Posts Tagged ‘bunici’

A aparut si editia de gazeta numarul 10! Defapt cred ca iar delirez. Ma cred redactor/scriitor la gazeta desi am refuzat de mai multe ori postu asta in viata reala. Ideea e ca deja sunt 10 zile de cand postez zilnic pe blog toate idioteniile de peste zi.
In seara asta parca ma simt mai obosit ca de obicei. Cam am si de ce: azi noapte am stat treaz pana la 1:30 ca sa corectez lucrari de biologie la generala (din alea care nu se trec) si sa fac tabele si rapoarte despre ele, toate astea impreuna cu mama. La 1:30 am terminat, la 1:40 eram spalat, schimbat si bagat in pat. Patru ore mai tarziu, alarma de la telefon ma trezea cu brutalitate. Surprinzator e totusi faptul ca m-a trezit; la fel de surprinzator cum e faptul ca m-am dat jos din pat, m-am spalat pe fata, m-am imbracat de scoala si la 6:15 eram pe maxi-taxi.

La 7:20 eram la liceu si imi faceam siesta obisnuita. M-am invatat ca de la 7:20 cand ajung eu, pana pe la 7:40 cand apare urmatorul suflet in clasa sa trag un pui de somn strajnic. Din pacate nu prea am ce sa fac, dar daca iau maxi-taxi-ul de la 6:30 ajung pe la 8 si ceva, ca acela ocoleste tot satu si opreste in poarta la tot taranu. In fine, ideea e ca dupa ce am terminat jumatatea de litru de cafea pana la ora 9, am fost relativ fresh restul zilei. Adica eram constient si chair activ la unele ore, cu mersul la baie am avut o problema, pe principiul ca daca introduci un volum mare de lichid intr-un timp scurt, acesta va dorii sa iasa din organism mai devreme. Sunt sigur ca daca ma strofoc nitel pot scoate si o ecuatie matematica din ce am zis acum, dar sunt cam satul de mate pe ziua de azi.

Pe drumul spre casa, eu eram ca un extraterestru pentru cei din maxi-taxi. Se pare ca stimabilii mei co-tarani, nu au mai vazut un elev eminent de liceu care isi face tema la fizica in timpul mersului. Dupa multa bataie de cap, multe calcule taiate, multe formule cu sinus si cosinus, toate esuate lamentabil, am ajuns la o forma a ecuatiei suficient de buna incat sa ma prezint maine la doamna diriginta sa ii cer un sfat.

Acum pentru prima data de cand a inceput liceul cand mi-ar placea sa ma duc la culcare. Ce ma impiedica? Faptul ca in seara asta trebuie sa soseasca tata de la Turda. In mod normal n-ar fi chiar asa mare lucru, dar cum n-a mai fost pe aici de 3 saptamani, si cum nu o sa stea decat pana duminica la pranz, vreau sa profit de ocazie sa mai stau o tara de vorba cu el, cat dorm si bunicii si nu incearca sa ma convinga sa nu il mai tin de vorba ca are de lucru. Asta e un lucru care mi se pare idiot: vin bunicii in vizita pe LA MINE pe acasa ca sa culeaga via, vine tata LA EL acasa (caci teoretic si el sta aici)  iar eu sa nu vorbesc cu el prea mult cat e pe aici ca sa isi poata face treaba ca sa plece linsitit. Adica ce? El vine aici doar ca sa faca treaba pe langa casa si sa plece, iar eu sa nu vorbesc cu el ca sa il menajez…Cand o sa fiu mare, amintiti-mi sa nu imbatranesc!

Anunțuri

Nu prea am stiut ce titlu sa ii dau articolului, mai ales ca presimt ca si acesta va sfarsii a fi o tocanita in care eu o sa imi arunc toate franturile de idei care imi trec acum prin minte si apoi o sa le amestec cu nepasare pana cand nimeni nu o sa mai inteleaga nimic.

Pentru inceput, permiteti-mi sa ma laud ca scriu din nou de la laptop, nu de pe telefon cum am facut cu toate postarile recente. Recunosc ca desi nu tocmai perfecta, tastatura QWERTY de la telefonul meu imi place foarte mult. Sunt inca surprins de faptul ca postez de pe laptop pentru ca sunt intr-un loc unde n-ar trebuii sa am internet: la bunici. Nu, de data asta nu mai sunt in Maramures, sunt mult mai aproape de civilizatie, la Targoviste. Tocmai asta face sederea aici atat de dificila. In Maramures duceam o viata sedentara intr-un mediu sedentar. Acolo timpul are alta valuare. Acolo rar vezi un om pe strada, chiar si acela dandu-ti de inteles ca e constient de faptul ca are tot timpul din lume sa ajunga la destinatie si sa faca ce are de facut. Acolo e locul unde imi place sa citesc; acolo nu poti face altceva: ori citesti, ori dormi ori te uiti la televizor. Dintr Minimax, Antena 1, Kiss TV, ProTV si Etno TV eu tot timpul aleg cititul. Si pot sta sa citesc o zi intreaga ca nu ma deranjeaza nimeni si nu am altceva de facut. Nici semnal la telefon nu prea e, deci nu pot da un refresh pe Facebook din cand in cand. Si asta imi place!

Aici in Targoviste, lucrurile se schimba putin: stau la bloc, etajul 4, am antelene de semnal la telefon 5 etaje mai sus, prin fata blocului trec intr-una masini, poti simti vibratia orasului, oameni care sa grabesc ca au de ajuns undeva si asta imi place. Asta e genul de viata la care imi place sa fiu conectat; din pacate eu ma aflu la 4 etaje deasupra acestei vieti si mi-e aproape imposibil sa ajung la ea.

Se pare ca bunicilor mei din partea tatei le este foarte greu sa inteleaga ca eu urmeaza sa implinesc 17 ani nu 1,7. In bunica mea exista un real instinct de protejare a nepotului ei. E dureros ca trebuie sa duc o munca de convingere de 15 minute sa o conving sa ma lase sa ma duc pana la chioscul de la parter. Cand merg cu ei pe strada e si mai amuzant. Ma amuza cum bunica simte nevoie sa ma prinda de mana cand traversam o trecere de pietoni nesemaforizata. Ma amuza (si ma intristeaza) cum de fiecare data cand sunt pe strada si din fata vine una sau mai multe fete, bunica vine langa mine, ma ia de brat si ma trage mai intr-o parte. Nu sunt sigur daca face asta ca sa ma apere pe mine de fete, sau ca sa le apere pe fete de mine. Si cel mai tare ma amuza felul in care, in momentul in care la stiri a aparut o secventa scurta ce doua persoane (un el si o ea) ce se sarutau, bunica mea a butonat instantaneu. Cateodata ma surprinde cum din parinti asa conservatori a iesit tata, eu extrovertit si jumate, un parinte la granita dintre libertin si nepasator fata de cum isi ocupa fiul sau timpul. Dar pe de alta parte inteleg: unul care a fost tinut in haturi de mic, de cum va scapa, se va exterioriza cu toata fiinta lui, pe cand unu ca mine care a avut „poarta deschisa” de mic, nu are interes sa fie foarte extrovertit. Nu stie cum e sa fii inchis deci nu se bucura de libertate. Filozof mai sunt!

Cat am fost aici, astea 3 zile pana sa descopar ca un vecin are un router wireless care nu necesita parola sa te conectezi, am stat mai toata ziua in pat si am citit. Spre seara era necesar sa iesim toti din casa prin parc, unde bunica are grija sa ma fereasca cu trandete de pericolul fetelor imbracate sumar de prin parc. Oricum, sunt destul de fericit si ca am citit mai ales ca abia mi-am luat mintea de la alte porcarii care desi nu ar mai trebuii sa prezinte interes pentru mine, inca o fac. Prima carte pe care am pus mana cand am ajuns aici a fost una pe care am cumparat-o in drum spre bunici, de la o librarire de langa Gara de Nord. Se cheama „Nepovestitele trairi ale templierilor romani” si e scrisa de Adrian Voicu. Stiu, e un nume lung, mi-a luat ceva mai mult pana l-am retinut corect, insa ideea este ca e o carte la care am ras la fel de tare ca la un film de comedie. Il respect pe autor pentru ingeniozitatea cu care a ales numele personajelor, si pentru dialogurile savuroase. Intr-un fel cartea asta ma face sa regret ca nu traiesc in secolul XIV in care in orice carciuma intrai, gaseai o fetiscana cat-de-cat draguta care sa iti sara in brate si sa te care spre ceva ce seamana a pat. Oricum, cartea e una care a capatat un loc fruntas pe lista mea cu carti de recomandat celor interesati. Iar in seara asta m-am apucat de O calatorie spre centrul pamantului. Desi mort de mai bine de 100 de ani, Jules Verne e unul din putinii francezi pe care il admir si care imi place cum scrie. Iar cartea asta pare chiar interesanta. Daca plictiseala si curiozitatea ma vor impinge sa o termin la timp, urmatoarea pe lista cred ca e „Fram ursul polar”. Mereu mi-a placut cum suna titlul asta si cred ca a venit vremea sa o citesc si pe asta. Oricum toate astea depind de cat de puternic e semnalul de la router-ul vecinului necunoscut si daca o sa tina sau nu aparatul in priza.

Oricum, mai bine in lumea mea fantastica a cartilor, decat ancorat la 4 etaje deasuprea realitatii. Bine ca Miercuri ma intorc acasa 🙂

Aceste trei au fost elementele care mi-au facut zilele de ieri si de azi sa fie foarte greu de uitat. Totul a inceput joi noaptea cand am ajuns in Turda si am vazut ca tata a montat un cui de remorca pe masina. Stiam ca asta inseamna mai multe drumuri facute cu masina, cum vine si vacanta de vara….perfect! Sambata dimineata am plecat inapoi spre bucuresti, cu Hyundaiul, remorca incarcata cu 700kg de marfa si am facut o escala la Buzau. Drumul a fost frumos, a fost si mama, am fost toti trei. Masina s-a comportat exemplar la drum si toate au fost bune.

Azi am mesterit cate ceva cu tata pe langa casa. Am mancat copios de pranz, am dormit putin dupa masa, iar tata se pregatea sa plece spre Turda. Dar inainte de asta s-a decis sa se suie in cires pentru a lua niste cirese. Bun… am adus eu scare m-am suit si eu, si el am mancat amandoi niste cirese dupa care eu am coborat dar tata a inceput sa se creada mâță si a continuat sa se catere in cires ca sa imi culeaga mie cirese. Pana cand s-a suit pe o creanga groasa ce-i drept, dar care a trosnit odata si s-a rupt sub tata. Imi e greu sa va spun cum e sa iti vezi tatal in timp ce cade de la  o intaltime pe care am aflat-o ulterior de 4 metri. Dar si mai greu e sa il vezi cum aterizeaza. In cazul meu a atarizat aproape pe picioare dar mai mult pe piept. Cert este ca desi eu si cu mama l-am ridicat rapid de jos, nu putea sa respire bine. Eu am fugit la telefon si 112 ->Dial. Moment in care am si plecat se cimitir pentru ca nu am stiut ce alt reper sa le dau. Ambulanta a ajuns acam in 5 minute, dar am parut mult mai mult de atat. In fine i-am indrumat spre casa, am alergat dupa ei cam 100 de metri, le-am deschis poarta, intre timp tata meresese pe picioarele lui ajutaat de mama pana in dormitor si se intinsese. I se umflase intre timp antebratul drept. Am ajuns medicii, i-au facut o injectie, eu in timpul asta incercam sa o opresc din plus pe bunica. Slabe sense dar ma rog. A plecat si salvarea cu tata si cu mama catre spital. Tata era constien si ii ardea de vorbe si glume. La sputal dupa un duute vino continuu au aflat ca tata si-a „amestecat” cele 8 oase care sunt intre palma si antebrat (in zona incheieturii) si deci la ora asta )23:42 tata este in sala de operatii la Spitalul Universitar. Maine dimineata la ora 8 pornesc spre el dupa care o sa am duc la ore ca sa nu fiu injurat de catre colegi (in special Porny) ca trag chiulu iar.
In fine cred ca ma bag si eu la somn. A fost o zi lunga. Foarte lunga.

Zilele asta am zis ca daca tot au trecut tezele, sa petrec un pic mai mult timp in fata calculatorului. Si am inceout sa ma uit pe diverse bloguri, din intamplare am dat peste acest articol. Ce pot sa spun, ma bucur ca nu numai mie imi vin ideile la miezul nopti. Partea proasta ma mine nu e ca vin tarziu, dar dimineata ori nu mai sunt, ori nu mai par atat de grozave pe cat pareau seara.  Zilele astea, defapt ieri seara, m0a traznit ideea pentru un articol. Acest articol referitor la bunici.

Ma refer in special la bunicii care urmeaza. Atunci cand toti spunem bunici, ne gandim la persoanele acelea pline de dragoste, pline de intelepciune, de rabdare, de mancarea aceea cu gust unic. Dar m-am gandit la origini. Cumva am mers pe vorba „Semeni vant, culegi furtuna”. Cum aratau si se comportau bunicii nostri in tinerete. Recunosc, poate aici ma gandeam in special la bunicii americani, pentru ca pe ei i-am vazut la TV in tinerete. In fine, ma gandeam asa: mie imi place foarte mult cand merg la bunici simplitatea pe care o gasesc. Ma gandesc totusi ce fel de bunici pot sa iasa din generatia actuala.

Sunt curios: dintr-o generatie de oameni „simpli” fara vieti foarte active, foarte complicate, au aparut bunici „simpli” linistiti, plini de rabdare si chibzuiti. Dar din generatia noastra? Din cei care nu pot sta locului mai mul de o ora, din cei care sunt tot timpul cu telefonul mobil la ureche, pentru cei care atunci cand becul de la modem e stins se simt deprimati si izolati, ce fel de bunici pot iesii din noi?

Si un alt aspect care ma „arde” foarte tare: pe vremuri, femeile stateau mai mult la cratita. Asta explica de ce bunica gateste atat de bine. Si nu numia bunica mea, si bunica ta! Si bunica tuturor gateste foarte bine. Dar o parte (NU TOATE) femeile din ziua de azi nu stiu sa gateasca si in schimb, prefera sa mearga la restaurant, sau sa cumpere mancare la plic, sau la microunde  si cu asta au rezolvat problema. Nepotii viitorului ce vor manca?

Va astept parerile. Sunt foarte curios cum vedeti voi aceast aspect al vietii.

Reclame

Posted: 06/04/2010 in Din viata mea
Etichete:, ,

Hristos a inviat!

Acesta se vrea a fi un post scurt. Am fost in vacanta de Pasti (care inca nu s-a terminat) am fost la bunici in Maramures. Si acolo am vazut o reclama la televizor. Imposibil ca voi sa o fi ratat. E la Pepsi (marca pe care eu nu prea o agreez in sensul ca sunt fan 101% Coca-Cola) dar indivizii astia de la Pepsi cand scot o reclama, pai aia e reclama! E o placere sa o vizionezi! Si acum va las si pe voi sa o vizionati, iar eu o sa revin zilele urmatoare cu un articol dupa un drum la Sf.Gheoghe 🙂