Ai renuntat sau ai pierdut?

Posted: 16/03/2014 in Curiozitati

Asta este un articol care se vrea a proba o noua teorie. Am vrut sa vad daca sunt in stare sa scot apa din piatra seaca, asa ca am rugat-o pe iubita mea sa imi zica primul posibil titlu de articol ce ii vine in minte si sa vad ce sunt in stare sa zic despre asta.

Deci, a renunta sau a pierde. Cred ca raspunsul la intrebarea asta sta ascuns in adancul firii fiecarui om, mai anume in sectiunea aceea care determina cat de incapatanat esti. Sunt oameni care accepta infrangerea. Da, e ceva ce se intampla, ceva ce e inevitabil adesea intalnit pe drumul spre succes. Asta in teorie. La o scara mult mai aproape de realitate, infrangerea ne pandeste la orice pas. De la faptul ca ne bate trezitul de dimineata, la a ne bate cutie de lapte, la faptul ca ne bate zi de zi colegul de birou in indeplinirea sarcinilor. Sunt unii care accepta ca fiecare are un loc in univers si foarte multi isi accepta conditia. Nu vad nimic neonorabil in asta.

Sunt apoi cei al caror ego nu o sa accepte vreodata ideea ca au fost depasiti sau infranti. Ar fi ceva cu care n-ar putea traii. Asa ca prefera sa abandoneze lupta pe care simt ca nu o pot castiga, Nu se inhama la bataliile mai mari decat ei tocmai din dorinta de a ramane in controlul luptei. Cei care prefera sa se lase depasiti alegandu-si brusc alt traseu sau alta pozitie pe care sa o tinteasca. Acelea sunt persoanele ce se pot lauda cu mandrie ca si-au atins toate telurile, dar in acelasi timp si-au ales doar obiectivele pe care le puteau atinge. Nu pot spune ca vad ceva neonorabil nici in asta. Adesea si eu sunt asa.

Pana la urma ce e mai dureros? Sa nu incerci ceva, ramai in zona ta de control si sa iesi mereu victorios asupra telurilor tale, sau sa accepti oricand orice provocare nepasator in fata pericolului si dispus sa incerci oricand ceva nou? Aici depinde de fiecare cat e dispus sa riste. Eu m-as situa undeva aproape de mijloc. Sunt prea incapatanat ca sa imi accept propiile infrangeri, dar imi place sa ma duc mai aproape de limite pentru cele noi. Pot spune ca eu sunt ticalosu ala care nu accept o provocare decat daca stiu ca o pot duce la sfarit cu bine. Nu-mi place sa ies din perimetrul meu de siguranta.

Dar pe termen lung ce e mai bine? Sa ramai la ce faci bine si sa faci asta toata viata sau sa incerci mereu ceva nou si cand cazi in fund…te scuturi, te freci si mergi mai departe?  Preferi sa pierzi dupa o lupta grea sau sa renunti respectandu-ti principiile?

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s