodie in timp ce mergeam din punctul X in punctul Y. Ascultand melodia respectiva sinstrat in casa nu avea niciun haz. Am incercat sa ma uit la televizor; n-am gasit niciodata nimic care sa imi captiveze indestul atentia. Am incercat sa ma uit la un film pe calculator, nici asa n-am avut prea mult succes. Imi placea filmul la care ma uitam, dar pe la jumatate mi-am dat seama ca as fi vrut sa fiu in locul personajului principal, sau pe langa el si sa ii explic ce trebuie sa faca. Daca m-as fi uitat pana la final, sigur m-as fi trezit imaginandu-mi ca sunt fix in mijlocul actiunii din film, insa cum platourile de filmare arata diferit de camera mea, n-ar fi fost o revenire la realitate prea draguta. In final tot trist pe „oportunitatea” ratata as fi fost. Chiar daca acea oportunitate n-a existat decat in capul meu.

Am citit. Cartea pentru campania vALLuntar despre care am scris cu un post sau doua in urma. A ajuns sa imi placa cartea, insa m-am trezit ca incepeam sa fiu cam absorbit de ea si sa adopt gandirea din carte. E cred ca prima carte thriller pe care o citesc. Filmele thriller nu imi plac, nici macar melodia lui Michael Jackson cu acelasi nume nu imi place, cartea asta in schimb, da. Nu vreau sa vorbesc prea mult despre ea acum, o sa aiba un intreg articol dedicat ei, dar ma vad nevoit sa recunosc ca e genu de carta care ma citeste ea pe mine, in loc sa o citesc eu pe ea. Ma rog, nu cred ca are vreo relevanta daca incep sa va explic cum fac eforturi serioase ca in timp ce scriu acest articol sa nu imi inchipui ca sunt un ofiter de politie care isi intocmeste raportul, iar linistea de afara se datoreaza frigului si nu unei epidemii globale.

In concluzie trebuie sa iau o pauza de la orice. Tind sa iau forma a tot ceea ce vad. Arata-mi o doza de bere si o sa imi imaginez ca sunt un betiv la capatul unei vieti pline de suisuri si coborasuri; arata-mi un film de actiune si o sa imi imaginez ca sunt un lup singuratic cu un arsenal interminabil de arme si munitie; arata-mi un laptop si o sa ma visez un jurnalist disperat de succes sau vreun detectiv particular. Am nevoie sa ma reintorc la scoala, sa dau cu ochii de alte fiinte asemea mie si sa imi aminteasca cineva cine si cum sunt cu adevarat…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s