Arhivă pentru Octombrie, 2013

Lenea pute?

Posted: 27/10/2013 in Din viata mea

De multe ori stau si ma intreb chestia asa. Daca lenea ar avea un miros, probabil ar fi unul neplacut; iar daca lenea ar avea un miros neplacut, eu probabil ca acum ar trebui sa locuisc sub un jet continuu de apa cu sapun. De ce? Pentru ca pute lenea in mine! Cu totii am avut seri de genu asta. Seri de alea cand lenea e atat de mare  incat n-ai chef de nimic. La 9 trepte si 8 pasi de mine, am o bucatarie plina de oameni cu care m-as putea chinui sa socializez. N-am nimic cu ei, dar n-am chef. E o seara de aia cand n-am chef nici macar sa ma misc dupa o bere rece din frigider. Mi-as face o cafea, dar probabil ca dupa aia n-as mai dormii deloc. E o seara cand nu am chef nici sa fumez..ceea ce nu e o mare chestie, oricum nu-s eu un fumator inrait, dar de regula la plictiseala mai fumam..poate imi venea chefu de ceva. Si partea si mai nasoala? Nici macar n-am de ce sa ma plang! O duc bine aici. Am mancare, am bautura, am lectii usoare, n-am franceza, deci fiecare noua zi inseamna doar ca sunt cu o zi mai aproape de a ma intoarce acasa. Si imi convine asta la nebunie. Nu pot rezista intr-o tara in care toate masinile au volanul pe partea gresita. Si mai sunt si multe alte chestii de care mi-e dor in tara. Adica nu multe…doar vreo 2-3, dar sunt importante.

Aici nu merg cu maxi-taxi-ul ca sa ma pot plange de vreo baba puturoasa care ma calca pe picioare, aici nu am profesori nebuni sau faze prea dubioase, aici..aici totul e asa de…normal. De cand am venit aici parca m-am intalat intr-o rutina ancestrala. Adica nici macar nu e rutina. E mai degraba „rutina de a nu avea acelasi program zilnic”. Si saptamanile trec dubios de rapid la facultate. Liceul trecea greu. Prin facultate trec ca prin unt. Poate si faptul ca am zilele de miercuri si vineri libere ajuta cu ceva, dar oricum, timpul trece repede. Imi place asta!

Nu imi place starea asta de splen si lene care m-a apucat acum. In momente ca astea imi aduc aminte s-o injur din nou pe profa de romana de pe a 12a care mi-a zis ca seaman cu Bacovia pe vreamea cand „era tanar si inca frumusel”. Nu stiu cum se simtea Bacovia cand creea sau cand exista pur si simplu, dar in secunda asta ma simt…fara chef. Am nevoie de masina mea, un rezervor plin, o serie de serpentine si un motiv bun sa ajung rapid in varf poate asa mai imi pun sangele in miscare 🙂

Anunțuri

Subtitrari aveti?

Posted: 16/10/2013 in Din viata mea

Ma tot chinui de cateva zile sa mai scriu ceva pe aici. Adica de scris as avea ce. Cred ca e suficient doar sa ma apuc sa povestesc asa pe scurt ce fac sau patesc pe aici zi de zi ca sa am o serie de articole interesante. Nu ca as avea eu o viata super interesanta si traita la extrem pe aici! Dar englezii astia….nu-s ei prea inteligenti din anumite puncte de vedere. Adica poate inca sufar din cauza „socului cultural” dar m-a amuzat teribil si ingrijorat la fel de teribil cand am vazut pe capacul scticlei de Cola o sageata in sens trigonometric pe care scria „Turn by hand”. Adica serios…cine are nevoie de instructiuni ca sa deschida un dop? Si daca pentru un dop au nevoie de o sageata si instructiuni scrise, ca sa deschida dozele, au nevoie de tutorial video?

La fel de socat am fost si aseara cand am vazut pe spatele unei pungi de morcovi ca scira ca morcovii trebuii mai intai curatati, „decojiti” si apoi, eventual, fierti. Zau…sunt morcovi…merg si cruzi, merg si fierti, merg si curatati si necuratati. Cine are nevoie de instructiuni pentru morcovi??

Dar faza zilei de ieri a fost la facultate. M-am impacat deja cu gandul ca martea si joia incep orele la 9:15 si ultimul curs il am de la 17:15. Zic merci ca 99% dintre ele sunt cursuri de o ora. Ieri, dupa singurul curs de doua ore pe care-l am, care in mod surpinzator (sau nu) e cu o prefesoara romanca, trebuia sa am un „tutorial”/cologviu/cum naiba s-o chema tot cu ea. Eh, de data asta in locul ei a venit un arab tanar, cu o gura plina de dinti (sau mai bine zis o gura acoperita de dinti) care ranjea speriat si care ne-a inmanat fisele cu exercitii. Ne uitam noi la ele, nu intelegem nimic, incercam sa-l intrebam ceva. Aici mi s-a taiat filmul. Mie si tuturor din sala. Omul a inceput sa „zica” ceva, desi mai mult mormaia si nimeni din sala nu era sigur in ce limba o facea. Vorbea incet, unea cuvintele intre ele, avea dezacorduri mari (nu zic ca eu am o engleza perfecta, ca si eu o mai dau in bara destul de des) dar omul ala ne dadea pe spate. Plus ca se uita si el destul de speriat la probleme. Pana la urma m-am imprietenit cu un tip din Bangladesh si am stat de vorba cu el restul orei. Acum n-am de cat sa astept ziua de sambata, sa iau din nou la puricat teoria si sa incerc sa rezolv singur probleme alea pentru ca, daca-mi permiteti sa o citez pe profa „you’ll need it at the exam” nu stiu daca o sa am si teste pe parcurs la asta, dar zic merci ca sesiunea e abia in mai.

As mai avea un milion de chestii de zis despre indivizii astia, dar majoritatea sunt chestii marunte. O sa incerc sa le pun cap la cap si sa mai scot un articol ceva doar despre ele