Insomniac

Posted: 27/02/2014 in Din viata mea
Etichete:, , , , ,

Genu asta de articol ar putea fi genul de articol care sa imi trezeasca amintiri. Ar putea fi genul de articol in care sa vorbesc despre cum ma straduiesc sa dau randament cu un corp care tanjeste dupa somn si care functioneaza pe cafea. Genul ala de organism care seamana cu un ratacit prin desert care plange dupa apa si tu ii dai o Cola. Sigur, il satura pe moment, dar in timp o sa-l ajunga si o sa-l termine. Dar nu e genul ala de articol. E genul de articol in care eu ma intreb ce naiba are corpul meu si daca nu cumva i s-a acrit cu binele. Sa explic:
De cand sunt la facultate, aici in Anglia, lucrurile s-au schimbat putin in viata mea. Viata e mai lejera, munca mai putina, stresul mai mic si preturile la cola, mai mari. Nu mai trebuie sa ma trezesc la 5 sau 6 dimineata; n-am de ce, incep cursurile cel mai devreme la 9 si si asta e doar odata pe saptamana. Nu am teme zi de zi. Nu am franceza. Nu ma asculta nimeni pentru nota. Nu am teste. Nu mai beau cola. Da, eu depenedentul absolut al acestui drog, prima mea iubire adevarata (ok, poate nu prima si poate „iubire” e cam mult spus, dar oricum), prima CHESTIE in care am crezut si pe care o consideram un sprijin la greu….acum nu mai beau. Adica mai procur cumva o sticla de 1 litru odata la cateva saptamani si de regula trag de ea ca de sfintele moaste. Imi imaginez ca valoreaza greutatea ei in aur. dar una peste alta beau doar apa plata.  Mai beau cafea! Ocazional… cate o cana la cateva zile… ce naiba, parca nu mai sunt eu!

Stau si citesc randurile astea si realizez ca ceva da cu virgula. Parca nu mai am vicii, parca nu mai fac excese de nimic, parca…unde mai e distractia de a trai daca nu te fortezi din cand in cand cu cate ceva? Aparent organismul meu tine cont de asta si vrea sa ma ajute…intr-un mod inedit. De circa o saptamana incoace ma trezesc insomniac. Niciodata n-am avut suficient interes sa ma documentez despre insomnii dincolo de ce se poate deduce din nume, anume ca nu poti dormi; si chiar asa sunt eu. Aproape toata saptamana ma intindeam in pat relativ rupt de oboseala si cu dorinta de a dormi; aproape toata saptamana ma prindea 5-6 dimineata uitandu-ma la pereti sau rasuncindu-ma de pe o parte pe alta. Pe la 6 dimineata cineva imi taia filmu si brusc nu ma mai puteam trezii pana la 2-3.  Mi-am zis ca asa nu merge! Cateva cafele in sistem si am facut si o noapte alba. Dupa 30 si ceva de ore de stat treaz am putut dormii 10 ore chiar frumoase. In noaptea asta m-am intins in pat obosit, m-am pregatit de somn siiii…..e 5 dimineata iar eu scriu pe blog. Va puteti da seama ce bine (n-)am dormit.

Ma simt putin…tradat. Adica imi place sa imi supun corpul la cate o noapte alba, la cate un mic exces (calculat) de cofeina din cand in cand. Pe mine ma ajuta chestiile astea. Momentele cand ma simt cel mai stors de energie dar in care ma chinui sa continui ce am de lucru sunt momentele in care ma simt cel mai viu si momentele pe care mi le doresc din cand in cand. Dar vreau sa imi aleg eu momentele alea. Asa cand imi sunt aruncate de propriul organism…n-are haz. Macar daca imi erau dictate de catre vre-un sef de la serviciul pe care nu il am sau de oricine altcineva care sa fi avut pretentii de la mine, atunci era mai palpitant. Asa e doar…ciudat.

Dar in acelasi timp incer sa reanalizez situatia in timp ce tastez. Asa ca sa nu surprinda pe nimeni ca incep pe o nota trista si termin pe una vesele, sau ca incep pe o nota trista si termin pe una de jale. Pe masura ce tot tastez pefacundu-ma ca stiu ce vorbesc, incep sa realizez ca una peste alta prea multe n-am ce sa fac. Daca corpul meu nu vrea sa doarma nu prea ma pot lua in gura cu el. Asa ca pot la fel de bine sa zic ca acum provocarile de a rezista treaz, vin chiar de la corpul meu. Provocarea sadica suprema. Momentul cand aliatul de peste zi iti e dusman la lasarea intunericului. Asta ar putea ajunge titlu de film. Iar eu am doua variante: ori o sa ajung din nou sa dorm bine cat de curand, ori o sa ajung din nou sa dorm haotic si putin si sa ma sraduisc sa dau randament maxim indiferent de oboseala. In oricare din variante, realizez acum ca cel putin pentru moment, ceva a reusit sa imi strice aparentul echilibru in care ajunsesem sa traiesc. O sa iau asta ca pe un semn: rutina pute! Hai sa vedem ce pot face mai departe. Dam muzica mai tare si vedem daca mai stiu face o cafea! Va tin la curent cu ce mai fac zilele astea; sa vedem daca inca mai sunt acelasi individ somnambul de pe a 11a 🙂

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s