Calator

Posted: 25/07/2013 in Din viata mea

Iar e o ora timpurie a diminetii, ca sa nu zic târzie a noptii. Ca de obicei mă apuca gândurile, planurile, remuscarile si analiza. Momentan sunt la Târgu Mureș, cu tata, maine plec la Baia Mare, dar la fel de bine as putea spune ca plec si azi pentru ca din cauza semnalului dubios de slab pe care-l am la telefon, nu stiu sigur când se va publica articolul asta. Ideea e ca plec. Defapt asta am făcut in ultimele săptămâni: m-am tot plimbat de colo-colo sub pretextul că „îmi achit datoriile”. Am fost admis ca student in Anglia la Huddersfield, mai am mai putin de doua luni de stat in tar, cică îmi petrec timpul rămas pe la prietenii si cunoscuții dragi pe care stiu ca n-o sa-i mai vad vreo 3 luni de zile, dar asta e pretextul, cred ca de fapt eu mă ajut pe mine.
Am zile când parca nu sunt împăcat nici cu plecarea, dar adevărul e ca am si a avut o ultima săptămână cam agitata (ca sa nu spun ca ultimele 2 luni au fost tot asa). Poate am,avut prea multa răbdare cu cine nu trebuia, poate n-am avut destula răbdare cu persoana potrivita, poate pur si simplu mi-a expirat timpul ce l-am avut de petrecut cu cineva, oricum n-are rost sa dezbat asta aici. Si mq,străduiesc sa,nu o,dezbat nici in capu meu. Asta e nasol la problemele,intre,doi oameni: problema are doua versiuni, dar rezolvarea musai sa fie comuna, asa ca e nevoie de amândoi sa caute răspunsul. Deci eu in capu meu doar as exagera inventând variante,care nu se vor intampla, construind scenarii ce sa îmi aduca dorintele (sau temerile, depinde de ora) la,realitate. Asa ca prefer,sa mă tin ocupat, sa mă tin pe gânduri, sa conduc.
Pentru mine condusul constituie forma supremă de relaxare. Acolo nu ai timp sa te gandesti la ce a fost, ce se întâmplă în viata ta in acel moment, sau ce ai vrea sa ti se întâmple. Condusul implică concentrare si o devotare absoluta momentului respectiv. N-ai timp sa te bucuri, sa fii trist sau îngrijorat. Esti doar tu si ce ti se întâmplă în momentul respectiv. Orice altceva nu este,decât o vaga amintire dintr-o viata anterioară. Desigur muzica buna, peisajul, iti conturează o ambianta ce te bine dispune, dar pana la urma, atunci când vezi ca se apropie curba sau simți ca se apropie momentul când poti depasii, atunci muzica scade, turatia creste si undeva in acele fracțiuni de secunda dinaintea declansarii acțiunii se instalează simbioza aceea perfecta intre om si masina, momentul de devotament si încredere suprema, perfecțiunea…viata!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s