Ziua 1 între inamici

Posted: 28/12/2012 in Din viata mea

Azi am decis să trăiesc periculos și am părăsit siguranța apartamentului în care stau, i-am luat pe ai mei la purtător și am pornit să vedem Parisul. Fiind mai de la țară, am decis să mergem mai întâi la Turnul Eiffel. Plecat-am de acasă, intrăm la metrou, găsim linia potrivită și pornim. După experienţa din aprilie de la Roma încep să cred că mirosul de oaie la metrou e ceva normal și că Bucureștiul cu mirosul lui… specific e ceva demodat. În fine, am ajuns la „sondă” cum îi spun ei, ca să descoperim cerul înnorat, cu vânt puternic și câțiva stropi de ploaie. Bun, și noi ca turiștii: două poze, belit ochii puțin, hai la coadă să urcăm.
Ajungem sub turn și găsim acolo un codirlău de nu știam unde se termină. Până să găsim capătul cozii a început ploaia. Și nu o ploaie de aia măruntă, o ploaie de aia sănătoasă cu rafale de vânt. Noi, ca orice turiști care se respectă NU aveam nici umbrelă, nici glugi, nici nimic decât gecile de pe noi. În lipsa altui loc în care să ne ascundem… fuga la metrou. În fuga noastră nebună care n-a fost defapt decât un duș la pas lejer deasupra Senei, eu am descoperit că geaca mea impermeabilă nu e chiar așa de impermeabilă, tata a descoperit că nici pantofii lui nu mai sunt chiar așa de etanși, iar mama nu știu ce a descoperit că îi ardea de poze. Bineînțeles că în drum spre casă a ieșit soarele pe cer. Ne-am întors acasă, am băut cate-o pălincă, o bere fiecare de ce avea nevoie să se remonteze.
După ce ne-am uscat, ne-am schimbat și am plecat din nou. Noua țintă a fost muzeul Louvre, nu de alta da măcar știam că în muzeu nu plouă. Acum am luat și umbrelă, ce să mai, eram echipați. Ajungem la muzeu, luăm bilete, începem să vizităm, o vedem pe Venus, pe Gioconda și imediat după auzim că muzeul se închide… la 5:30? Mama voastră de francezi, prea multă curățenie faceți!
Ajunși înapoi în stradă vedem sonda frumos luminată, nu bătea vântul… hai în vârful turnului noaptea. Pornim noi perpedes, începe să bată vântul. Mai mergem noi, bate și mai tare. După multă plimbare ajungem la faimosul Turn…din nou. Ne așezăm la coadă, stând acolo văd pe un panou ceva cu „fermer”. Am așteptat până a scris în engleză ca să cred că accesul în vârful turnului era oprit din cauza vântului puternic. După o scurtă conversație mintală cu mama lui Napoleon, fiind ora 8 sau 9 (ceasul de la mâna încă fiind pe ora României) am pornit spre casă. Așteptând metroul, m-am simțit ca într-o emisiune 3D pe National Geographic privind șoarecii plimbându-se pe liniile de metrou. Mulți șoareci in Paris frate! Dar am lăsat asta, am ajuns acasă, am mâncat, am băut, am vorbit, încă se mai vorbește prin alte camere, ne-am uitat și la un film pe TVR International, și cam aia a fost.
Concluziile primei zile printre inamici sunt următoarele:
Karma există! Parisul simte că nu-i iubesc pe francezi, deci nici el nu mă iubeşte pe mine și își bate joc de mine în ultimul hal
Pariziencele nu sunt prea frumoase
Negrii sunt de treabă
Oamenii sunt amabili
Sunt multi negri
Negresele au frizuri ciudate
Dar se anunță o vizită amuzantă în urma căreia o să rămân cu multe amintiri frumoase.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s