La fel ca ultimul post, si acesta este o recenzie prin care intentionez sa ii pun la munca pe cei de la Editura All. Sunt vALLuntar!

Ultima carte citita, cam in graba recunosc, este Sus, in aer de Walter Kirn. Nu stiu sigur ce m-a determinat sa aleg cartea, insa un bun argument a fost faptul ca nu am vazut filmul. Da, in 2009 s-a facut un film dupa aceasta carte, insa doar uitandu-ma acum la trailer, la 2 noaptea dupa cca 11 ore de citit despartite doar de o pauza de masa si cateva pahare de cola, pot spune ca n-a reusit decat sa-mi ameteasca putin mintea oricum visatoare. Ma consolez cu gandul ca filmul oricum se departeaza de carte.

Cartea ne prezinta povestea lui Ryan Bingham, sau mai bine zis Ryan iti impartaseste povestea lui. De cum deschizi cartea te trezesti pe un loc la clasa I intr-un avion gata de decolare, cu Ryan alaturi care te initiaza in lumea lui. Care e aceasta? Ei bine el traieste in Aerocosm. E omul care calatoreste intr-una, aeroporturile fiind singurele locuri pe care le poate numii cu adevarata „acasa”. La baza el este Consilier pentru Tranzitia in Cariera; asa cum singur recunoaste, e un nume pompos pentru o persoana care trebuie sa ii convinga pe proaspetii someri ca pierderea unui loc de munca nu e un capat de drum, ci sansa de a urca mai sus pe scara sociala.  El bate America in lung si-n lat zburand de la client la client, fiecare calatorie aducandu-i mile. Mile de fidelitate pe care le va putea folosii sa calatoreasca oriunde. Noul lui tel in viata este sa stranga 1 milion de mile.

Pentru asta el mai are nevoie de o saptamana. O ultima saptamana, bine planificata, la finalul careia dupa ce isi va atinge telul, se va linistii. E mult prea tanar pentru pensionare, dar e ferm convins ca are un loc asigurat la o anume MythTech.  Zburand de pe un aeroport pe altul, Ryan traieste o viata aparent haotica, epuizanta si celibatara, insa e genul de viata pe care eu sincer o apreciez si aproape ca mi-o doresc. O viata mereu pe fuga, a prieteniilor de-o zi; tot timpul esti inconjurat de oameni pe care nu i-ai mai vazut vreodata, fiecare fata avand in spatele ei o poveste ce asteapta sa fie ascultata, sau comentata, iar la finalul zborului prietenia se rupe fiecare continuandu-si propiul drum. In aceasta lume Ryan detine un loc privilegiat, ajungand o fata familiara personalului de pe aeroporturi, din hoteluri adesea petrecandu-si noptile din hoteluri in compania vre-unei stewardese, barmanite sau pur si simplu a altei „locuitoare” a Aerocosmului constienti fiind amandoi ca in zori fiecare decoleaza spre noi orizonturi si afaceri.

Planul lui Bingham este ca in 6 zile, dupa 10 orase vizitate, sa isi implineasca milionul de mile de calator fidel si sa isi gaseasca o slujba mai „stationara”. Nu pentru ca nu i-ar placea stilul sau de viata, dar pentru ca anumite convingeri si circumstante il imping spre acest lucru. Desigur ultimele mii de mile apar foarte greu mai ales cand itinerariul sau e pus la incercare de promisiuni nerespectate, obligatii de familie, precut si o umbra din trecutul sau reaparuta acum din senin.

Apreciez cartea aceasta pentru ca a reusit sa surprinda la o scara mult mai mare, ceea ce simt si eu aproape zilnic din conditia mea de navetist. Indiferent ca sunt in tren, autocar sau maxi-taxi am avut adesea momente cand am fost incercat de sentimentul acela de curiozitate privindu-i pe cei din jur si am gustat sentimentul de bunastare atunci cand gasesti pe cineva cu care sa iti imparti povestea: cine esti si incotro te duci. Imi place pentru ca ma regasesc in ea, sau mi-ar placea sa ma regasesc si mai mult in ea, descoperind prin intermediul ei ca, fara sa vreau, mi-am contruit propiul meu „aerocosm”.

Ce nu prea mi-a placut au fost paginile intregi umplute de la o laterala la cealalta cu descrieri si povestiri. E o lume foarte bine conturata, foarte palpabila insa la un moment dat ajungi sa te simti strangulat de randuri. Esti tentat sa sari cateva randuri, caci daca vrei sa sari la urmatorul alineat ar insemna sa dai pagina, dar nu poti de teama ca tocmai randul pe care vrei sa-l sari sa nu contina un detaliu picant.

Desi pe alocuri frustranta si sufocata in detalii, cartea mi-a placut mai mult pentru ideea pe care o transmite, pentru lumea aceasta a omului calator ce-si gaseste bucuria in cafenele si butique-urile din aeroporturi si tot in aceasta lume isi cunoaste, macar pentru cateva ore prietenii. E lumea in care sincer, mi-ar placea sa locuiesc, chiar daca numai pentru o scurta perioada.

Anunțuri
Comentarii
  1. Oana spune:

    Ah, nici nu stiam ca filmul s-a facut dupa carte :). Foarte fain!

  2. Ioana spune:

    Filmul l-am vazut, dar sunt sigura ca este mult mai buna cartea! Felicitari si pentru recenzie si pentru ca esti vALLuntar!

  3. aA spune:

    daca e filmul cu george clooney, l-am vazut si eu. suna bine teoretic si pentru o vreme, mai ales ca eu ador sa zbor… insa cu vremea ajungi sa-ti doresti un loc al tau, un om care sa te astepte, o casa personalizata… unele vin cu varsta, cred 🙂

    • Bogy spune:

      Da, e cel cu George Clooney 🙂
      Cred ca ai dreptate in legatura cu varsta. Acum sunt la 17 ani si ceva, am energie, nu ma atasez de locuri si nici de oameni nu prea ma leaga cine-stie-ce legaturi super stranse. Poate peste vreo 10-20 de ani o sa vad cu alti ochi lumea 🙂

  4. Kadia spune:

    am vazut filmul si mi-a placut, n-am stiu ca exista si o carte. Dar as fi tentata sa o citesc, desi in general nu mai am rabdare sa citesc o carte dupa care s-a facut un film. Mai ales literatura contemporana. Stiu ca uneori pierd, o carte este mult mai complexa, dar cand stiu cum se termina imi piere dorinta de mai ajunge la final 😀

  5. Bogy spune:

    Cunosc sentimentul foarte bine, de aceea m-am grabit sa citesc carta, pentru ca singurul lucru pe care il stiam despre film era posterul din statia de autobuz de acum un an. 😀

  6. Liliana Negoi spune:

    Stii, aproape ca inteleg de ce ii place viata aia, mai ales din ce scrii tu in recenzie :). Ma bucur ca nu am vazut filmul (nici nu stiam ca exista un film dupa cartea asta…) asa ca in clipa in care o sa o citesc o sa fie ceva complet inedit :).

    • Bogy spune:

      Asta a fost unul din principalele motive pentru care am ales si eu cartea asta. Am preferat s-o stiu citita si sa stiu ca ma pot uita de acum incolo linistit la film.
      Daca vedeam intai filmul, n-as fi avut rabdare sa mai citesc cartea 😀

  7. Rux spune:

    Interesanta carte:)!! – iar partea cu filmul imi aminteste cum am cautat eu aproape toate variantele de filme cu Anna Karenina (culmea e ca cel mai tare m-a dezamagit varinata ruseasca a filmul , sau mai precis schimbarile de intriga…).

  8. Mihaela spune:

    O viata intreaga de calatorie este mereu o poveste interesanta. Am vazut filmul nestiind despre carte. De multe ori prefer sa citesc cartea dupa, nu sunt dezamagita de film…

  9. […] George Clooney a jucat rolul principal. Despre “Sus, în aer” au scris Bookblog şi Bogy. Tag-uri: cărţi, Charlie Huston, Michael David Lukas, Nick McDonell, Strada Ficţiunii, Walter […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s