Posts Tagged ‘cadouri’

Stateam astazi in autobuz si ma tot uitam la telefonul mobil. Il rasuceam de pe o parte pe alta fara sa stiu exact de ce. Probabil cautam zgarieturi si alte defecte. Nu am gasit asa ceva. Tin minte acum cativa ani ca de cum primeam un telefon nou, eram entuziasmat o luna, doua, trei si dupa aceea incepeam sa ma gandesc la un altu. Incercam chiar sa ma gandesc cate telefoane am avut de-a lungul timpului pana acum, pana la urma mi le-am amintit exact in ordinea in care le-am primit. Au fost 9 in total: primul telefon l-am primit pe la 8 ani (sau aproape 9); era un Alcatel OT 311 pe care tata mi l-a dat de ziua copilului (parca 2004). Era fostul lui telefon, insa era in stare foarte buna.  La cateva luni dupa aceea imi doream un telefon cu clapeta, de Craciunul aceluias an am primit o carcasa noua pentru telefonul meu: era albastra cu un BMW seria 3 pe el (E46 cred). Inca cateva luni nu mi-a mai trebuit telefon. Dupa aceea in cateva luni am primit alt telefon, nu mai stiu cu ce ocazie, cert este ca daca era dupa mine, m-as mai fi multumit cu Alcatelul meu cu BMW pe el. Dar am primit un Sony Ercisson T230, a fost primul meu telefon cu ecran color,  si primul meu telefon ce avea jocuri pe el. Copil mai fericit ca mine in zilele alea n-ati vazut. Tin minte ca o luna implinita ii ziceam mamei de cel putin 3 ori pe zi „Multumesc pentru telefon”. Insa nu m-a tinut foarte mult si in curand plangeam dupa un telefon cu clapeta si camera foto. La vremea aceea abia apareau camerele VGA si era mare lucru sa ai telefon cu camera. Eu vreoiam neaparat asa ceva. La 1 Iunie 2006 adica la fix 2 ani de la primirea primului telefon, am primit un Motorola V360 cu sigla Orange mare pe el.  Am fost foarte fericit si atunci, insa („surprinzator”) nu m-a tinut foarte mult. La 1 iunie 2007 imi doream deja alt telefon. Tata deja a observat tendinta mea de a schimba telefonul o data la 12 luni sau si mai devreme asa ca a zis „Nu!” si a tinut-o asa 6 luni. Dar asa cum spuneam si pe blog aici, la 11 Decembrie 2007 tata mi-a cumparat un Nokia 6300. Acela chiar a fost un telefon care mi-a placut. Era rezistent, era frumos, era in ton cu moda, avea camera de 2MP, ercran color…ce sa mai, era un telefon echilibrat. Probabil ca l-as fii pastrat mai mult insa in septembrie 2008, am schimbat reteaua. Am trecut de la Orange la Vodafone, iar Nokia-ul meu era codat Orange. Nu mi-am batut capul sa il decodez, caci am primit de la Vodafone un alt telefon Nokia 5000. Telefonul asta inca este functional. Il foloseste tata ca telefon de rezerva cand Nokia-ul sau ramane fara baterie. Ceea ce nu mi-a placut la Nokia-ul primit de la Vodafone a fost lipsa spatiului pentru cardul de memorie. Asa ca in noiembrie 2008, am dat al meu Nokia 6300 si inca vre-o 200 de lei pe un Sony Ercisson S500i. Recunosc d.p.d.v. al pretului poate n-a fost cel mai bun targ pe care l-am facut la viata mea, dar in ceea ce priveste valoarea sentimentala… asta a fost alta poveste. Nu stiu de ce dar m-am atasat foarte mult de acel telefon. Poate ca si faptul ca l-am vandut pe un pret de nimic contribuie la starea de nostalgie ce ma apuca  cand ma gandesc la el, sau poate pentru ca pur si simplu era un telefon foarte echilibrat. Inclin mai mult spre a doua varianta. Mi-e dor de luminile de pe lateral care sclipeau cand eram sunat. Atunci cand l-am luat era nou, in cutie, iar atunci cand l-am dat, singurul lucru care trada faptul ca nu era nou era lipsa foliei de pe ecran si a cutiei originale. Nu avea absolut nicio zgarietura. Cateodata sunt tentat sa zic ca daca as avea ocazia l-as mai cumpara odata, insa nu cred ca as face asta. Incet, incet devine demodat. Insa pentru mine…….

Oricum acela nu a fost ultimul telefon al meu. Pe 9 noiembrie 2009 am primit cadou un alt telefon, cel pe care il am si acum: Samsung GT-5600V. Pana acum, dupa calculele mele acest telefon m-a tinut cel mai mult. Nu stiu cat o sa ma mai tina. In general cand ajung sa ma mandresc ca un telefon m-a tinut foarte mult, atunci mi se pune pata sa il schimb…insa in cazul de fata ma intreb: cu ce l-as schimba daca as avea ocazia? In prima faza ma gandesc „Sony Ericsson S500i” dar apoi ma razgandesc. Ma gandesc la Iphone, dar parca nu e de mine. Plus ca devine prea comun, cam toata lumea are mai nou IPhone, poate o sa il schimb cu alt Samsung, desi trag catre un Nokia sau Sony Ericsson. Defapt nici nu stiu de ce imi bat capul, cred ca o sa mai trag de Samsungul asta cat pot, desi asta poate insemna ca il schimb de Craciun sau mai tarziu sau ca il schimbi inainte de Pasti.

Update: Astazi 11.02.2013 am decis sa mai completez putin lista: La nici 2 saptamani dupa ce am scris acest articol am fost cu Samsungul meu care avea probleme la mufa de la incarcator, la magazinul Vodafone de unde l-am cumparat sa il rezorve pe garantie. Ei mi-ai zis ca telefonul prezinta urme de soc mecanic (care sincer nu vad de unde ar fi putut aparea) asa ca am decis ca in loc sa platesc 400 de lei pe reparatie, sa il fac pe garantie pentru ca da, aveam asa ceva. La garantie mi-au zis ca nu il repara, ci il schimba, dar pentru ca modelul nu se mai producea, am avut de ales dintre un HTC si un Nokia. Am ales HTC Wildfire pentru ca avea Android si o buna perioada am fost foarte incantat. Apoi pe masura ce 2012 se apropia de final si HTC-ul meu chiar daca root-at, se bloca tot mai des si se misca tot mai lent, asa ca in Decembrie, dupa cateva saptamani de cugetari am decis sa fac o miscare indrazneata: am plecat din vasul de croaziera numit Android si m-am mutat pe pluta Windows Phone. De ce? Pentru ca imi place designul, imi place fluiditatea sistemului de operare si imi place ca nu sunt 1000 de modele, cu 1000 de rezolutii si aplicatii care sa mearga doar pe unele dispozitive. Asa ca de 2 luni sunt fericitul posesor al unui HTC 8X

Una peste alta: voi cate telefoane ati avut? In care „v-a ramas” sufletul? (care a fost favoritul?)

Anunțuri

Maine este Sfantul Valentin. Mare sfant cred ca a fost si el, daca a ajuns de la Americani pana la noi, si mai mult, a si prins. De o saptamana incoace toate vitrinele sunt pline de inimioare roz, toata lumea se giugiuleste, o gramada de promotii si mostre gratuite, dar NUMAI PENTRU CUPLURI, ce sa mai… e trist sa fi un barlac in perioada asta. Eu sunt un burlac pe vremea asta. Asa cum am fost si anul trecut, si acum doi ani si asa cum am fost de fiecare Sfant Valentin si Dragobete din 95 incoace! Ceva imi spune ca si la anul, tot burlac voi fi. Asa ca din ciuda respect pentru Sfantul Valentin, mi-am zis si vad si eu cine a fost. Adica sincer, tu sti cine a fost Sfantu Valentin? Sau de ce il sarbatorim an de an pe 14 febroarie si nu pe 19 (R)oc(k)tombrie?

Ei bine, Wikipedia ne spune ca multi dintre martirii din primii ani ai crestinitatii se numeau Valentin, iar pe 14 Febroarie noi defapt am sarbatorii doi Sfinti Valentini: unul care a fost un preot in Roma, iar altul a fost episcop in ceea ce azi este Terni (oras din centrul Italiei). Se pare ca Sfantul Valentin a fost scos din calendarul romano-catolic in anul 1969 pe motiv ca  „inafara de nume, nimic altceva nu se stie si nu a ramas in urma celul ingropat la 14 Febroarie la Via Flaminia”. Astfel am aflat ca il sarbatorim la 14 Febroarie pentru ca atunci a fost ingropat, dar il sarbatorim numai noi, pentru ca, potrivit bisericii, el/ei nu sunt recunoscuti drept sfinti. Sarbatoare a prins se pare prea bine insa, pentru ca aceasta sa nu mai fie sarbatorita si astflel an de an il sarbatorim sau ii sarbatorim pe Valentini.

Acuma nu ma intelegeti gresit, nu privesc cu ochi rai aceasta sarbatoare si nu am nimic impotriva ei, insa eu personal cum nu am nimic de sarbatorit decat pacea mondiala (care e doar un ideal inca neatins) imi permit sa comentez. Plus de asta eu cred ca se exagereaza putin. Da, e ok sa fie promotii, inimioare, balonase etc. dar sa nu fie chiar asa peste tot. Cand merg pe strada toata lumea striga dupa mine „Hai cumpara la fete un codou frumos,  5 lei doar 5 lei” si tot asa. Pai bine oameni buni, aceste 4 saptamani (de la jumatatea lui febroarie pana la jumatatea lui Martie) inseamna faliment pentru orice barbat. Toate fetele vor o atentie de Sf. Valentin (de la mine nu o sa primeasca nimeni nimic), toata vor atentie de Dragobete ( nici atunci nu le dau nimic), dupa aia vor atentie de 1 Martie (un martisor, doua poate ca dau), dupa aia vor cadou de 8 Marite, eu stiam ca 8 Martie e Ziua Mamei, nu Ziua Femeii, dar poate is eu prost (aproape sigur ca asa e) dar nici de 8 Martie nu cumpar la nimeni nimic, poate doar mamei mele.

Ca o cocluzie pot spune ca, desi traim intr-o lume care conform femeilor „e condusa de barbati” noi nu primim niciodata cadouri! Parca vroia Bergenbier sa faca ziua barbatului… cred ca mai e nevoie de 1700 de ani si doua razboaie mondiale ca sa se adevereasca!

Ei bine asta e acea perioada din an cand timpul isi schimba notiunea. Adesea asta e saptamana din an care nu se mai termina, e ultima saptamana inainte de vacanta. Defapt anul asta nu e ultima, datorita „inteligentei” celor de la Ministerul Educatiei (nu stiu ce mi-a venit sa le scriu numele cu litera mare, ca nu merita) anul acesta scolar se va termina intr-o zi de … Marti! Marti 21 ca sa fiu mai precis. Asta inseamna ca in acea marti inca se mai fac ore. Eu sunt foarte curios daca senatorii si parlamentarii au copii, si daca au lansez o provocare: va tine sa ii inscrieti macar un semestru la o scoala/liceu de stat? Ii dau alocatia mea pe o luna deputatului/parlamentarului/ministrului (oricarei persoane influente) care face acest lucru.

Inafara de asta, in aceasta ultima saptamana mai am o teza la romana, la care intentionez sa iau 10, dar sa vedem ce o sa iasa.  Partea frumoasa este ca se apropie sarbatorile; cum iti dai seama de acest lucru? Foarte simplu. Trebuie sa faci curatenie in toata casa. Si aici e partea cea mai nasoala cand locuiesti intr-o casa care are 10 km de holuri, 7 camere, 2 bucatarii si 2 bai. La care se adauga si vre-o 1573 de geamuri, 100 de perdele si 6827 de covoare. Ma rog, poate am amplificat putin numarul kilometrilor de holuri si geamurile, si perdelele, dar covoarele as putea sa jur ca atatea sunt. Mai ales ca a fost datoria mea sa le bat pana le-a sunat prafu-n cap. Dupa ce am rupt un batator si 2 bote pe spinarea covoarelor (din lipsa de tehnica, cred) m-am ales, cum era si normal, cu o febra musculara. Deci nu prea am putut sa imi scriu temele pe luni. O sa incerc astazi sa vad daca pot face ceva cu tema la franceza ca profa e cam „irascible”.

Una peste alta, cu tot chinu curateniei de iarna stiu macar ca ma apropii de Craciun. Si consiliul familial al familiei mele a votat: anul acesta, ca in toti anii mergem in Maramures la bunici. Singura dilema era „Cum?”.  Mama (ca multi alti profesori) trebuie sa mearga la scoala si pe 23 Decembrie, iar noi nu avem brad. Asa l-am insarcinat pe tata cu bradul si am hotarat ca el sa vina in seara lui 22 Decembrie cu un brad (cel mai probabil de la Miercurea Ciuc sau Sighetul Marmatiei), brad pe care e datoria mea sa il impodobesc (asta dupa ce anul trecut era sa ii dau foc), apoi pe 23 facem ultimele pregatiri si bagaje pentru plecare, iar in dimineata lui 24, „All aboard the Road Runner Expres”, plecam si speram sa ajungem in Maramures pana sa serveasca bunica sarmalele. Si aici ar trebuii as ma opresc, pentru ca fac mari eforturi sa nu ma gandesc la buanatile de pe masa de Craciun.

Acestea fiind zise ar trebuii sa inchei, insa ma nelinisteste o intrebare: anul trecut de Craciun, tatei i s-a furat la o benzinarie portofelul (l-am recuperat cu acte si tot in regula, dar fara bani), o ora mai tarziu a „parcat” masina intr-un stalp (nimeni n-a patit nimic) mi-e nu mi-a mers instalatia electrica pe brad, plus a facut un scurtcircuit care era sa aprinda bradul si era sa nu mai putem pleca din cauza ninsorii abundente. Anul aceste ce se poate intampla de Craciun?

Astazi a inceput noul an scolar. Mai pe romaneste, azi am inceput eu clasa a 10ea. Si din ordinal ministrului (#@^% &@#$)  am stat in liceu pana aproape de ora 7, de la ora 2. Ma enerveaza ministrul asta. Ideea cea mare e ca ma asteapta 9 luni de chin si jale sau mai exact 36 de saptamani.

Ca o veste buna peste doua zile e ziua mea de nastere si sincer nici nu stiu ce imi doresc mai mult.  Intrebare pentru public: ce ar trebuii sa imi doresc de ziua mea?

… sau mai bine nu. 🙂

Revin dupa o pauza un pic mai lunga ca de obicei si zic asta nu pentru ca a durat multe zile, ci pentru ca nu am facut nimic in zilele astea cat nu am postat.
Ieri dupa cum bine stiti (sau daca nu stiti, nu ati pierdut nimic) a fost ziua Frantei (in urma mai multor observatii am decis totusi sa scriu Franta cu „F” mare). Eu postez astazi pentru ca ieri am facut un protest la adresa Frantei si am decis sa nu postez nimic pe blog. Va dati seama, ce jignire pentru poporul francez; cel mai citit si urmarit blog din lume nu posteaza de ziua lor nationala. Ce mai drama! Oricum sa nu credeti ca m-am prostit si scriu un articol despre franta Franta, nu eu, dar scriu pentru ca ieri a fost o sarbatoare mult mai mare si mult mai importanta decat ziua Frantei: Ziua Mamei Mele. Lucrurile ar fi fost mult mai simple daca eram toata familia impreuna, ca in alti ani. Anul asta nu. Mama e la bucuresti pentru ca bunicu (care defapt imi e stra-unchi) a paralizat la scurt timp dupe ce si-a rupt tata mana, iar eu sunt la Turda pentru ca si-a rupt tata mana. Ar fi fost mai simplu sa ii zic „La multi ani” daca eram impreuna. La telefon niciodata nu mi-a placut sa fac urari. E mai simplu prin e-mail, SMS, MMS, Messenger, forum, blog, face2face, decat la telefon. La telefon ii spui acelasi text pe care i-l spui oricarei alte rude, acelsi text pe care de multe ori nu il crezi, si mai trebuie sa o spui si pe un ton convingator. Fata in fata e mai usor ca macar vezi ca se bucura, dar la telefon si tu (cel care ii urezi) si el/ea (cel/cea care primeste urarile) stie ca nu sunt adevarate.

In fine, sarind peste problema mea cu uratul, am o intrebare: Ce cadou sa ii iau mamei???