Archive for the ‘Uncategorized’ Category

De ce îmi plac stirile

Posted: 23/08/2014 in Uncategorized

In ultima vreme, am tot auzit zicându-se in jurul meu ca la stiri nu auzim si nu vedem nimic altceva decât chestii rele: omoruri, jafuri, violuri, accidente, morti si bătăi. Am stat putin sa meditez la asta si am ajuns la concluzia ca ma bucura situatia. Sa vezi numai crime si accidente la TV este un semn bun in opinia mea. Si aici sunt de părere ca nu companiile de televiziune sunt cele care greșesc ca difuzează astfel de stiri, ci telespectatorii sunt cei vinovati pentru felul in care le interpretează.
Cândva, acum câteva sute de ani, cand presa scrisa lua amploare si stirile începeau sa circule in sat/oras/regat cei care trebuiau sa scrie stirile căutau surse de inspirație (la fel ca in ziua de azi) si cele mai la îndemână stiri erau lucrurile iesite din comun, cele care se intamplau împotriva legilor naturii sau a comunitatii (sau a ambelor, in unele cazuri). Acestea erau: crime, violuri, scandaluri, betii, incendii sau accidente. Acestea erau anuntate tocmai pentru ca restul lumii sa stie de ele, sa condamne faptele unora si sa isi vada de viata. Îmi place sa mă gândesc la primele ziare ca la un fel de executie publica in scris, fără o varsare de sânge reala. Astfel, trăind într-o lume in care presa anunta doar evenimentele rupte din normal, mi se pare normal ca tot ceea ce se auzea sa fi fost crime si violuri, iar societatea asimila informatia si isi continua existenta „civilizată”.
Îmi place sa cred ca timpurile nu s-au schimbat. Îmi place sa cred ca la stiri încă sunt raportate doar cazurile extreme, care nu se potrivesc cu stilul societatii. Astfel cat timp nu apare la stiri ca „Popescu l-a ajutat pe Ionescu sa mute o valiza” înseamnă ca asa ceva in a e normal in simtul nostru civic. Cat timp Tanti Tanta nu ajunge la stiri pt ca a primit la ea in casa peste noapte un turist obosit, înseamnă ca si astfel de acte de bunătate încă ne sunt caracteristice si „normale”.
Poate ca exagerez putin cu exemplele, însă ideea e aceeasi: Cat timp vad la stiri doar lucruri pe care si eu le găsesc deranjante, înseamnă ca restul societății functioneaza normal si ca si ea condamnă astfel de gesturi.
Nu zic ca rezultatele deosebite obtinute într-un domeniu sa nu fie anunțate, sau ca nicio realizare pozitiva sa nu apara in stiri, încerc doar sa clarific putin ce e cu abundenta asta de stiri negative si sa arat ca asta nu înseamnă ca lumea se duce de râpă, ci din contra, înseamnă ca lumea nu si-a schimbat valorile morale.

Anunțuri

Ok, vreau sa va anunt ca acest articol este un pamflet si trebuie tratat ca atare!

Nu sunt eu sigur daca Eminem are sau nu legatura cu reciclarea, insa in timp ce citeam blogul lui Toade Păun am dat peste un video destul de haios legat de Eminem si noul sau album. Mie mi se pare ca asta e o metoda de reciclare insa fiecare ii spune cum vrea.

Si ca un discaimer sa stiti ca nu am nimic impotriva lui Eminem, cat despre ultimul sau album, imi place foarte mult partea cu „I’m not affraied” dar atat.

Zilele asta am zis ca daca tot au trecut tezele, sa petrec un pic mai mult timp in fata calculatorului. Si am inceout sa ma uit pe diverse bloguri, din intamplare am dat peste acest articol. Ce pot sa spun, ma bucur ca nu numai mie imi vin ideile la miezul nopti. Partea proasta ma mine nu e ca vin tarziu, dar dimineata ori nu mai sunt, ori nu mai par atat de grozave pe cat pareau seara.  Zilele astea, defapt ieri seara, m0a traznit ideea pentru un articol. Acest articol referitor la bunici.

Ma refer in special la bunicii care urmeaza. Atunci cand toti spunem bunici, ne gandim la persoanele acelea pline de dragoste, pline de intelepciune, de rabdare, de mancarea aceea cu gust unic. Dar m-am gandit la origini. Cumva am mers pe vorba „Semeni vant, culegi furtuna”. Cum aratau si se comportau bunicii nostri in tinerete. Recunosc, poate aici ma gandeam in special la bunicii americani, pentru ca pe ei i-am vazut la TV in tinerete. In fine, ma gandeam asa: mie imi place foarte mult cand merg la bunici simplitatea pe care o gasesc. Ma gandesc totusi ce fel de bunici pot sa iasa din generatia actuala.

Sunt curios: dintr-o generatie de oameni „simpli” fara vieti foarte active, foarte complicate, au aparut bunici „simpli” linistiti, plini de rabdare si chibzuiti. Dar din generatia noastra? Din cei care nu pot sta locului mai mul de o ora, din cei care sunt tot timpul cu telefonul mobil la ureche, pentru cei care atunci cand becul de la modem e stins se simt deprimati si izolati, ce fel de bunici pot iesii din noi?

Si un alt aspect care ma „arde” foarte tare: pe vremuri, femeile stateau mai mult la cratita. Asta explica de ce bunica gateste atat de bine. Si nu numia bunica mea, si bunica ta! Si bunica tuturor gateste foarte bine. Dar o parte (NU TOATE) femeile din ziua de azi nu stiu sa gateasca si in schimb, prefera sa mearga la restaurant, sau sa cumpere mancare la plic, sau la microunde  si cu asta au rezolvat problema. Nepotii viitorului ce vor manca?

Va astept parerile. Sunt foarte curios cum vedeti voi aceast aspect al vietii.

Radeam acum cu colegii mei de cabina de prostia inteligenta unor concetateni. Cabina/compartimentul in care sunt eu e chiar plrimul de langa usa cara da in spatiul dintre vagoane (unde e si tualeta). Si ca sa deschizi aceste usi trebuie sa apesi pe un buton. Cred ca toti care au mers cu trenul in ultimii 10 ani il stiu. Apesi pe buton si usa face ca la super-market si se deschide singura. Mai frate….cand s-a apucat un pitic sa traga de ea ca disperatul….mai mai sa o rupa din balamale. Si tragea, si tragea si a dracu usa nu vroia sa se deschida. Pana la urma s-a dus „mosu” meu si i-a aratat pe ce buton trebuie sa apese.

Bun…dupa ce s-a convins ca pentru a inchide usa nu mai trebuie sa faca nimic pleaca. Imediat dupa el da sa iasa unu la baie sau nu stiu unde, dar cred ca la baie. Mai da il scapa tare. Are butonul in fata lui si el tragea de saraca usa… nu stiu ce ciuda avea pe ea dar tragea cu ambele maini de s-a inrosit la fata. Noroc ca asta era mai slab si nu a ramas cu usa in mana. In fine. Iar s-a ridica „mosu” si a strigat indrumarile vitale. „Apasa pe buton!” si ….. MINUNE! A apasat pe buton si usa s-a deschis. SINGURA!!! Cata tehnologie….

Dar nu ai ce sa le faci. Daca nu stie, nu cunoaste!