Posts Tagged ‘calatorie in timp’

Dupa aproape doua saptamani pline de teste, ascultari, examene, nopti aproape albe si mese nemancate, am gasit azi ragazul de a mai citii inca o carte in cadrul campaniei vALLuntar. De cateva saptamani observ ca toate posturile pe care le scriu sunt doar recenzii de carti, imi tot promit ca o sa mai postez si altceva, dar nu sunt un om de cuvant.

Am aflat despre aceasta carte tot dintr-o recenzie pentru aceasta campanie, de la acest om. Sincer acum nu cred ca ii pot multumii indeajuns ca mi-a starnit curiozitatea si m-a facut sa pun mana pe aceasta carte; dar sa trecem la subiect!

Guillaume Musso ne introduce direct in actiune. Este povestea doctorului Elliot in varsta de 60 de ani aflat intr-o misiune a crucii rosii in Cambodgia. Ca semn al recunostintei pentru tot ajutorul acordat, un batran vraci il intreaba pe doctor care e cea mai arzatoare dorinta a sa, iar in sufletul lui Elliot raspunsul e clar: sa o revada pe Ilena, adevarata sa dragoste, moarta in urma cu 30 de ani. El pleaca de acolo cu o cutiuta ce contine 10 pastile misterioase, aurite. In scurt timp Elliot afla ce poate face cu ele: poate calatorii cu exact 30 de ani in urma si o poate revedea pe femeia iubita. Pilulele il proiecteaza tot timpul in apropierea lui Elliot, cel cu 30 de ani mai tanar, deci o intalnire e invevitabila. Aici desigur apar riscurile calatoriei in timp: cel mai mic gest poate modifica cursul lumii, iar Elliot trebuie sa isi cantareasca atent cuvintele si actiunile pentru a nu-si da viitorul peste cap.

Afland motivul pentru care dublura sa mai invarsta s-a intors in trecut, Elliot cel tanar, vrea toate detaliile mortii Ilenei si mai important: cum o poate impiedica. In acelasi timp, Elliot cel batran e constient ca daca Ilena ar supravietuii, fiinta la care el tine cel mai mult, fata sa Angie, rezultatul unei aventuri de o noapte in Italia, nu ar mai exista. Pana la urma se ajunge la un conflict intre aceeasi persoana in diferinte momente ale existentei: una care nu doreste sa isi piarda fiinta iubita devenind condamnat la o viata de agonie, si condamnatul, care nu vrea sa isi schimbe soarta, renuntand la singura sa alinare. Adevaratul mister al acestei carti este daca va reusii Elliot sa gaseasca o cale prin care poate salva viata unui om, fara a modifica cursul vietii sale si a celor din jurul sau.

Cartea este scris intr-un ritm foarte alert, iar pe mine m-a tinut in suspans, fortandu-ma sa citesc cat mai repede fiecare pagina doar pentru a afla ce se intampla pe pagina urmatoare. Un lucru important pentru mine la aceasta carte: nu este prima carte care ma face s-o citesc pe nerasuflate, nu e prima carte in care simt ca traiesc cot la cot cu personajele, nu e prima carte care imi transmite fiori de bucurie sau suparare, insa e prima carte (de pana acum) care m-a atins. A fost un moment cand trairile personajelor m-au atins drept la suflet. Nu mi-au dat lacrimile, insa o sa fiu cinsitit si o sa recunosc ca nu eram prea departe.

E o carte simpla, dar care pastreaza suspansul pana la ultima pagina. Defapt sa fiu sincer, cand am ajuns la ultima pagina, am intors-o, am intors si coperta, si am rasucit de doua ori cartea in speranta ca o sa gasesc continuarea.

Un singur neajuns ii gasesc: cel care a facut traducerea si redactarea trebuie tras putin de urechi! Nu zic, Doamne fereste, ca nu e tradusa bine, doar ca in anumite locuri adaptearea din franceza in romana nu e chiar perfecta. Nu zic ca e gresita, doar ca sare in ochi. Alta chestie care am remarcat-o au fost o serie de typo-uri: mici greseli de „scrieri”, o litera batuta in locul alteia, care de primele doua dati am incercat sa le evit, dar dupa aceea am inceput sa ma intreb pentru ce mai e platit omul responsabil cu depistarea acest greseli normala pana la urma, atunci cand scri ceva la calculator.

Ca sa nu mai lungesc povestea, cartea „Vei fi acolo” a lui Guillaume Musso tocmai a fost propulsata in varful listei mele de carti preferate. Daca va place o poveste despre aventura, dragoste, lupta cu soarta, toate presarate cu un strop de fictiune, eu va recomand cartea. Daca genul de carte care va place nu se regaseste in cele descrise de mine mai sus, atunci va recomand SA INCERCATI cartea. Macar primele pagini. Ce aveti de pierdut?

Anunțuri

A trecut ceva timp de cand nu am mai scris ceva. Parca anu trecut eram mai activ, dar daca stau sa ma gandesc s-au schimbat destul de multe fata de anul trecut. Din pacate nu si conexiunea mea la internet. Am acelasi internet de tot rahatul (Vodafone) care pica cand mi-e lumea mai draga. Am si uitat cum e sa te uiti la un clip pe Youtube pentru ca daca vreau sa ma uit la un clip de 3 minute, trebuie sa astept…..30 de minute! Am incercat sa descarc si un film. Nimic pretentios, un film obisnuit, 699Mb totul normal. Am descarcat 350 de Mb, in….30 de ore! M-am lasat si de asta. De abia astept vacanta dintre semestre. Am de cand sa dau o fuga peste granita Carpati, pana la Turda, in tara netului bun. Acolo unde pot lua un film cu 5.5 Mb pe secunda nu cu 3Kb pe sec. Oricum cea mai mare realizare a semestrului este ca o sa am media 8 la franceza, asta doar daca nu o sa mi-o stric in ultima ora (ceea ce n-ar fii o noutate).

Intre timp am observat ca in ultima vreme am dat mai des pe la Biserica. Nu pentru ca am devenit un bun crestin, ci pentru ca am avut o gramada de parastase. Dupa ce in septembrie a murit stra-bunicul meu si a fost slujba de inmormantare, parastasele saptamanale timp de 6 saptamani, parastasul de 3 luni, o gramada de parastase. Sambata pe 15 am mai avut un parastas, cel de 7 ani in urma unchiului meu.  Colac peste pupaza (de parca n-as fi fost satul de oameni care mor) cat timp asteptam preotul sa vina sa faca slujba la cimitir, aud scrasnet de roti si vad ca se aduna lumea la poarta cimitirului. Ca tot roamanu’ dau si eu fuga ca am crezut ca se impart sarmale gratis, defapt acolo era o femeie care zacea sub rotile unui Insignia. In fine, vine politia, ii acopera fata cu o carpa, fac poze, masuratori, intr-un fel parca eram in CSI:NY dar parca e mai amuzant sa privesti de la televizor decat live.

Revin acum la povestile despre scoala. Se zvoneste cum ca Luni 24 Ianuarie ar fi zi libera, asta inseamna ca eforturile lui Cuza nu au fost in zadar. Macar cu atat sa ramanem de la el: o zi de chiul in plus 🙂

Una peste alta am reusit cumva la romana sa ajung la olimpiada pe sector. Cand profa de romana m-a scris fortat pe listele pentru faza pe liceu am fost hotarat sa fac blat si sa pic. Si cu tot blatul facut de mine se pare ca a iesit un tort gustos: am facut 100p din 110, insa eu nu cred ca lucrarea mea valora atat. Ceva e putred in Creanga. Si acum ar trebuii sa invat pentru olimpiada pe sector care e duminica, insa nu stiu de la ce ora si mai important nu stiu unde! Sper macar sa fie intr-o zona a Bucurestiului despre care sa stiu macar unde se aflata pe harta! Intr-un an si jumatate de cand locuiesc aici nu prea m-am deranjat sa invat orasul. Stiu o parte din statiile de metrou, stiu sa ajung la liceu, stiu sa ma intorc de la liceu acasa, mai stiu putin din Drumul Taberei si cam atat. Noroc ca exista taxiuri.

In fine deja aberez si sar de la una la alta fara vre-o logica. Probabil ca e de la oboseala, cu toate ca azi am dormit. Am adormit pe maxi-taxiul care ma aducea acasa. Nu stiu cand am plecat din Ghencea, nu stiu cand am iesit din Bucuresti, nu stiu cand am ajuns in Clinceni, dar zic merci ca individa de langa mine cobora cu o statie inaintea mea. Daca nu ma trezea ea sa o las sa iasa, acolo dormeam pana la dracu-n praznic. Si acum trebuie sa imi fac tema la …………..desen! Exista niste profesori foarte inteligenti pe lumea asta. Daca eu sunt la profil de STIINTE, de ce imi dai tema la desen???

Apropo, daca vedeti vre-o greseala gramaticala, in special la „i”-uri, va rog sa ma anuntati. Profa de romana mi-a dat tema speciala sa scriu alfabetul si dupa aceea un paragraf, da’ sa il scriu cu litere ca in clasa I. Si cica nu exista calatorie in timp…eu tocmai am intinerit 10 ani!!!