Arhivă pentru Aprilie, 2012

Noaptea din tren

Posted: 24/04/2012 in Din viata mea, Drumuri

Am scris in urma cu cateva zile, un post de pe telefon, plangandu-ma despre ce drum lung si imputit ma asteapta de la Baia Mare pana la Bucuresti si despre ce colegi de compartiment am nimerit. Cred ca e un moment bun sa povestesc macar pe scurt si continuarea drumului. Dupa ce am pornit din Baia Mare, in vagonul nostru de 8 persoane, in care pe atunci eram doar 6, au mai venit inca doua (ceva gen ca in melodia aceea „In casuta cu alune…”). O familie, el si ea, pe la 40-50 de ani care se intorceau din concediu. Pareau OK, daca individa n-ar fi povestit tot drumul „tragedia” crunta prin care a trecut atunci cand la receptia hotelului i-au adus cafea cu lapte in loc de cafea fara lapte. Unii oameni au o viata prea linistita… Tot ea a facut valuri (la propriu) atunci cand i-a cerut butoiasului de fata a babei sa faca schimb de locuri, caci ea trebuie sa mearga numai cu fata. Valurile de care vorbesc au fost cele de grasime de pe corpul fetei cand s-a ridicat. Oricum tot taranul a fost cheia spre un trai mai bun.

Cam la o ora dupa ce am pornit din Baia Mare, omului nostru i se face foame. Barbat pregatit scoate din sacosa o paine facuta la cuptor, rupe un colt, musca din el, iar apoi scoate din sacosa o sticla de 1,5 litri de lapte acru. Si incepe sa mananece: un colt de paine, o gura de lapte. Nu stiu daca asta a fost ritmul lui, pentru ca in secunda 2 eu am iesit pe coridor, unde am constata ca inafara de compartimentul nostru full, restul vagonului era gol, cu vreo 2-3 exceptii. La nici 10 sec dupa mine, iese si tipa draguta din colt. Pana atunci nu mai vorbisem cu ea, dar pentru ca amandoi am iesit pe hol din cauza meniului omului, am decis sa incepem conversatia de acolo. Nu apucam sa schimbam 3 cuvinte, ca, manat de curiozitate si gonit de miros, apare si studentul pe hol. Asa ca am inceput sa vorbim pana ne-am retras intr-ul alt compartiment de 4×4, unde ne-am lungit in toate partile  si in care am ramas restul calatoriei.

Multumita mie, ne-am putut uita la un film pe laptopul meu, si multumita fetei, care intre timp am aflat ca se numea Roxi, am putut juca si un joc de carti. La care am mancat bataie grav.  Pana la urma n-a mai dormit nimeni in noaptea aceea si eu personal nici nu am remarcat cand s-a facut ora 6 dimineata de am ajuns in Bucuresti. Nu stiu cata lume isi poate imagina ce placut e sa stai relaxat de vorba cu 2 persoane pe care nu le-ai mai vazut in viata ta, povestind absolut orice iti trece prin cap, stiind ca la rasaritul soarelui cu totii vom devenii straini unul pentru celalalt si tot ce ne va ramane va fi amintirea noptii. Trebuie sa recunosc ca genul acesta de prietenie de-o noapte mi-a facut un bine nespus, ca sa nu mai vorbesc de placerae de a intra in mintea unor necunoscuti, a le afla povestile de viata doar pentru ca odata cu rasaritul sa ne continuam fiecare drumu in directia lui.

Daca as avea certitudinea ca as mai gasii oameni de viata in tren, as fi tentat sa mai imi cumpar odata un bilet dar tot mi se pare o loterie riscanta mersul asta cu trenul 🙂

13 ore norocoase

Posted: 19/04/2012 in Din viata mea

Iata-ma din nou tastand dintr-o „splendoare” de tren romanesc. Oricat de mult m-as straduii nu reusesc sa scap de CFR. De data asta ma asteapta un adevarat maraton al statului in fund: 13 ore splendide. Din zgarcenie si teama de a nu da peste vreo baba friguroasa, nu mi-am luat bilet la vagon de dormit: clasa a II-a sa fie! As mintii daca as zice ca planul meu a fost 100% un succes. Am nimerit fix langa o baba semi-carunta si mioapa care din pacate merge pana la Gara de Nord. Alaturi de ea, este o creatura mai mult lata decat inalta, care eu sper ca ij e nepoata, desi asemanarile fizice (forma fetelor lor si circumferintele taliilor asemanatoare unor mici sateliti naturali) ma fac sa cred ca i-ar putea fi fiica. Oricum ar fi, e o fiinta tinuta strict sub control judecand dupa faptul ca de fiecare data cand fata pune mana pe telefon, „matroana” ei mioapa cere un raport complet priviind de ce a facut fata acest gest.
Tot in compartimentul meu de 4×4 a mai urcat un individ de circa 60 de ani, cu hainele scoase din pantaloni care merge pana la Brasov si lasa in urma lui un miros intepator de transpiratie acra. E om cu chef de vorba, pacat ca momemtan nu abordeaza decat subiecte politice, dezbatand tot felul de teorii conspirative din politica romaneasca. Nu zic ca nu exista, doar ca nu vreau eu sa vorbesc de ele. Partener de vorba si-a gasit un student care si el merge pana in Capitala. Asta pare ceva mai de viata, trag sperante ca o sa ne tinem unu pe altu treaz.
In fine, in coltul diametral opus al compartimentului fata de mine se afla si o raza de speranta. O fata pe la 20 si ceva de ani, care dupa o lunga si lacrimoasa despartire se iubitul ei a urcat in tren si a pornit cu noi spre Bucuresti si de acolo spre Constanta. Daca n-ar fi asa tacuta si retrasa ar fi bine, dar stiu ca 13 ore dezleaga ljmba oricui.

Air blogging

Posted: 07/04/2012 in Din viata mea
Etichete:, , , , , ,

A trecut o perioada buna de timp de cand nu am mai scris nimic pe aici. Ca de obicei, chefu de scris imi vine in cele mai ciudate locuri si momente. Decdata asta scriu din mers; de data asta merg la Roma. Ma rog, sincercsa fiu zbor, zbor pentru prima data in viata mea, iar acum ma aflu intr-un Boeing 737 la cca. 40.000 ft. Sincer sa fiu habar n-am cat vine asta in metrii, dar oricum pare mult. Daca mi-as bate putin capu cu matematica cred ca as putea calcula oarecum aproximativ. Filmele americane m-au invatat ca 6ft under ground  inseamna cam 2 metri, deci cu regula de 3 simpla ar da ca 40.000 ft = 13333.3 si daca adaugq la asta ce m-au invatat cei de la National Geographic cu „Air crash investigations” o sa afirm ca zbor la 10.000 de metri.
Coborandu-ma din inaltele sfere ale matematicii primare, m-as risca sa declar ca asta se anunta o vacanta denna de povestit. Eu, in mare, cam stiu ce ma asteapta la intoarcerea in tara, dar o sa va povestesc atunci ca sa par surprins/nervos si obosit. Meritele acestei excursii CU SCOALA ii sunt datorate profei de romana. E drept, cand zic „cu scoala” ma refer la un sfert din clasa mea si inca vreo 2-3 de pe la alte clase. Ce vom putea vizita la Roma in Sambata pastilor catolice, nu prea stiu, dar noi o sa incercam. Cred ca mai am vreo jumatate de ora din cele 2 de zbor asa ca probabil o sa incerc sa bag tableta inapoi in trolerul meu burdusit cu snitele, din care deja cred ca a gustat un sfert din cabina. Ar trebuii sa fac un fel de restaurant portabil, da cu snitele: „McVoinea’s: Snitzel fly-in” daca o doza de cola se da cu 2€ pot sa dau si eu snitelul la 1€; promotie de Pasti/Florii.