Ziua cinci și noul an

La mulți ani! Încet, încet sejurul meu prin țara asta se apropie de final așa că mă pot gândi la niște concluzii. Ieri, pe 31 ca să sărbătorim victoria asupra turnului, am plecat la pas pe Champs Elysee. Am mâncat și o clătită. Apoi spre seară ne-am strâns toți acasă unde au venit și alți romano-francezi să sărbătorim un revelion mixt. N-o să intru în detalii aici pentru că nu vreau să supăr pe cineva, însă o să spun că am descoperit francezi care îmi sunt mai simpatici decât unii români.
Revenind la ticăloșii ăștia de francezi…ei bine, nu sunt toți francezi. Adică țara asta are un container al Europei, ca să nu zic a globului. Când stai și te uiți prin metrou, o sa vezi cam asa: un european, 2 negri și 4 chinezi. Unii negri sunt de treabă, alții sunt pur şi simplu ciudați.
Apoi trebuie să vorbesc de traficul de la ei: atât cel rutier, cât și cel pietonal. Aici pietonii au o mentalitate cel puțin interesantă: e verde putem trece. E roșu, putem trece. La fel și cu mașinile. Doar că ei trebuie să treacă, fie pe verde, fie pe roșu printre pietoni. Mă gândesc că pe când revin în țară nu o să dureze mult până mă omor mergând pe principiul „a la Paris”: e roșu da’ las că merge.
De asemenea ăștia au mari probleme cu cititul și descifratul semnelor: în fiecare stație de metrou sunt doi trei inși care fumează sub semnul de „Fumatul interzis”. Asta e unul dintre exemplele care îmi vine acum în minte. O să mai completez lista asta mai încolo că acum se aglomerează din nou casa, iar eu trebuie să mă prefac că îi plac.