Arhivă pentru Ianuarie, 2013

Generatiile din urma

Posted: 12/01/2013 in Din viata mea

Pe masura ce trece timpu sunt tot mai cuprins de un sentiment de neliniste, ca si cum spatiul meu personal ar fi invadat, cercetat, analizat, iar apoi pus la incercare. Motivul ingrijorarii mele? Tata. Nu, nu este genul acela de conflict in care tata vine si imi cotrobaie prin lucruri cautand droguri si chiloti tanga de la prostituate. E mai rau de atat: tata incepe sa foloseasca internetul. Acuma, poate ca pentru multi dintre voi asta nu e o chestie neobisnuita. Sunt multe persoane de 50 si chiar peste 50 de ani la noi in tara care sunt mai mult decat in pas cu tehnologia, insa tatal meu nu e (sau nu era) una din acele persoane. Pana acum 2-3 ani cand m-am muat la Bucuresti inca eram oarecum obisnuit sa fiu chemat sa-l ajut sa trimita un mail, imediat ce m-am mutat, de voie, de nevoie a invatat sa trimita mail-uri singur si mai rau…m-am trezit la 1 noaptea cu mail-uri de la el. Am trecut peste asta. Apoi am trecut peste faza cand a descoperit shopping-ul online. Am avut un mic soc cand am trecut odata pe acasa si am gasit numa colete de la FanCourier, Pegasus si inca alte cateva firme de curierat de care nu auzisem. Ma rog, am trecut si peste faza. Am fost putin socat la faza cand a inceput sa cumpere vouchere de pe net, dar pana la urma mi-a placut.

Acuma in schimb lucrurile se imput. Tata a trecut la nivelul urmator si asta inseamna ca a ajuns intr-o faza critica: a ajuns sa faca nopti albe pe YouTube! Asta deja e de neacceptat! Adica, ce mai urmeaza dupa asta? Sa comenteze? Sa uploadeze cine stie ce filmulete? Sa isi faca cont de Facebook??? La asta nici nu vreau sa ma gandesc. Incep sa stau cu frica in san ca o sa inceapa sa imi citeasca blogul (dupa ce il gaseste).

Intrebarea cea mare este: cum te ocupi de o astfel de situatie? Cum procedezi cand s-a ajuns aici? Sincer, creierul meu inca nu poate procesa asa o informatie. Orice sugestie este binevenita.

Viata-n filme

Posted: 06/01/2013 in Administrare blog
Etichete:, , , ,

Poate ca titlul nu este cel mai inspirat, acum in vecinatatea mortii lui Sergiu Nicolaescu, insa daca tot e trecut de miezul noptii si mintea mea nu vrea sa faca ce trebuie (adica exercitii la mate), ci numai ce vrea, m-am gandit la un fel de provocare. Nu e o provacare directa pentru voi, desi cine doreste poate sa participe fie ca are sau nu un blog.

Ideea sta in felul urmator: m-am gandit ca la sfarsitul fiecarei luni, sa postez o lista cu toate filmele la care m-am uitat in luna respectiva. Fara o clasificare a filmelor, fara recenzii, doar o lista a filmelor cu care mi-am pierdut timpul si care in final o sa duca la o nota mai mica la bac. O sa intre in lista aceasta doar filmele pe care le-am urmarit cu adevarat: adica la care m-am uitat cap-coada si in timpul carora am fost atent. Nu se pun secventele de film sau cele care rulau in fundal in timp ce eu ma holbam la poze pe Facebook.

Asa cum am mai spus, asta nu e o leapsa originala, insa daca va place ideea, puteti s-o incercati. Singura conditie este sa lasati un comentariu in care sa ma anuntati ca incercati, iar eu promit sa va urmaresc progresul si sa va incurajez. Pentru cei (daca exista) care vor sa se laude cu o astfel de lista dar n-au blog…lasati un comentariu si ne vom gandii la o solutie.

Fie ea o idee buna sau rea, (caci la ora asta toate ideile par bune si fetele frumoase) acum ca am postat-o aici, voi incerca sa imi respect angajamentul, indeferent daca maine dimineata o sa-mi placa sau nu decizia asta. Asa ca la capitolul „Filmele lunii” voi revenii undeva prin 30-31 Ianuarie sau inceputul lui Febroarie cu lista lunii.

Constat ca e o noua moda in mediul online: la fiecare sfarsit de an postezi chestii care sa dovedeasca cat succes a avut site-ul/blogul/pagina ta de Facebook, iar dupa anul nou devi un politician care promite ca va face o gramada de chestii incredibile si incerci sa pari entuziasmat si credibil. Unii dintre voi chiar va tineti de cuvat, va felicit pentru asta!

Problema apare la cei mai lenesi, cei asa…ca mine. Ce putem noi spune despre noul an? Adica orice am spune, toti cei care ne cunosc o sa-si dea seama ca suntem prea lenesi sa ne tinem de cuvant. Ironic sau nu, fix acum un an scriam articolul acesta in care incercam sa stabilesc cateva lucruri de facut intr-o singura luna. Dati-mi voie sa spun ca am esuat lamentabil. Deci daca nu sunt in stare sa indeplinesc 2-3 sarcini in 30 de zile, 365 de zile ma cam sperie. Pentru ca totusi suntem pe un blog, m-am fortat totusi sa gasesc cateva obiective pentru acesta in urmatorul an:

1) Sper sa reusesc sa scot mai multe articole de calitate. Dat fiind ca e un blog fara un specific anume e greu sa ma axez pe un domeniu din care sa imi extrag subiectele, insa sper macar sa gasesc timpul necesar sa scriu mai mult intrucat 2012 a fost un an pe care l-am inceput cu dreptul, iar apoi m-am lenevit pana la repaus total.

2) Sper  sa iau bacul. OK, asta n-are legatura directa cu blogul, insa daca voi lua bacul cu nota mare, o sa se afle si pe net 🙂

3) Sper sa reusesc sa fac un proiect ceva mai importat cu blogul. Intr-un fel asta mi-am dorit sa fac de cand l-am creat. Nu vreau propia gazeta, nici propia rublica saptamanala intr-un ziar…dar un articol din cand in cand…

Cam asta ar fi planul pe 2013. Mai mult ca sigur ca n-o sa-l respect, dar promit sa incerc. Pana una alta am o alta promisiune de respectat, aceea de a incepe o tema la mate care o tot aman de vreo 2 saptamani.

Ziua cinci și noul an

Posted: 01/01/2013 in Din viata mea

La mulți ani! Încet, încet sejurul meu prin țara asta se apropie de final așa că mă pot gândi la niște concluzii. Ieri, pe 31 ca să sărbătorim victoria asupra turnului, am plecat la pas pe Champs Elysee. Am mâncat și o clătită. Apoi spre seară ne-am strâns toți acasă unde au venit și alți romano-francezi să sărbătorim un revelion mixt. N-o să intru în detalii aici pentru că nu vreau să supăr pe cineva, însă o să spun că am descoperit francezi care îmi sunt mai simpatici decât unii români.
Revenind la ticăloșii ăștia de francezi…ei bine, nu sunt toți francezi. Adică țara asta are un container al Europei, ca să nu zic a globului. Când stai și te uiți prin metrou, o sa vezi cam asa: un european, 2 negri și 4 chinezi. Unii negri sunt de treabă, alții sunt pur şi simplu ciudați.
Apoi trebuie să vorbesc de traficul de la ei: atât cel rutier, cât și cel pietonal. Aici pietonii au o mentalitate cel puțin interesantă: e verde putem trece. E roșu, putem trece. La fel și cu mașinile. Doar că ei trebuie să treacă, fie pe verde, fie pe roșu printre pietoni. Mă gândesc că pe când revin în țară nu o să dureze mult până mă omor mergând pe principiul „a la Paris”: e roșu da’ las că merge.
De asemenea ăștia au mari probleme cu cititul și descifratul semnelor: în fiecare stație de metrou sunt doi trei inși care fumează sub semnul de „Fumatul interzis”. Asta e unul dintre exemplele care îmi vine acum în minte. O să mai completez lista asta mai încolo că acum se aglomerează din nou casa, iar eu trebuie să mă prefac că îi plac.