Arhivă pentru Septembrie, 2013

Tradus din matematica

Posted: 30/09/2013 in Din viata mea

Undeva prin clasa a 11a, a venit un nou prof de mate la noi si ne-a zis ceva la modu „de azi cu mine ve-ti face limba straina matematica”. Bineinteles ca am ras pentru ca pe atunci chiar nu stiam mare lucru din matematica si mi se parea chiar ca o limba straina doar ca avea cifre in loc de litere. Anii au trecut si….ei bine lucrurile au ramas cam la fel in ce priveste relatia mea cu matematica. Si cu toate astea am decis sa merg la Inginerie…in Anglia. Da, stiu, nu suna ca cea mai inteligenta miscare, dar hai sa fim sinceri: nici eu nu sunt cel mai inteligent tip pe care-l poti intalnii.

Prima saptamana totul super misto! De la colegi de casa, la colegi de campus, la mancare si activitati. Azi am inceput cursurile propiu zise. Prima zi, program mai lejer…doar 2 ore jumate de cursuri. Bine, defapt asa vor fi toate zilele de luni, dar nu asta conteaza. Partea amuzanta a fost la cursul de MECHANICAL ENGINEERING, in spatele numelui asta pompos cred ca se ascunde fizica. Problema e ca dpdv oral, nu seamana absolut deloc cu fizica noastra. Alte denumiri, alt accent, alta ordine a elementelor ecuatiei, rezulta varza. Am ajuns sa ma bucur ca un copil mic cand pe plansa de prezentare a aparut un slide cu formulele respective scrise. Eram gen „Wow, pai stati ca sunteti prosti! Acel „u” e defapt Vf, chestia aia nu se noteaza asa, inversezi locurile, schimbi semnu si uite formula!” Stiu, par cam egoist si idiot pretinzand ca stiu eu sa-i invat scoala pe englezi, mai ales pe cativa doctoranzi in chestiile astea, dar e un sentiment foarte satisfacator sa realizezi ca dupa 3 aproape 4 luni de pauza totala, mai recunosti cate ceva. Asa ca da, am ajuns sa ma bucur sa vad scrisa undeva aceeasi matematica pe care o detestam in tara.

In alte stiri, tot n-am invatat cum se traverseaza strazile la indivizii astia. Adica m-am prins de o chestie: semafoarele sunt de ochii lumii si oricine poate traversa pe oriunde, dar tot nu stiu in ce parte sa ma uit mai intai. De fiecare data cand traversez ma simt ca intr-o comedie proasta.  Tocmai cand cred ca sunt pe banda „sigura” din fata sau din spatele meu primesc un claxon care ma anunta ca am mai trecut inca odata nu pe langa moarte, ci pe langa cateva zile dureroase de spitalizare.

Cam atat am de raportat de pe insula asta, surprinzator de putin ploiasa. De cand am ajuns a plouat doar de 2 ori si in rest chiar soare si placut. Un fel de…veniti in Anglia ca e uscat…inca.

De peste mari

Posted: 19/09/2013 in Din viata mea

Cam de acum ar trebui sa reinceapa o perioada destul de buna pentru blogul asta. M-am deportat! Am plecat din tarisoara mea natala, scumpa si draga si am luat-o pe urmele lui Robinson Crusoe: am ajuns pe o insula.

Insula asta a mea, e putin mai mare decat a lui, si o idee mai locuita, insa cred ca el avea parte de vreme mai buna. Am facut colonie intr-un orasel la vreo 20 de km de Manchester unde teoretic ar trebui sa incep facultatea. Toate bune si frumoase, am nimerit intr-o casuta ca baieti de treaba, printre care si un roman, deci am cu cine sa fac schimb de injuraturi. Desi pe undeva ma bucura si ma intristeaza ca am dat peste romani…vroiam sa ii colonizez pe astia de aici pe cont propriu, dar o sa raman prietenos.

Vremea e ceva aparte in tara asta.  12 secunde de semi-soare, 3 minute de roua abundenta, 2 ore de vant si apoi de la capat. In schimb cu soselele lor nu ma inteleg de nicio culoare. Ok, stiu ca benzile de circulatie sunt inversate, stiu ca totul e pe invers aici…dar idiotii astia nu au treceri de pietoni. Trecerile lor de pietoni sunt mai mult niste borduri lasate si tu ca pieton trebuie sa ghicesti ca pe acolo se traverseaza, si oricat de mult te-ai uita in stanga, dreapta, dreapta, stanga, in secunda in care te decizi sa treci, o masina o sa treaca milimetric pe langa tine din directia opusa. Asa ca orice tentativa de traversare este un mini act de suicid.

Chiuvetele lor sunt alt aspect care mie unu imi da cu virgula: au un robinet pentru apa calda si unul pentru apa rece. Totul ok pana aici, da? Ei bine, robinetele astea nu curg prin aceeasi teava, adica am un robinet prin care curge doar apa calda si altul prin care curge doar apa rece..si cele 2 jeturi se intalnesc in aceeasi chiuveta. Alta problema este ca apa rece cred ca este trasa direct din inima unui ghetar, deoarece are puterea de a ingheta orice instant, iar cea calda…zici ca e sudoarea diavolului. De fiecare data cand dai drumul la apa calda in bucatarie, intreaga camera se umple cu un nor dens de aburi de la apa care iese aproape clocotita din robinet. E stupid cand incerci sa speli vasele: mana dreapta o sa devina inutilizabila deoarece amorteste de frig, iar cea stanga va devenii inexsitenta pentru ca apa aceea o sa iti topeasca pana si oasele. Dar oamenii de pe aici sunt prietenosi si asta e un start bun, o sa mai debitez pe aici una, alta pe masura ce mai descopar aspecte ale vietii acestea cu filet pe stanga

Zburand din cuib

Posted: 07/09/2013 in Din viata mea

Nu sunt in faza cea mai creatoare a posibilitatilor mele. Am zis sa scriu pe blog deoarece in urma unor discutii cu unele persoane m-am apucat sa recitesc cateva articole scrise unele mai demult, altele mai recent. Ideea e ca m-am gandit sa mai scriu. Despre ce as putea scrie? Pai asta e problema cu care m-am confrutat anu asta pe blog: parca nu mai aveam inspiratie. Sau daca intalneam o situatie care reusea sa am frustreze suficient cat sa ma gandesc sa scriu despre ea pe aici, drumul spre casa cu masina ma calma dincolo de orice posibilitate creatoare. Vorba aceea: nu e durere, nu e arta.

Dar in schimb stiu ca plec din tara. La modul cel mai sincer si sigur: pe 17 septembrie plec din tara. Incepe facultatea pe 23, iar pentru mine soneria suna undeva la nord de Manchester. Sa vedeti acolo cum pustiu asta timid, care a plecat super introvertit din Cluj acum 4 ani si care cica s-a mai deschis la minte prin Bucuresti o sa se chinuie sa isi gateasca singur si sa isi faca de mancare. Unde mai pui ca trebuie sa imi fac si prieteni, dar sincer nu asta ma sperie. Viata m-a invatat ca tot timpul o sa intalnesti persoana cea mai potrivita situatiei tale. Poate o vei pastra in viata ta pentru totdeauna, poate dupa cateva ora te desparti de ea pentru totdeauna, dar mereu va fi cineva acolo cand o sa am nevoie. Sau cel putin asa ii gasesc eu intodeauna. Am folosit cam mult partea cu „deauna”, nu?

Acuma vine chiar ultima saptamana. Si e saptamana aceea in care vreau, nu vreau, trebuie sa ma apuc de facut bagajul, trebuie sa vad cat de multe chestii esentiale sunt in stare sa uit acasa, si sa vad cate chestii mai pot invata sa gatesc. Daca nu, presimt ca o sa caut pe YouTube un canal gen „retete pentru bucatari nepriceputi” si presimt ca o sa fiu un abonat fidel.  Dar in aceasta ultima saptamana caut inca distractia. Caut sa fac ineditul. Am mai prins vara asta o fuga pana la mare. A fost cea mai geniala de anul asta. Nu simt nevoia ca in alte deti sa povestesc cu lux de amanunte toate cate am facut pe acolo, dar a fost fuga de care aveam nevoie. A fost palma peste fata care sa-mi trezeasca din nou chefu de a ma urca in masina in miez de noapte si a-i da gaz. A fost experienta care mi-a adus aminte ca sunt la varsta si in situatia in care inca imi permit asta, si ca imi place s-o fac.  Ce m-o astepta de acum incolo nu stiu, ce las in urma aici…ei bine stiam ca asa o sa se intample si ma cred pregatit. Sunt aproape amuzat acum. Mai am 10 zile. Imediat 9.