Posts Tagged ‘carte’

Dupa aproape doua saptamani pline de teste, ascultari, examene, nopti aproape albe si mese nemancate, am gasit azi ragazul de a mai citii inca o carte in cadrul campaniei vALLuntar. De cateva saptamani observ ca toate posturile pe care le scriu sunt doar recenzii de carti, imi tot promit ca o sa mai postez si altceva, dar nu sunt un om de cuvant.

Am aflat despre aceasta carte tot dintr-o recenzie pentru aceasta campanie, de la acest om. Sincer acum nu cred ca ii pot multumii indeajuns ca mi-a starnit curiozitatea si m-a facut sa pun mana pe aceasta carte; dar sa trecem la subiect!

Guillaume Musso ne introduce direct in actiune. Este povestea doctorului Elliot in varsta de 60 de ani aflat intr-o misiune a crucii rosii in Cambodgia. Ca semn al recunostintei pentru tot ajutorul acordat, un batran vraci il intreaba pe doctor care e cea mai arzatoare dorinta a sa, iar in sufletul lui Elliot raspunsul e clar: sa o revada pe Ilena, adevarata sa dragoste, moarta in urma cu 30 de ani. El pleaca de acolo cu o cutiuta ce contine 10 pastile misterioase, aurite. In scurt timp Elliot afla ce poate face cu ele: poate calatorii cu exact 30 de ani in urma si o poate revedea pe femeia iubita. Pilulele il proiecteaza tot timpul in apropierea lui Elliot, cel cu 30 de ani mai tanar, deci o intalnire e invevitabila. Aici desigur apar riscurile calatoriei in timp: cel mai mic gest poate modifica cursul lumii, iar Elliot trebuie sa isi cantareasca atent cuvintele si actiunile pentru a nu-si da viitorul peste cap.

Afland motivul pentru care dublura sa mai invarsta s-a intors in trecut, Elliot cel tanar, vrea toate detaliile mortii Ilenei si mai important: cum o poate impiedica. In acelasi timp, Elliot cel batran e constient ca daca Ilena ar supravietuii, fiinta la care el tine cel mai mult, fata sa Angie, rezultatul unei aventuri de o noapte in Italia, nu ar mai exista. Pana la urma se ajunge la un conflict intre aceeasi persoana in diferinte momente ale existentei: una care nu doreste sa isi piarda fiinta iubita devenind condamnat la o viata de agonie, si condamnatul, care nu vrea sa isi schimbe soarta, renuntand la singura sa alinare. Adevaratul mister al acestei carti este daca va reusii Elliot sa gaseasca o cale prin care poate salva viata unui om, fara a modifica cursul vietii sale si a celor din jurul sau.

Cartea este scris intr-un ritm foarte alert, iar pe mine m-a tinut in suspans, fortandu-ma sa citesc cat mai repede fiecare pagina doar pentru a afla ce se intampla pe pagina urmatoare. Un lucru important pentru mine la aceasta carte: nu este prima carte care ma face s-o citesc pe nerasuflate, nu e prima carte in care simt ca traiesc cot la cot cu personajele, nu e prima carte care imi transmite fiori de bucurie sau suparare, insa e prima carte (de pana acum) care m-a atins. A fost un moment cand trairile personajelor m-au atins drept la suflet. Nu mi-au dat lacrimile, insa o sa fiu cinsitit si o sa recunosc ca nu eram prea departe.

E o carte simpla, dar care pastreaza suspansul pana la ultima pagina. Defapt sa fiu sincer, cand am ajuns la ultima pagina, am intors-o, am intors si coperta, si am rasucit de doua ori cartea in speranta ca o sa gasesc continuarea.

Un singur neajuns ii gasesc: cel care a facut traducerea si redactarea trebuie tras putin de urechi! Nu zic, Doamne fereste, ca nu e tradusa bine, doar ca in anumite locuri adaptearea din franceza in romana nu e chiar perfecta. Nu zic ca e gresita, doar ca sare in ochi. Alta chestie care am remarcat-o au fost o serie de typo-uri: mici greseli de „scrieri”, o litera batuta in locul alteia, care de primele doua dati am incercat sa le evit, dar dupa aceea am inceput sa ma intreb pentru ce mai e platit omul responsabil cu depistarea acest greseli normala pana la urma, atunci cand scri ceva la calculator.

Ca sa nu mai lungesc povestea, cartea „Vei fi acolo” a lui Guillaume Musso tocmai a fost propulsata in varful listei mele de carti preferate. Daca va place o poveste despre aventura, dragoste, lupta cu soarta, toate presarate cu un strop de fictiune, eu va recomand cartea. Daca genul de carte care va place nu se regaseste in cele descrise de mine mai sus, atunci va recomand SA INCERCATI cartea. Macar primele pagini. Ce aveti de pierdut?

Acum doua saptamani, cand am citit pe Facebook ca cei de la Editura ALL trimit carti bloggerilor, iar apoi preseaza minute de voluntariat pe baza numarului de recenzii primite am crezut ca nu e posibil si sigur imi scapa ceva. Dupa ce am citit cu atentie descrierea campaniei vALLuntar am hotarat ca trebuie sa iau si eu parte la actiunea aceasta. Mi-am ales de pe site-ul lor o carte a carui titlu am considerat ca imi reflecata destul de bine stilul de viata in ultimile 5 luni: Insomina de Chalrile Huston.

Pe cat de mult imi displac thriller-ele, pe atat de entuziast eram sa incep cartea. Defapt cred ca este prima carte de acest gen pe care o citesc; si asta s-a vazut. Primele capitole au fost ca o plimbare prin ceata pentru mine, realizand apoi, dupa cateva minute bune de meditatie, frumusetea cartii pe care o aveam in maini. Cartea urmareste cateva zile din viata politistului Parker Hass, ce lucreaza sub acoperire ca traficant de droguri.
Charlie Huston reuseste sa creeze o replica a lumii noastre, pe cat de fictionala, pe atat de convingatoare. In anul 2010 lumea s-a schimbat. Un nou virus al insomniei devasteaza planeta, modificand din temelii lumea pe care o cunoastem. Oameni care nu mai sunt in stare sa doarma de luni insir, constienti ca se indreapta spre moarte isi gasesc alinarea intr-un joc video si viseaza la singurului lucru ce le poate aduce cateva ore de somn: DR33M3R.  In aceasta lume macinata de foame, de razboaie si guvernata de frica, politistul Parker se infiltreaza tot mai adanc in randul traficantilor si consumatorilor de droguri, cautand sa gaseasca capul pietei negre de DR33M3R. In acelasi timp mintea sa este macinata intre datoria de a conduce si finaliza ancheta si nevoia de a-si ajuta nevasta insomniaca si a readuce armonia in lume pentru a avea unde sa-si creasca fetita nou-nascuta. Aceasta determinare are sa-l duca pe ofiterul Hass fata in fata cu sursa problemelor: o conspiratie aparent scapata de sub control, a carui singura finalitate este controlul.

M-a fascinat ritmul alert al cartii si mai ales bogatia de perspective. Povestea ne este afisata prin ochii lui Hass, a amintirilor si framantarilor sale, precum si prin ochii asasinului insarcinat cu lichidarea lui Parker. Caile lor se intersecteaza aparent accidental, insa mi-a placut la nebuine sa patrund in mintea unui om ce cauta si apreciaza perfectiunea unei crime si armonia adusa de moartea unui om. Intreaga carte mi-a lasat impresia unui film bun, unul la care am avut acces si in culise, si pe care am avut timp sa il analizez si sa-l inteleg.

Daca va reusii sau nu Parker sa gaseasca o solutie care sa stopeze pandemia si daca va reusii sa ii ofere fetitei sale viitorul pe care aceasta il merita va las pe voi sa aflati. Recomand cartea tuturor celor care apreciaza o carte ce stie sa pastreze suspansul pana la ultima pagina, cu o poveste clara, extrem de verosimila, o carte plina de actiune dedicata nu doar iubitorilor de thriller, ci tuturor celor dispusi sa ii dedice putin din viata lor.

! Daca doriti sa ajutati campania de voluntariat, fiecare comentariu pe care acest articol il va primii, va adauga 3 minute in plus de munca voluntara !

Astazi am primit din nou confirmarea faptului ca sunt un geniu! Au inceput sa ne soseasca rezultatele (confindentiale) ale testelor predictive ce nu se trec in catalog. Am aflat ca la romana sunt un adevarat geniu al literaturii, lucrarea mea avand una din cele mai mari note din clasa (daca nu prima, atunci a doua nota din clasa). Pentru ca i-a placut foarte mult textul pe care l-am facut la subiectul 2, doamna profesoara mi-a cerut sa il refac, de aceasta data la tabla. Nestiind cat de buna (sau nu)  a fost lucrarea mea initiala (desi aveam un puternic sentiment de realizare) am incercat pe cat posibil sa evit sa merg pe aceleasi idei ca in lucrarea mea. Nu de alta dar astfel mi-am adus aminte unul din lucrurile care m-au deranjat la test: subiectul era unul foarte permisiv, iar eu imi intrasem in mana si as fi putut sa imi fac doctoratul pe textul acela, insa cerinta ziceam maxim 30 de randuri. Astfel ca a trebuit sa imi ciopartesc cu brutalitate ideile pentru a le face sa se incadreze cat de cat in limita. Pana la urma, dupa o ora si ceva la tabla am relizat un text destul de bun. Nu am primit nota, insa un geniu ca mine e mai presus de rasplata materiala, eu landu-mi recompensa din sferele cele mai inalte ale literaturii argumentative.

Apoi au venit notele la franceza, unde am descoperit ca sunt un geniu al limbii pline de branza si mucegai (franceza). La testul predictiv am luat 5,20. Nu e mult, dar e un 5 luat pe pielea mea, cu cunostintele mele, si cel mai important: e nota de trecere!!!  Oricum nu se trece, dar e reconfortant sa stiu ca la nevoie obtin o nota de trecere pe spinarea mea.

In schimb am descoperit ca e costisitor sa fii un geniu! Astazi mi-am pierdut cartea de franceza si un creion. Cartea de franceza sper sa o gasesc maine pe la colegi, caci am dat bani pe ea. Creionul…fie ce-o fi. Pana una alta, acest geniu al literaturii universale pleaca sa isi invete la biologie. Iar daca tu esti cel care ai o carte de franceza in plus (si e a mea), maine sa mi-o aduci!!!

Saptamana asta e genul acela de saptamana care incepe bine si se termina prost. De ce? Pai e simplu: saptamana a inceput bine, nu ne-a dat test la fizica, am luat un 10 (zece) la matematica, primul meu 10 la mate de cand sunt la liceu. Ce ai putea sa ceri mai mult de atat? Ca bonus azi a fost sedinta cu parintii si am terminat la ora 6. Si maine la fel. Dar… maine dau un test la geografie; multe pagini, multe chestii de stiut, greu, oricum. Tot maine dau si un test la romana. Acela recunosc ca nu e foarte greu, adica trebuie doar sa citesc cate ceva depsre Eminescu de la Titu Maiorescu si cate ceva despre Floare Albastra (si nu spun asta doar pentru ca exista posibilitatea ca profesoara de roamana sa imi citeasca blogul fara ca eu sa stiu). Dar e ideea aceea de a avea in fata o foaie alba, un pix in mana si profesorul care se plimba printre banci si nu zice nimic. Urat sentiment! Apoi vineri, de la 7 la 8, cand de obicei toata clasa pleca acasa pentru ca nu mai aveam chef de ultima ora, dam test la psihologie. De ce? De ce trebuie sa dam test vineri la ultima ora? De ce vineri? De ce psihologie?? De ce, de ce , de ce??? Plus de asta luni am un test la mate si cred ca un test la fizica. In fine, partea buna e ca daca e vreme frumoasa in week-end o sa pot mesterii cu tata cate ceva pe langa masina. Mai multe nu zic 🙂

In acelasi timp, in perioada asta mi s-a pus mie pata sa mai citesc o carte. Nu am mai citit una din vacanta dintre semestre, si mereu scuza a fost ca nu am timp. De ce nu am timp? Pentru ca seara, eu stau cu televizorul deschis pe U Tv sau Discovery Science (DACA il deschid) si in timpul asta eu aberez pe propriul blog, ca doar de asta il am, nu? In fine, in perioada asta continui sa citesc Stapanul Inelelor (sunt la cartea a IIa). Deja stiu ca multi se intraba „Bah prostule de ce nu te uiti la film?” Pai raspunsul e simplu: am vrut sa profit de faptul ca am ajuns la 16 ani fara sa vad macar 2 minute din trilogia Stapanul Inelelor, asa ca am decis ca inainte sa vad filmul, sa citesc cartea. Si ma bucur ca am facut asta. Dupa ce am terminat primul volum, m-am uitat la primul film. Pai daca e sa o lu-am cronologic, au grabit cu aproape un an lucrurile. Plus ca au facut economie de personaje: cei care au citit si cartea si au vazut si filmul, stiu ca in film lipseste cel putin un personaj important (din Padurea Batrana). Poate apare in filmul al doilea, nu comentez pana nu vad filmul. Dar mai intai sa termin cartea. Oricm mi se pare amuzant asa. Cartea are asa niste capitole lungi, incat dupa ce citesc un capitol, ma simt de parca am vazut un episod dintr-un serial. Deci fac economie ca nu mai deschid televizorul.

Pe langa asta mai citesc inca o carte, a lui Jeremy Clarkson numita „Suflet de masina”. Si inainte sa sariti cu gura pe mine, nu citesc cartea aceasta ca apoi sa ma laud „Eu sunt un mare fan al masinilor, m-am uitat la toate episoadele din Top Gear, si am citit tot ce a scris Clarkson si Hammond si May”. O citesc pentru ca stiu ca pe unde apare numele Clarkson apare si umorul sau si logica sa, pe care nu o pot numii decat „Clarksoniană”. In plus, carei perosane care se afla in deplinatatea facultatilor mintale (inafara de francofili, care oricum nu intra in aceasta categorie), nu i-ar palcea sa citeasca o carte in care, in primul capitol apare fraza „nu poți avea încredere în mâncătorii ăștia de melci”. Plus de asta faptul ca un capitol nu are nicio legatura cu celalalt, usureaza mult lectura (mai ales cand citesti 2 carti deoadata si mai torni pe deasupra poezii de-ale lui Eminescu si critica lui Titu Maiorescu si G. Calinescu). Oricum carta lui Clarkson ma straduiesc sa o termin repede pentru ca vine ziua lui tata si vreau sa i-o fac cadou. Fara ca el sa stie ca eu am citit-o 😀

Si in incheiere o curiozitate: am observat ca multa lume ajunge la mine pe blog cautand „curiozitati geogragice spania”. Ce va atrage asa mult la Spania? E drept pe blogul asta gasiti curiozitati geografice, dar nu despre Spania. O fii vre-o intrebare care circula la concursurile de cultura generala, sau nu stiu de ce, oricum bafta cu gasitul curiozitatilor din Spania 🙂

La multi ani! Desi stiu ca nu va spun o noutate, tocmai ce am inceput un nou an! De acum, in caietul meu de matematica si pe foile de test va scrie zz.ll.2011. Asa ca daca tot am scapat vii din 2010, m-am gandit sa trag linie si sa fac un mic bilant. Ce pot spune despre 2010? A fost un an cu bune si cu rele, iar ca in fiecare an, tot sfarsitul sau a fost cel mai interesant. Pe alocuri s-a asemanat un pic cu 2009, dar una peste alta nu am regrete legate de el.

In ultima saptamana am strabatut tara in lung si in lat. Am plecat vineri 24 pe la 11 de acasa, de la Bucuresti, cu destinatia Maramures, unde am si ajuns pe la ora 7 jumatate. Pentru o masina un pic avariata, a fost chiar bine. Dupa care Miercuri am plecat din Maramures spre Targoviste, unde am mai zabovit o zi, iar pe 31 am plecat spre Bucuresti. Oricum a fost o saptamana in care am lenevit si am mancat. Defapt acesta este singurul meu regret legat de aceasta vacanta de iarna. La inceputul vacantei aveam undeva intre 53 si 54 kg, iar acum, dupa o saptamana in care la micul dejun mancat 2-3 carnati, la pranz o supa de fidea si niste snitele, iar seara cate 3-4-5 sarmale, am ajuns sa cantaresc 53 in cap. Parca cu cat mananc mai mult, cu atat slabesc mai mult. Vreau sa ma mai ingras. Nu mult, doar cat sa nu mi se mai poata vedea coastele de la distanta. Dar in aceasta vacanta am facut si un lucru harnic: pe langa tema la mate pe care am facut-o trei sferturi adormit, pe un fotoliu la bunici langa o soba de teracota calda, am citit o carte. Defapt inca nu am terminat-o. Planuiesc sa o termin pe 1/1/11 (adica azi). E vorba despre Tunele 4, volumul al patrulea al seriei intitulate Tunele. Desi suna ciudat, nu va pot spune ce placut a fost sa citesc o carte pe care eu mi-am dorit sa o citesc. A fost o carte care se citea singura pentru ca eu imi doream acest lucru, nu era o carte care trebuia citita pentru ca intra in programa si asta intr-un fel imi dubla satisfactia.

In scurtul timp petrecut pe acasa, atunci cand nu citeam am zacut la PlayStation jucand God of War, inca mai am mult de jucat din el, dar pot spune ca e un joc foarte complex si imi place la nebunie sa il joc. Oricum se pare ca am deviat de la subiect. Am pornit de la o retrospectiva a anului 2010 si am ajus la o retrospectiva a ultimei saptamani din anult 2010. E destul de aproape pentru mine ca sa pot considera misiunea indeplinita. 🙂

Un ultim lucru ar mai fi de spus despre anul 2010, si acela ar fi melodia care m-a marcat cel mai mult pe parcursul anului. Desi au fost zeci de melodii care mi-au placut in decursul anului, una singura cred ca merita (nu neaparat pe drept, ca aici nu e democratie) titlul de „Melodia anului”. Deci porniti trambitele pentru ca Melodia anului 2010 este Bad Religion – 10 in 2010 si a castigat din simplul motiv ca e o piesa compusa in 1995, care anul acesta a ajuns „la destinatie”. Ea vorbeste despre anul 2010 si uite ca a trecut prin el. Deci merita sa fie piesa anului pentru ca pur si simplu a fost scrisa pentru anul 2010.

Pana la noi ordine va doresc un an 2011 plin de realizari, bani, note mari, succese pe toate planurile existente ( si pe cele inexistente) si tot ce va doriti! Inca astept SMS-uri cu urari de „La multi ani’. Don’t forget: better late then never 😉