Archive for the ‘Amintiri’ Category

Nu, nu m-am tampit (de tot), stiu ca dupa 13, vine 14 dar si eu am facut o zi de pauza in care n-am mai zis nimic. De ce? Pai am racit. Nu prea tare, doar un nas care e spart si curge intr-una, niste ochi care ieri nu vroiau nicicum sa stea deschisi, si o lipsa acuta de chef provocata de oboseala adusa de raceala.

Astazi ma simt ceva mai bine si cred ca ar trebui sa fac un rezumat al ambelor zile. Pai luni, e luni. Se zice ca nici iarba nu creste luni si cam au dreptate. Ieri a fost o zi friguroasa, gri, cu ceata, nimic placut in orice caz. Am stat ieri cu frica-n san ca poate ma asculta la franceza. N-a fost sa fie, profa decizand sa trecem la gramatica. Dupa ce am reluat acordul participiului, am fost bucuros ca ora s-a terminat si am plecat acasa unde mi-am invatat la bio si franceza dupa care m-am culcat. Defapt am adormit pe la 11:30, dar tot am fost mai matinal ca de obicei.

Astazi e marti, si datorita unui consiliu, am avut toate orele scurtate. Ferice de mine; ma gandeam ca o sa am mai putin de suportat la ora de franceza. Aceasta a trecut surpinzator de repede, insa a inceput cu 7 (sau 8?) cuvinte care le urasc: „Quel-que nous avons prepares pour aujourd’hui….Voinea” Nu stiu daca asa se scrie, si oricum mi-am incalcat pe inima scriind o fraza in franceza la mine pe blog. Pentru cei care asemenea mie au o repulsie fata de aceasta limba, traducerea aproximativa este ca profa m-a ascultat pe mine din lectia de zi. Toate bune, ca tema mi-o facusem, insa cand m-a scos la tabla am avut o surpriza: In loc sa imi dea o propozitie ca in carte, ea mi-a dictam o propozitie, in care aveam ambele verbe la infinitiv, cerandu-mi apoi sa pun verbele din paranteza la Perfectul Compus si Mai Mult Ca Perfectul (le-am scris cu manjuscule pt a le putea prescurta ulterior). La PC m-am descurcat binisor, ca macar atat sa fii invatat si eu in 6 ani de cand fac franceza. M-am incurcat putin la faptul ca era verb reflexiv, dar dupa ce m-am dumirit am nimerit si terminatia si participiul. La partea cu MMCP, ma uitam la fel cum se uita si pisica mea la o coaja uscata de paine.

Atunci am decis sa imi scot din minte gramatica franceza si sa o inlocuiesc cu logica inginereasca: stiam ca am nevoie de un participiu (caci lectia era „Acordul Participiului”) si deci stiam ca am nevoie sa il conjug pe Avoir la ceva… cum singurul timp francez pe care il stiu perfect e Imperfectul, asta am si aplicat. Macar daca era sa scriu o prostie atunci sa o scriu corect! Surprinzator, a fost totul corect si eu m-am intors in banca cu un 9 rotofei in catalog. Goal reached, lazy mode on! Acum nici ca mai am alte griji la franceza vreo 2 saptamani. Ceea ce e mai mult decat destul pentru mine. Pe ziua de azi nu mi-a mai ramas decat sa scriu niste propozitii in engleza (cica tema) si sa imi fac tema la romana. Si daca maine e miercuri, inseamna ca deja o luam usor la vale catre week-end.

E sambata seara! Pana acum nu exista noapte de sambata in care sa ma gandesc macar la somn inainte de ora 2. Daca stau bine sa ma gandesc, anul trecut, pe la ora 1 ma apucam sa imi fac temele la matematica si romana. Atunci aveam si cheful maxim si (mai ales) inspiratia maxima. Cum spuneam, cred ca am fost, sunt si voi fi pasare de noapte toata viata.

Imi place viata asta de bufnita inteleapta care vegheaza asupra altora (multumesc pe aceasta cale Iuliei care a inventat aceasta metafora special pentru mine), insa in seara asta ploaua. Ok, defapt nu faptul ca ploua ma insipune ci faptul ca ploua ASTAZI! Astazi toate site-urile ziceau ca Pamantul va trece printr-o centura de asteroizi, iar in noaptea asta se vor putea vedea chiar mai bine de 10 stele cazatoare/ora. Colac peste pupaza scria pe mai multe site-uri ca Romania e punctul PERFECT de observatie din Europa (sau era lumea?). Oricum, ideea e ca din nou sunt o sumedenie de stele cazatoare si bineinteles ca la noi ploua. Eu am 2 ferestre de mansarda chiar deasupra patului. E destul pentru mine sa stau intins normal, cu capul pe perna si sa ma uit in sus ca sa vad cerul, ar fi fost perfect….dar nu in seara asta. Oricum, experienta cu cutremurul mi-a demostrat ca daca iti doresti ceva cu adevarat, mai devreme sau mai tarziu se materializeaza. De mic imi doream sa stiu si eu cum e intr-un cutremur, si pana acum nu simitisem nici unul ba pt ca in Turda nu avem activitate seismica, ba pt ca dormeam prea bine sau nu eram acasa cand erau cutremure. Pana la urma l-am simtit, iar acum sunt impacat. Deci o sa vad stele cazatoare si cu alta ocazie. In schimb, astazi am avut senzatia ca o sa ajung sa vad stele verzi miercuri. Sa detaliez putin….

Am fost astazi cu doamna diriginta, cativa colegi si inca cativa elevi ai liceului la Facultatea de Fizica de la Magurele, in cadrul activcitatii „Cu mic cu mare dincolo de Soare”. Trebuie mentionat ca eu sunt la stiintele naturii si diriga e profesoara de fizica. Toate bune, am inceput sa vizitam laboratoarele unde ne-au fost prezentate diferite experiente. Aspectul pentru care nu am fost pregatit a fost faptul ca ni s-au pus diverse intrebari (elementare) din fizica pe care eu am facuta inca de pe a IXa. Intr-un mod dureros de previzibil, cand au inceput sa curga intrebarile din fizica (mecanica, termodinamica) peste grupul clasei mele, oricum tacut, s-a lasat o patura de liniste. Ce a fost si mai dureros a fost faptul ca bobocii de la noi din liceu care nu stiu ce clasa erau, dar NU erau stiintele naturii, pareau sa stie anumite aspecte si raspundeau. Vazand-o pe diriga in coltul laboratorului cum batea pasul marunt si cum ne trimitea socuri electrice din priviri la fiecare in parte, mi-am zis ca daca vreau sa trec cu ORICE medie la fizica, trebuie sa deschid gura si sa zic ceva inteligent. Asa ca, mai mult de frica dirigintei si cu teama de a nu zice o magarie care sa imi asigure preavizul de exmatriculare, am inceput sa completez acolo unde profesorul facea intentionat pauze pentru a ne auzi parerea. Pana la urma, m-am trezit chemat in fata, langa profesoara pentru a o ajuta pe profesoara cu o experienta. Dansa a facut tot posibilul sa fie vesela si zambitoare, insa ma pot lauda ca am citit-o destul de bine incat sa imi dau seama ca e un fel de scorpie la catedra.  Adica scorpie la modul ca 100% e foarte exigenta si daca nu iti sti lectia nu ai ce cauta la cursul ei.  In fine, cu putinele mele raspunsuri sper ca am reusit sa mai sterg putin din rusinea ce incepuse sa se asterne pe grupul nostru si indirect, pe obrazul doamnei diriginte. Cel mai sigur o sa aflu miercuri cand avem prima ora cu diriga.

Restul zilei s-a scurs cu o ceafa de porc la gratar, iar acum seara cu un film. Mi-ar placea sa va pot face o recenzie asupra sa, insa imi e prea somn acum si mai bine va dau doar titlul, ca sigur il gasiti: e din ’99 si se cheama The green mile

A aparut si editia de gazeta numarul 10! Defapt cred ca iar delirez. Ma cred redactor/scriitor la gazeta desi am refuzat de mai multe ori postu asta in viata reala. Ideea e ca deja sunt 10 zile de cand postez zilnic pe blog toate idioteniile de peste zi.
In seara asta parca ma simt mai obosit ca de obicei. Cam am si de ce: azi noapte am stat treaz pana la 1:30 ca sa corectez lucrari de biologie la generala (din alea care nu se trec) si sa fac tabele si rapoarte despre ele, toate astea impreuna cu mama. La 1:30 am terminat, la 1:40 eram spalat, schimbat si bagat in pat. Patru ore mai tarziu, alarma de la telefon ma trezea cu brutalitate. Surprinzator e totusi faptul ca m-a trezit; la fel de surprinzator cum e faptul ca m-am dat jos din pat, m-am spalat pe fata, m-am imbracat de scoala si la 6:15 eram pe maxi-taxi.

La 7:20 eram la liceu si imi faceam siesta obisnuita. M-am invatat ca de la 7:20 cand ajung eu, pana pe la 7:40 cand apare urmatorul suflet in clasa sa trag un pui de somn strajnic. Din pacate nu prea am ce sa fac, dar daca iau maxi-taxi-ul de la 6:30 ajung pe la 8 si ceva, ca acela ocoleste tot satu si opreste in poarta la tot taranu. In fine, ideea e ca dupa ce am terminat jumatatea de litru de cafea pana la ora 9, am fost relativ fresh restul zilei. Adica eram constient si chair activ la unele ore, cu mersul la baie am avut o problema, pe principiul ca daca introduci un volum mare de lichid intr-un timp scurt, acesta va dorii sa iasa din organism mai devreme. Sunt sigur ca daca ma strofoc nitel pot scoate si o ecuatie matematica din ce am zis acum, dar sunt cam satul de mate pe ziua de azi.

Pe drumul spre casa, eu eram ca un extraterestru pentru cei din maxi-taxi. Se pare ca stimabilii mei co-tarani, nu au mai vazut un elev eminent de liceu care isi face tema la fizica in timpul mersului. Dupa multa bataie de cap, multe calcule taiate, multe formule cu sinus si cosinus, toate esuate lamentabil, am ajuns la o forma a ecuatiei suficient de buna incat sa ma prezint maine la doamna diriginta sa ii cer un sfat.

Acum pentru prima data de cand a inceput liceul cand mi-ar placea sa ma duc la culcare. Ce ma impiedica? Faptul ca in seara asta trebuie sa soseasca tata de la Turda. In mod normal n-ar fi chiar asa mare lucru, dar cum n-a mai fost pe aici de 3 saptamani, si cum nu o sa stea decat pana duminica la pranz, vreau sa profit de ocazie sa mai stau o tara de vorba cu el, cat dorm si bunicii si nu incearca sa ma convinga sa nu il mai tin de vorba ca are de lucru. Asta e un lucru care mi se pare idiot: vin bunicii in vizita pe LA MINE pe acasa ca sa culeaga via, vine tata LA EL acasa (caci teoretic si el sta aici)  iar eu sa nu vorbesc cu el prea mult cat e pe aici ca sa isi poata face treaba ca sa plece linsitit. Adica ce? El vine aici doar ca sa faca treaba pe langa casa si sa plece, iar eu sa nu vorbesc cu el ca sa il menajez…Cand o sa fiu mare, amintiti-mi sa nu imbatranesc!

Cred ca viata asta de bufnita in care ora de culcare e la mai putin de 6 ore distanta de ora de trezire incepe sa ma afecteze. Saptamana asta nu a inceput prea grozav, norocul meu disparand parca odata cu manualul de franceza, apoi ieri eram gata sa sustin ca a fost o zi reusita. Pana azi dimineata cand am descoperit ca hanoracul meu (pe care dupa ce ajung la liceu il bag in ghiozdan) nu era acolo! Automat am inceput sa il caut prin camera desi stiam ca nu il scosesem din ghiozdan. Convins ca e inca un articol pierdut pe saptamana asta, am plecat spre liceu, ajungand cu un moral destul de scazut, insa nu aveam de gand sa las asta sa se vada. Pana una alta, in al doisprezecelea ceas, mi-am gasit hanoracul la femeile de servici, cale pe care vreau sa le multumesc bobocilor care stau la noi in clasa, ca nu mi l-au luat ca sa-l vanda in tramvai pentru o shaorma.

Ajuns acasa, m-am apucat sa imi trec o gramada de formule mai mult sau mai putin incurcate pe o fisa, pentru a le retine ceva mai usor, caci maine diriga’ ne-a zis ca ne asculta, iar cine nu le stie zboara. De mic mi-a placut melodia aceea cu „I belive I can flyyyyy, I belive I can touch the sky…”  dar nu vreau ca doamna diriginta sa imi transforme convingerea in certitudine. Dupa care m-am apucat de tema la chimie: 3 pagini. Acuma, eu sunt la profil real, specializarea Stiintele-Naturii, deci e normal ca accentul sa pice pe Fizica, Chimie, Bio. Fizica desi nu e materia la care excelez cel mai bine, imi place, e logica si o sa imi manance zilele si in facultate (daca ajung pana acolo, caci mai intai am bacu’); biologia e o materie pe care o invat (de nevoie), care nu imi place la nebunie, cu toate ca dorm sub acelasi acoperis cu un profesor de biologie; chimia insa nu prea mi-a mai palcut de cand am inceput clasa a 8a. Oricum asta e alta poveste, chimia de la inceputul acestui an imi place pana acum, poate si pentru ca am mai inteles cate ceva, insa presimt ca nu e un sentiment de durata. Oricum, tema nu a fost prea grea (asta in cazul in care am facut eu ce trebuia sa fac), dar ideea in sine… 3 pagini de formule si reactii…. n-am mai scris 3 pagini la o tema, de pe clasa a Xa, cand faceam nopti albe si semi-albe cu temele la romana.

O sa par un tocilar fara viata, insa mi-e dor de temele acelea kilometrice la romana, in care rezumam viata lui Eminescu si din cauza carora stateam la birou pana la 4 dimineata, iar cand ma duceam la culcare, biroul meu era tapetat cu ambalaje de bomboane SUGUS si alte marci mai putin cunoscute, iar langa birou, stateau cazute una sau 2 sticle de Cola. Plus vreo 2 pixuri cu gel, din care unul era terminat. Oricum, imi e dor de ele pentru ca imi dadeau un motiv serios sa stau treaz noaptea, iar asta e un lucru care ma ingrijoareaza oarecum. La mine cea mai mare problema cu dormitul nu e ca nu pot sa dorm, e mai mult ca nu vreau. Adica daca ma uit la ora asta, sau la ora 10, sau la 11 spre pat, ceva din adancul sufletului meu zice „Bah esti nebun??? De ce!?” Iar atunci creierul meu incearca sa emita un raspuns logic cu motivele si argumentele conform carora ar trebuii sa ma culc, dar raspunsul niciodata nu ajunge la destinatar. Se pare ca trebuie sa ma obisnuiesc cu ideea de a fi o pasare de noapte, chiar daca asta inseamna sa sufar ziua de cearcane.

Motivul gasit de mine in seara asta ca sa stau treaz, este sa o ajut pe mama cu corectatul sutelor de teste initiale ale caror nota nu se trec. Treaba mea va fi sa ma ocup de partea grila, care si o maimuta o poate face (deci sper sa nu fie foarte greu pentru mine). Din start spun ca fac asta si fortat de imprejurari, caci o vad pe mama ca mai are putin si crapa de oboseala. Daca ea crapa, nu mai are cine sa imi faca sandvici-urile, deci vine apocalipsa.

Ca tot vorbeam de combinatii apocaliptice, astazi mi-am dat seama ca am dieta mea tocmai a luat o intorsatura spre rau. Cand am ajuns acasa, primul lucru pe care l-am facut a fost sa dau iama in sticla de 2 litri de Cola, din care am baut cam jumatate. Iar pe parcursul serii, in timp ce scriam si invatam la fizica si chimie, am baut si cealalta jumatate aproape. Acuma, scriind acest articol am realizat ca practic eu astazi mi-am baut aproape in intregime jumatatea de litru de cafea, iar apoi am baut inca un litru si ceva de Cola. Deci teoretic, acum prin venele mele circula un lichid ce cred ca se cheama cafeina, in locul sangelui. Presimt ca daca fac asta, pe termen lung, nervii, ficatul si mintea mea o sa ajunga tocanita de legume. Dar in seara asta nu mai am ce face, decat sa imi consum energia cu testele puradeilor de la generala, iar dupa aceea cu facerea tabelelor si situatiilor bazate pe acele teste, pentru cei din minister.

Acum inteleg de ce nimeni nu-l iubeste pe Funeriu…

Uite ca am ajuns si la numarul 8! Intial am zis ca aceasta va fi ultima zi din serie, insa dat fiind ca interesul pentru blogul meu a crescut in ultima saptamana, ma gandesc sa continui. In plus, e amuzant sa ai ce citii peste ani si ani, dar chiar si pe termen scurt. Daca stau sa iau fiecare zi la rand, ultima saptamana a trecut incredibil de repede. Daca stau sa ma gandesc la modul general, parca a trecut o eternitate de la ultima zi de marti. Pana la urma o sa fac si eu cum zicea cantecul „I’ll take each day and night at a time”, e o metoda buna pentru a grabii sosirea serii de vineri.

Ziua de azi a inceput foarte misto. Dupa ce aseara am adormit pe la ora 1 pentru ca eram ocupat cu proiectarea unui suport pentru telefonul mobil, care e inca in stadiul de proiect,  am deschis la un moment dat ochii convins ca trebuie sa ma trezesc. Imi trag 2 palme sa ma revigorez, ma rasucesc pe marginea patului, scotocesc cu picioarele dupa papuci, ii gasesc, ma incalt si dau sa pornesc pe aleea sapata special printre manuale si hartii care duce la chiuveta din baie. Inainte de a-mi lua avantul ma loveste un gand: „Mah, da’ alarma la telefon cand a sunat?” Ma uit la recever-ul Dolce si vad ca afisa 05:02. In mintea mea „Neah, asta e de la Romtelecom, sigur nu merge bine” asa ca am luat telefonul sa ma uit la el: 05:01 scria pe ercanul lui. Deci receverul de la Romtelecom e cu un minut inainte. Oricum, vazand ca sunt treaz cu 40 de minute mai devreme decat trebuie, am lasat slapii, m-am invelit si mi-am tras inca 2 palme, pentru neatentie si pentru a adormii la loc rapid. Am adormit instantaneu, iar la 5:40 alarma telefonului a sunat, eu am oprit-o si stateam intins pe spate pe pat, uitandu-ma la stelele de pe cer, incercand sa imi conving ochii ca de data asta trebuie sa stea deschisi pentru inca multe ore. Tocmai atunci am remarcat ca gemul de la usa de la baie vibra, si incepusem sa ma intreb ce raba din 1900 toamna trece la ora aia pe strada mea. Pana sa ma dumiresc insa, am simtit cum sunt miscat brusc la dreapta, ca apoi sa revin la fel de brusc in pozitia intiala. Trezit parca din visare, am relizat ca insfarsit sunt martorul unui cutremur. Insfarsit sunt treaz cand are loc unul si am inceput sa ma gandesc ce ziceau aia de la National Geographic ca se face in caz de cutremur.

E foarte interesanta senzatia accea din timpul unui cutremur. Cel putin eu, asa infofolit in cearceaf, intins pe pat si cu imbratisarea somnului inca calda pe sufletul meu, m-am simtit ca intr-un carusel. Simteam cum ma misc stanga dreapta, speram ca restul casei sa stea pe loc, dar nu puteam face nimic pentru a impiedica sau ameliora cele ce se intamplau.  Dupa ce leganatul initial s-a potolit, mi-am adus aminte ca prin filme si la stiri, tot timpul se vorbea de replici. Singura replica din capul meu zicea „Da-te jos din pat, meri la baie si spala-te, ca daca pica acoperisul pe tine abia scapi de franceza”. Acesta a fost argumentul de care am avut nevoie sa ma rostogolesc pe podea si de acolo in baie. Replica cutremurului n-a mai venit, insa replica mamei m-a uimit atunci cand mi-a zis ca ea intial n-a crezut ca e cutremur, ci ca am cazut eu din pat. E de mentionat ca mama se trezeste la 5 minute dupa mine (deh, somnu de frumusete) asa ca ea a fost trezita de seism.  Am plecat la liceu, iar faza cu cutremurul am lasat-o in urma.

Am spus ieri ca nu mi-a mers prea bine dupa ce nu mi-am mai gasit manualul de franceza si nici creionul cu mina. Ei bine astazi mi-a mers mai bine. Mi-am regasit creionul cu mina! Bineinteles, manualul nu, insa creionul e inapoi la mine teafar si nevatamat. Am vaga banuiala ca luni o sa fiu ascultat la franceza, dar ce mai conteaza?  Am creionul inapoi! Azi am dat inca doua teste, la chimie si la biologie, iar cel putin la chimie va pot spune ca am facut bine, atata timp cat si colegul meu de banca a scris bine ceea ce a scris.  Maine mai am si ultimul test din seria celor ce nu se trec, anume cel la economie. Ce e amuzant la acesta e ca pierdem o ora de romana din cauza lui. Sincer, mie asta mi se pare cam inutil. De ce sa pierzi o ora de romana din cauza unui chestii asa de nesemnificative ca si economia? In fine, de miercuri zilele o iau la vale catre week-end asa ca pot incepe sa nu mai imi bat capul asa de tare.

Oricum ca sa nu las ziua sa treaca nesarbatorita, am o mica dedicatie pentru Mama Natura: