Ziua a patra intre inamici

Posted: 31/12/2012 in Din viata mea

Asta a fost ziua victoriei! A fost un parcurs dificil, plin cu momente de bucurie, cu momente de frustrare, momente cand am avut fata mangaiata de soare, altele cu ea batuta de ploaie, dar la capatul acestui drum am cunoscut victoria! Da, astazi am ajuns in varful Turnului Eiffel! Nu a fost un drum usor si nici un drum fara victime; a fost un drum pe care am sa vi-l povestesc:

De dimineata am pornit hotarati sa cucerim infamul Turn. Eram in formula completa: eu, a mea mama si al meu tata. Aceeasi ruta pe care o stiam pe dinafara, aceasi linie de metrou, aceleasi trepte si aceleasi treceri de pietoni unde oricum toata lumea trece fie pe verde, fie pe rosu, iar masinile trec cumva printre oameni. Ajunsi la baza monstrului de metal, am decis sa ne asezam la cea mai scurta coada. Dupa 20 de minute am vazut indicatorul care zicea ca aceea este coada pentru urcatul pe scari: „Stairs only”. Acela a fost momentul cand mama a iesit din lupta. Problemele ei mai vechi la solduri o impiedica zi de zi sa urce mai mult de cateva etaje pe scari, sa nu mai vorbim de 43 de etaje.  Asa ca am ramas eu cu tata in fata bestiei. Pare-se ca a fost cu noroc, dupa ce am cumparat biletele, am inceput sa urcam. Dupa 43 de etaje si cateva sute de scari, am ajuns la etajul al doilea al Turnului. De acolo ne-am asezat la alta coada care ducea spre liftul care urma sa ne duca in varf. In premiera, de data asta varful nu era supra-saturat si l-am putut vizita. Privelistea frumoasa, vant moderat, vreme de Octombrie, putin soare, nu prea mult dar suficient cat sa nu pot eu fotografia Sena clar. Dupa aceea a inceput coborarea: lift pana la etajul 2, scari pana la parter. Trebuie sa recunosc ca m-a surprins tata: la cei 50 de ani ai sai s-a tinut voiniceste dupa mine si la urcare si la coborare, cu toate ca eu nu mergeam tocmai in ritmul lui. Sunt curios daca si cat o sa se poata misca maine.

Dupa aceasta rasunatoare victorie, ne-am regrupat, am vizitat si interiorul catedralei Notre-Dame, caci ultima data ne-am multumit doar cu turnul si am venit acasa sa ne odihnim picioarele. Consider ca a fost un sfarsit de saptamana si de an rasunator, culminand cu arborarea (imaginara) a steagului romanesc pe sonda frantei.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s