Arhivă pentru Septembrie, 2012

Admis

Posted: 21/09/2012 in Din viata mea

In ultima vreme am postat tot mai rar. Imi place sa cred ca inca am o scuza: am invatat pentru examenul auto. Pot spune ca e o intreaga telenovela. Dat fiind ca am stat mai toata vara prin Targu Mures, mi s-a parut o idee buna sa fac scoala de soferi tot aici; preturi mai mici, oameni mai OK, dar totusi un trafic destul de intens (ceea ce imi si doream). Am inceput prin August cu orele de legislatie si pe 14 August am avut prima ora de condus. Afland ca sunt din Bucuresti si ca incepe scoala, instructorul m-a bagat la program intensiv de conducere: zilnic, de Luni pana Vineri 🙂

Pe la inceputul lui Septembrie am terminat cu condusul, singura problema: nu te poti programa la examen pana nu ai implinit 18 ani. Ziua mea fiind pe 15 septembrie am avut putin de asteptat, dar mi-am facut planurile bine. Sambata 15 septembrie, am fost la Bucuresti unde mi-am tinut si eu ziua ca tot tanaru’ cu cativa colegi si prieteni. Luni 17 eram la DRIPCV sa ma programez. Cu putin ajutor din partea instructorului meu, l-am convins pe ofiter sa ma programeze la traseu Miercuri 19; l-am facut chiar sa creada ca o sa iau sala in acea zi, desi eu personal nu eram prea convins. Dupa ce ma programeaza pe 19.09 la ora 09:00, cobor la parter sa dau sala. Mara bucurie pe mine, si mare usurare pe fata instructorului si a tatei cand am iesit de acolo 4 minute mai tarziu aproape urland pe hol ca am luat sala! Marti a fost ziua de incalzire, in care m-am vazut cu instructorul si m-am mai plimbat putin prin oras, exersand parcarile, opririle, intoarcerile prin zonele in care era posibil sa dau examenul. A doua zi, nemancat, nedormit si cu chilotii maro de emotii, eram la Sala Polivalenta din Tg. Mures la intalnirea mea cu destinul. La scurt timp dupa ora 9, a aparut si instructorul meu si doua mandre care pare-se dadeau si ele traseul pe masina mea. Nu mult dupa au aparut si 3 politisti fiecare cu cate un teanc de dosare. Toti zambeau si pareau bine dispusi, mai putin unu tuns scurt, care era incruntat si fuma Marlboro dupa Marlboro; va las sa ghiciti la care dintre cei trei era dosaru meu.

Dupa ce au facut prezenta, le-au spus instructorilor care unde sa ii astepte: al meu a fost trimis „la strand” si in drum spre masina, dupa o scurta convorbire in maghiara cu fetele imi spune cu un zambet pe fata ca am fost votat drept „deschizator de drum, asa ca vei merge primul!” Pe undeva m-am bucurat caci asta inseamna ca mai conduceam un pic masina inainte sa se aseze in dreapta calaul cu cojoroc. O sa sar peste toate detaliile, ideea e ca la 5 minute dupa ce am ajuns la locul cu pricina a venit si el si dintre toate masinile de scoala care erau acolo, el s-a dus la ultima din sir: a mea.

Dupa ce s-a uitat la buletin, la mine, iar la buletin, la adrese, dupa ce a verificat pedalele si a completat ceva pe hartiile sale ma intreaba daca putem pleca. Desi am zis „da”, am mai stat pe loc putin dar sincer nu stiu de ce. Nu mai stiu nici cand am pornit motoru sau cand am plecat, stiu doar ca eram la drum.  M-a plimbat pe cateva stradute pe care, din fericire, le fracasem destul de mult si cu instructorul meu. Politistul meu punea accentul pe Semne si Prioritati, deci m-a frecat pe stradutele cele mai inguste si mai intortochiate, iar dupa aceea m-a pus sa fac o parcare laterala. Din fericire, m-a pus sa o fac in spatele unei Dacia 1300 cu cauciucurile dezumflate, aceeasi Dacie la care am facut aproape toate parcarile laterale. Mi-a iesit aia, apoi mi-a iesit intoarcerea din 3 miscari, apoi nu stiu pe unde m-a bagat da am ajuns in zona de centru, iar apoi intr-o zona care habar n-am unde e si pe unde nu mai umblasem niciodata. Din fericire acolo mi-a spus sa opresc pe dreapta, si fix asa am facut, fix in fata unei porti pe care scria mare „NU OPRITI, GARAJ!” dar pe ofiteru meu nu pare sa-l fi deranjat, ca el scria acolo, calcula nr de puncte de penalizare (13 de toate) si apoi a scris admis.  Nu va puteti imagina cat de putin mi-a pasat ce am gresit si cat de greu mi-a fost sa scriu ca „am luat la cunostinta greselile…” din cauza halului fara de hal in care imi tremurau mainile…si picioarele. Un medic ar fi fost invidios pe scrisul meu 🙂

Ideea e ca ieri, de cand am primit dovada, am dreptul de a circula legal in trafic, si vreau sa profit de el cat pot de mult 🙂

Anunțuri

In ultimii ani tot am auzit pe la stiri, radio, TV si prin presa ca lumea se duce dracu pe 23 decembrie 2012. S-a facut chiar si un film despre asta si mie chiar imi place sa cred ca asa va fi. Nu sunt genu care sa cred in previziunile unor maiasi de care nu sunt sigur ce fumau ca sa vada mai bine in stele. Cred insa ca ar fi misto daca m-as convinge ca ma duc la culcare pe 22 decembrie si ca pe 23 sunt oale si ulcele; pentru ca in momentu in care o sa vad ca o sa fiu in viata, o sa ma simt ca un om nou si o sa incep sa imi apreciez viata mai mult… pe dracu! Toata faza asta cu apocalipsa nu va fi decat o scuza pentru mine sa beau ca porcu pe 22 si sa sun cateva fete sa le tip in telefon „Baii, maine se termina lumea!! N-ai vrut sa vi cu mine la un savarina! Daca mor inaintea ta, o sa te bantui, o sa vin dupa tine la dus!” si sincer, daca as ajunge fantoma asta as face: m-as plimba din casa in casa sa vad care fete sunt la dus.

Oricum asta in ideea ca lumea chiar o sa creada ca o mierlim in cateva luni. Problema e ca eu cred ca am ramas in urma. Vara asta n-am prea deschis televizoru si clar nu m-am uitat la niciun buletin de stiri. Am facut-o din lipsa de timp si din motive tematice: Connecte-R n-a dormit vara asta, eu nu m-am uitat la stiri, fiecare si-a facut partea lui. Dar din cauza dezinformarii mele, cred ca cineva a mutat Apocalipsa cateva luni mai incoace. Astazi cand intr-un final am intrat pe Facebook suficient cat sa citesc ceva, am constatat ca toata lumea plange dupa vara (sau aproape toata lumea, mai sunt cativa care vor sa para mai seriosi si mai sobri). Diferenta fata de alti ani e ca anul asta multi chiar jelesc vara; pana acum era ceva in genu „Pai e gata vara, haideti toti sa facem poze pe frunze cazute sa parem eco!”, acum e un fel de  „Aaaa, nu mai e vara! Gata! 9 luni de jale :(((((((((((((((”  Mai, zici ca n-o sa mai rada in viata lor, pana in iunie! Si atunci ma intreb: Vine apocalipsa aia mai repede? E maine? Mai am timp sa dau telefoane? Se mai gasesc savarine? Mai are rost sa invat pt bac? Mai am timp sa ma imbat?

Sunt intrebari pe care oricine in locul meu si le-ar pune, intrebari starnite de dramatismul exagerat cu care unii vor neaparat sa anunte sfarsitul teoretic al verii. Pariez ca maine cand ies din casa n-o sa simt nevoie de fulat si manusi, si ca maine la pranz putin o sa-mi pese daca e Septembrie, Noiembrie sau Iunie, ca tot o sa-mi fie suficient de cald sa vreau o bere rece.

Asa ca inchei printr-o intrebare: Ce planuri aveti inaitne de marea apocalipsa inchipuita?