Arhivă pentru Aprilie, 2013

Acest conținut este protejat cu parolă. Pentru a-l vizualiza te rog să introduci parola mai jos:

Anunțuri

Drumul prieteniei

Posted: 19/04/2013 in Din viata mea

In ultima vreme am scris de la o luna la alta tot mai putin pe aici. Parca nu mai am inspiratia aia necesara ca sa pot posta zi de zi sau odata pe saptamana. E drept, poate si faptul ca nu mai merg cu maxi-taxi-ul si cu autobuzul contribuie. De cand nu mai pot sa ma vait de babe grase care pica de mine si de duhori ce nu pot fi exprimate in cuvinte pentru ca nu exista mirosuri suficient de odioase sa fac o comparatie, pur si simplu nu mai am ce scrie. Si adevarul e ca lucrurile merg din bine, in mai bine din toate punctele de vedere pentru mine. Asa ca ce poti scrie cand n-ai de ce te plange?

Pai hai sa ma laud prin a spune ca saptama trecuta cat inca eram in vacanta, m-am plimbat cu masina. Plimbat la modu am plecat din Bucuresti la Tg. Mures unde lucreaza acum tata, am ajuns acolo si i-am zis sa-mi puna niste lanturi in masina si sa-mi spuna unde sa le duc. Prima destinatie: Miercurea-Ciuc. A doua zi: Deva. A treia zi am plecat la Baia Mare la bunici. Am stat pe acolo doua zile dupa am pornit spre Tg. Mures, iar apoi urmatoarea zi spre Bucurestiul adoptiv.

Tot plimbandu-ma eu asa, de nebun, ma tot uitam pe marginea drumului in speranta ca voi gasi pe cineva care sa-mi faca cu mana, si eventual care sa-mi dea bani, nu sa-mi ceara. Recolta a fost slaba anul asta, pana cand mergand spre Capitala, am intrat in Sighisoara. Acolo vad langa o statie de autobuz doi tineri, un el si o ea, fiecare avand in spate un ruxac mai mare decat el. Opresc si tipa ma intreaba „To Bucharest, or near?” Am stat asa putin pe ganduri…ma turisti, in vizita, la bucuresti…pareau spalati, erau tineri, am zis ca macar pot incerca sa ii las cu o impresie buna despre oamenii din romania. Inainte sa se urce totusi, tipul m-a avertizat in engleza ca ei sunt voluntari deci „No money”. Nu stiu de ce, dar nu m-a deranjat absolut deloc. Am pus bagajele in portbagaj si am plecat.

Mergand pe drum am inceput sa vorbim si am aflat ca ei sunt din Spania, el voluntar pentru 10 luni in Romania, iar ea in vizita pe la el. Si tot vorbim am ajuns la concluzia ca oprind sa ii iau pe ei, mi-am facut un mare bine. Mereu e placut cand poti inatalnii oameni noi, cu chef de viata si cu care te poti intelege. Ca sa nu mai spus ca toata masina s-a umplut incet, incet de rasete si voie buna. Mi-a lipsit genu asta de interectie: omul acela pe care il intalnesti accidental, cu care faci schimb de povesti de viata, iar apoi fiecare isi continua viata pe propiul drum. Bine, nu a fost chiar cazul asta, pentru ca pana la urma am pastrat legatura pe facebook si asa am ramas intelesi ca o sa ne vedem intr-o zi la un suc.  🙂