Posts Tagged ‘Bucuresti’

Vara asta am fost cam lenes cu blogul. Anul trecut pe vremea asta incercam sa scriu cat mai mult si cat mai diversificat ca sa atrag cat mai multi vizutatori; acum nu prea mai imi pasa. Si chiar daca mi-ar pasa nu as avea timp.
Ieri am fost sa dau testul Toefl. A fost o chestie destul de neprogramata intrucat eu am realizat acum vreo trei saptamani ca incerc sa-mi fac un dosar pt o facultate in strainatate, dar eu nu am examenu de limba. Asa ca am gasit in Tg. Mures un centru care face pregatire pt IELTS, Cambridge si alte examene si m-am dus la ei. Asa am aflat ca am ratat perioada de inscriere pt IELTS daca vroiam rezultatele inainte de 15 Septembrie, asa ca m-am reorientat spre Toefl. Tot cu ajutorul lor am reusit sa fac plata si m-am trezit inscris la examen cu o saptamana jumate inainte de data cand se sustinea. Tot atunci am inceput si pregatirea si dupa o saptamana de engleza intensiv cu multe teste si multe speaking-uri si writing-uri ma simteam si eram catalogat drept pregatit.
Ziua cu testul a inceput cam greu. Dupa o noapte pe jumatate nedormita, cand am ajuns acolo am aflat ca nu pot intra in examen pentru ca buletinul meu (ca toate din tara asta) nu are semnatura mea pe el. Neavand inca un permis de conducere, a trebuit sa-l expediez pe tata in regim de urgenta dupa diploma de 10 clase.
Pana la urma s-a rezolvat totul si am intrat, ultimul dar am intrat. Cu asta am mai taiat un punct important de pe checklist-ul verii. Acum pot sa-mi vad linistit de scoala de soferi si de planurile pt majorat.

Anunțuri

Uite ca am ajuns si la numarul 8! Intial am zis ca aceasta va fi ultima zi din serie, insa dat fiind ca interesul pentru blogul meu a crescut in ultima saptamana, ma gandesc sa continui. In plus, e amuzant sa ai ce citii peste ani si ani, dar chiar si pe termen scurt. Daca stau sa iau fiecare zi la rand, ultima saptamana a trecut incredibil de repede. Daca stau sa ma gandesc la modul general, parca a trecut o eternitate de la ultima zi de marti. Pana la urma o sa fac si eu cum zicea cantecul „I’ll take each day and night at a time”, e o metoda buna pentru a grabii sosirea serii de vineri.

Ziua de azi a inceput foarte misto. Dupa ce aseara am adormit pe la ora 1 pentru ca eram ocupat cu proiectarea unui suport pentru telefonul mobil, care e inca in stadiul de proiect,  am deschis la un moment dat ochii convins ca trebuie sa ma trezesc. Imi trag 2 palme sa ma revigorez, ma rasucesc pe marginea patului, scotocesc cu picioarele dupa papuci, ii gasesc, ma incalt si dau sa pornesc pe aleea sapata special printre manuale si hartii care duce la chiuveta din baie. Inainte de a-mi lua avantul ma loveste un gand: „Mah, da’ alarma la telefon cand a sunat?” Ma uit la recever-ul Dolce si vad ca afisa 05:02. In mintea mea „Neah, asta e de la Romtelecom, sigur nu merge bine” asa ca am luat telefonul sa ma uit la el: 05:01 scria pe ercanul lui. Deci receverul de la Romtelecom e cu un minut inainte. Oricum, vazand ca sunt treaz cu 40 de minute mai devreme decat trebuie, am lasat slapii, m-am invelit si mi-am tras inca 2 palme, pentru neatentie si pentru a adormii la loc rapid. Am adormit instantaneu, iar la 5:40 alarma telefonului a sunat, eu am oprit-o si stateam intins pe spate pe pat, uitandu-ma la stelele de pe cer, incercand sa imi conving ochii ca de data asta trebuie sa stea deschisi pentru inca multe ore. Tocmai atunci am remarcat ca gemul de la usa de la baie vibra, si incepusem sa ma intreb ce raba din 1900 toamna trece la ora aia pe strada mea. Pana sa ma dumiresc insa, am simtit cum sunt miscat brusc la dreapta, ca apoi sa revin la fel de brusc in pozitia intiala. Trezit parca din visare, am relizat ca insfarsit sunt martorul unui cutremur. Insfarsit sunt treaz cand are loc unul si am inceput sa ma gandesc ce ziceau aia de la National Geographic ca se face in caz de cutremur.

E foarte interesanta senzatia accea din timpul unui cutremur. Cel putin eu, asa infofolit in cearceaf, intins pe pat si cu imbratisarea somnului inca calda pe sufletul meu, m-am simtit ca intr-un carusel. Simteam cum ma misc stanga dreapta, speram ca restul casei sa stea pe loc, dar nu puteam face nimic pentru a impiedica sau ameliora cele ce se intamplau.  Dupa ce leganatul initial s-a potolit, mi-am adus aminte ca prin filme si la stiri, tot timpul se vorbea de replici. Singura replica din capul meu zicea „Da-te jos din pat, meri la baie si spala-te, ca daca pica acoperisul pe tine abia scapi de franceza”. Acesta a fost argumentul de care am avut nevoie sa ma rostogolesc pe podea si de acolo in baie. Replica cutremurului n-a mai venit, insa replica mamei m-a uimit atunci cand mi-a zis ca ea intial n-a crezut ca e cutremur, ci ca am cazut eu din pat. E de mentionat ca mama se trezeste la 5 minute dupa mine (deh, somnu de frumusete) asa ca ea a fost trezita de seism.  Am plecat la liceu, iar faza cu cutremurul am lasat-o in urma.

Am spus ieri ca nu mi-a mers prea bine dupa ce nu mi-am mai gasit manualul de franceza si nici creionul cu mina. Ei bine astazi mi-a mers mai bine. Mi-am regasit creionul cu mina! Bineinteles, manualul nu, insa creionul e inapoi la mine teafar si nevatamat. Am vaga banuiala ca luni o sa fiu ascultat la franceza, dar ce mai conteaza?  Am creionul inapoi! Azi am dat inca doua teste, la chimie si la biologie, iar cel putin la chimie va pot spune ca am facut bine, atata timp cat si colegul meu de banca a scris bine ceea ce a scris.  Maine mai am si ultimul test din seria celor ce nu se trec, anume cel la economie. Ce e amuzant la acesta e ca pierdem o ora de romana din cauza lui. Sincer, mie asta mi se pare cam inutil. De ce sa pierzi o ora de romana din cauza unui chestii asa de nesemnificative ca si economia? In fine, de miercuri zilele o iau la vale catre week-end asa ca pot incepe sa nu mai imi bat capul asa de tare.

Oricum ca sa nu las ziua sa treaca nesarbatorita, am o mica dedicatie pentru Mama Natura:

Another day, another story! Imi place ca imi pot rezuma saptamana intr-un sir de povestiri zilnice. Oricum seara de vineri cred ca e seara cea mai asteptata de toti elevii si nu numai. Nu cred ca trebuie sa intru in detalii de ce.

Astazi ca orice zi de vineri, a inceput cu mine pazind intrarea in laboratorul de fizica. La 7:30, cel mai stralucit elev al clasei era in fata laboratorului cu un sandvici intr-0 mana si stica de cafea in cealalta. Pana la urma am inceput orele si surprinzator, la prima ora nu am adormit. La a doua ora de fizica, am dat testul la istorie, care a fost usor, am predat testul repede si m-am intis cat sunt de lung pe banca. Dar nu am adormit. La a 3a ora, cea de fizica, era sa adorm. Ma rodea un somn, si imi era prea nasol sa scot sticla de cafea si sa beau in timp ce doamna diriginta se chinuia sa imi explice cum sta treaba cu oscilatiile. Sunt destul de sigur ca si diriga a observat ca eu imi tineam doar un ochi deschis pentru ca pe al doilea nu eram in stare, sau si daca il tineam deschis, nu vedeam nimic clar cu el, insa nu mi-a zis nimic. Apoi am dat un test la TIC, care a fost amuzant. Mai ales ca ne-a dat cerinte din Acces, desi chiar profa a recunoscut ca inca n-am lucrat cu asa ceva.

Apoi a urmat porba de foc: testul la franceza! Din fericire am fost supravegheati tot de profa de franca, iar consulatarea intre colegi a fost oarecum tolerata. NU am pretentia ca o sa iau 9 sau 10, dar macar un 6 sper sa scot. Apoi m-am dus cu niste „treaba” prin bucuresti, iar apoi am fost pana in militari ca sa ma intalensc cu o fosta eleva de-a mamei mele (acum avand 30 de ani) care a venti pentru prima data in bucuresti ca sa mai sustina un examen. Asa ca am plecat, m-am intalnit cu ea, si am adus-o acasa. Maine trebuie sa o duc insa la Spitalul Universitar….la ora 9 sa fie acolo. Presimt ca iar o sa ma scol la 6 jumate, dar nu-i nimic. Cica e week-end :))

Iar astazi s-a mai intamplat un lucru frumos: insfarsit mi-a venit decodorul HD de la Romtelecom. De acum am si eu televiziune HD. Doar asa ca sa mai comenteze cineva ca la mine nu e tehnologie. Nu ca ar fi comentat cineva, insa trebuie sa umplu si eu cu ceva randurile astea, nu? Pana una alta e un sfarsit de saptamana la care ma simt bine si destul de plin de viata tinand cont ca de duminca seara pana acum am dormit cel mult 26 de ore. Ma pot considera um om care se bucura de viata. O iubesc atat de mult ca nu pot nu vreau sa o dorm.

Pana la noi stiri, sau pana la rezumatul zilei de maine, eu va las cu o melodie care zilele astea mi-a tinut moralul cat de sus posibil:

Spuneam in ultimul post, ca aseara aveam o grama de idei care pareau geniale, si pe care de abia asteptam sa le pun in practica. Ei bine, asa cum am prevazut aseara, acum aceste idei unele mi se par ridicole, iar celelalte de-a dreptul stupide. Un exemplu in acest sens ar fi titlul seriei. Acuma termenul de „somnambul” nu mi se mai pare asa de potrivit. Poate pentru ca nu mai sunt eu asa de teleghidat spre pat ca aseara. Oricum trecem peste asta si daca am zis ca o sa fac un lucru, atunci chiar am sa-l fac.

Ziua de azi a inceput mai putin dureros decat celelalte, adica nu am mai fost nevoit sa ma rostogolesc singur din pat pentru a ma trezii la impactul cu solul. Nu, in dimineata asta m-am trezit relativ usor, la 5:40 si paream chiar vesel. Ca sa imi manifest bucuria, influentat de faptul ca un coltisor din mintea mea inca visa, am inceput sa fac pe DJ-ul virtual si am considerat ca e de datoria mea sa deschid cat mai repede calculatorul sa dau un mesaj de „Buna dimineata!” pe Facebook si am trantit si o melodie, pentru ca norocosii care locuiesc in Bucuresti si nu fac mai mult de o jumatate de ora pana la liceu sa aiba ce asculta. Dupa care bineinteles am facut efortul de a ma spala pe fata (chiar si o apa fierbinte cu aburi pare rece la ora aia), m-am imbracat (fara haine pe dos) si la 6:20 am plecat spre liceu.

Dupa un drum incredibil de aglomerat, incredibil de stresant, in care soferul de pe maxi-taxi a amenintat ca se da jos si ne lasa acolo, am ajuns la liceu. Primul lucru pe care l-am facut cand am ajuns la liceu, a fost acelasi ca in fiecare dimineata de vreo doua saptamani incoace: m-am sarutat! … … … cu sticla de cafea. Dupa doua ore  de matematica ce au trecut relativ repede, s-a intamplat nenorocirea: jumatatea mea de litru de cafea, s-a epuizat. Acel moment a coincis cu alta catastrofa pedagogica: ora de franceza! Nu va pot spune cat de greu a trecut acea ora. A fost exact ca in filme cand vezi totul in slow-motion, numai gura profesoarei merge la un ritm pe care tu nu il poti urmari. Cand s-a terminat si ora aceea au inceput orele de bio si ziua s-a terminat destul de frumos cu un „meci” de volei la ora de sport.

Dand fast-foward pana in momentul cand am ajuns acasa, va pot spune ca odata ajuns prima mea grija a fost sticla de Cola din frigider, urmata apoi de….caietul de romana de clasa a Xa. Daca profesoara mea ar citii aceste randuri, probabil ca ar fi mandra de mine; sau probabil ca m-ar lua la bani marunti de ce m-am apucat de recapitulare abia azi, cand testul predictiv la care nu se trec note e maine. Cred ca orice persoana cu judecata dreapta, o sa imi inteleaga punctul de vedere.
Acesta este momentul cand m-am apucat de tema speciala pe care doamna profesoara mi-a dat-o special mie: o harta a romaniei, colorata in functie de dialectele vorbite. Brusc, mintea mea amortita a inceput sa zbarnaie putin; a inceput sa caraie, sa pacane, iar la final s-a concetrat pe rezolvarea sarcinii. Pentru a trasa harta, am nevoie de un sablon, care sablon il aveam pe vremea cand eram elev in generala la Turda. Acel sablon se afla in sertarul din dreapta al biroului meu. Acuma, biroul meu este inca la Turda in acelasi loc ca atunci. Continutul sau este imprastiat in vreo 2 cutii care sunt in pod. Asa ca inarmat cu o masca de praf, un spary de molii si o lanterna am patruns in pestera pod. Am gasit cutiile cu pricina si am inceput sa sap prin ele, coborand tot mai adanc in istoria mea de 2 ani.

Ce am gasit acolo? Pai printre multe alte chestii am gasit sablonul, dar inainte de el mi-am gasit carnetul de elev de pe clasele I-IV, pe vremea cand eram mic, dragut si luam FB pe linie. Apoi mi-am gasit carnetul de elev de pe clasele V-VIII (sau ce a mai ramas din el) unde mi-am adus aminte de stresul generalei, de clasa a 8a cu tezele ei….de notele de la istorie, mi-am adus aminte ca niciodata n-am fost prieten prea bun cu matematica, notele mele la franceza erau mai mari decat acum, iar la romana….ei bine la romana povestea a fost vesnic aceeasi. 4 ani cea mai mare medie a mea a fost 9, am avut 8 si 9. Alta medie la romana n-am cunoscut. Abia in al doisprezecelea ceas, pe semestrul II al clasei a 8a, mi-am dobandit prima si ultima medie de 10 la romana in ciclul gimnazial  A fost destul de interesanta intoarcerea asta in timp. M-a facut sa realizez defapt cat timp a trecut de cand am dat ardealul pe Capitala, cat de mult m-am schimbat stand aici si cel mai mult….mi-a reamintit cat de mult iubesc sa ma aflu aici, in sudul tarii, rupt de toata lumea care mi-a fost aproape in primii 15 ani de viata. Si nu sunt absolut deloc ironic; chiar ador sa fiu aici!

Da, asta e noul mod de a calatorii! Vrei sa ajungi undeva, fuck the train, de avion nu spun nimic, nu am fost, sunt sigur ca e bun, tac din gura. Insa fata de tren, autostopul e net superior. Astazi am vrut sa plec la Turda, si cum nu am vrut sa dau 70-80 de lei pe biletul de tren ca sa stau 9 ore cu fundul pe scaunul ala, am ales sa fac autostopul.
M-am dus cu metroul pana la Pacii, am mai mers pe jos pana la o reprezentanta BMW, de unde puteam vedea intrarea pe autostrada, si mi-am intis hartiunta cu ruta „RM VALCEA-SIBIU-SEBES-TURDA”  am stat cam 10 minute dupa care a oprit un om cu o duba, care mi-a zis pana unde merg, ca el merge pana la Cluj. Dar urmatoarea lui intrebare a fost:
„Cat platesti?”
„20-25”
„Nu merge, nu te duc asa!”
„Dar cu cat ar merge?”
„Pai cu 40-45 ca sunt care dau 15 lei de la Pitesti la Rm. Valcea”
„Pai atunci ma duceti pana la Valcea?”
„Dai 25 lei pana acolo?”
Si m-am enervat si am zis:
„Sti ce domnle, asa mai bine ma lasi aici, astept pe altcineva si tu iti iei pe cineva care plateste”

Si m-a lasat si m-am intors la locul meu, unde in 3 minute a oprit o masina cu „talibani” (a se citi „tigani”) Unu mai tanar la volan, si un gras cu mustata in dreapta. In masina mai era un autostopist care mergea pana la Pitesti, toate bune si frumoase, dar ala le-a dat pe ruta aiia 15 lei, ceea ce m-a pus pe mine intr-o pozitie delicata, avand in vedere ca mergeam pana la Rm.Valcea. Ajuns acolo, le-am dat 20 de lei si i-au luat fara sa se uite la ei. De acolo am mai stat cu afisul 5 minute si a oprit un tanar (ungur) de 22 de ani cu un IVECO Eurocargo de 7,5 tone ce venea cu frigidere Beko de la Targoviste. El m-a luat si m-a dus pana la intrarea pe A3. Am facut un popas la Saliste, la un ARAL unde tin minte ca m-am oprit de cateva ori si cu tata (anu trecut mi-am luat o Cola si o inghetata BEST de acolo). Acolo am stat 45 de minute dupa care am venit intins pana la Turda. Am mai dat 20 de lei, si dupa am venit acasa. It’s good to be back. Acum trebuie sa vad cam care o sa imi fie programul pe urmatoarele zile. S-ar putea sa aiba si tata ceva drumuri prin tara. O sa fie frumos 🙂