Posts Tagged ‘comedie’

Movie time

Posted: 08/01/2012 in Din viata mea
Etichete:, , , , ,

Leapsa aceea inceputa de mine acum douazeci si ceva de zile imi cere astazi sa va povestesc despre filmul meu preferat si despre ce este vorba in el. Aici e greu pentru ca nu am doar un singur film preferat. In general filmul preferat se numara printre ultimele pe care le-am vazut. Asa ca in loc sa va zic de un film care imi place o sa va spun cateva care imi plac toate la fel de mult. Ordinea e complet aleatorie:

Tango&Cash: un film vechi, parca din 89 parca, Silvester Stallone si Kurt Russel in rolurile principale, e un film care mi-a placut mult. Un film de actiune, in care comedia se infiltreaza pe ici, pe colo, „prin partile esentiale” si il face un film savuros.
The expendables: cred ca multa lume a auzit de filmul asta; e realtiv recent, lansat in vara lui 2010 mi-ar lua prea mult sa scriu toata lista de actori importanti care apar in el. Oricum cand am vazut prima data afisul ma intrebam daca filmul asta nu e cumva o inregistrale de la o sedinta de terapie in grup a veteranilor iesiti la pensie. Am vazut filmul si mi-a placut. Destul de realist, actiune multa, imi face placere oricand sa il revad.
In the name of the king: Filmul mi-a placut pentru ca dupa ce l-am vazut aveam sentimentul ca vreau sa ma duc undeva, sa fac ceva. Astea sunt filmele care imi plac cu adevarat, cele care atunci cand apare genericul de final, parca iti trimit un sut in fund si te mobilizeaza sa faci ceva.
Crank: Ca si cel de deasupra, il are in rolul principal pe Jasom Statham si mi-a placut. E o nebunie de film. Si prin „nebunie” vreau sa zic ca la inceput nu pricepi mare lucru. Sunt o adunatura de lovituri, injuraturi, accidente, sex, droguri…ce sa mai, aventuros si comic. Dar sa nu faceti greseala sa va uitati la partea a doua. Eu inca regret timpu pierdut.
Hancock: Filmul e cu Will Smith si clar nu e unul din cele mai bune filme ale sale, insa mie mi-a placut la nebunie. Mai multe scene comice, finalul chiar ok, una peste alta a fost o experienta placuta. Plus ca vorbim despre un negru betiv cu super puteri. Ce ar putea sa nu iti placa?

Cam acestea ar fi filmele mele prefereate. Sa fim bine intelesi, nu ma pot rezuma la unul singur.

 

Anunțuri

Deci nu pot sa cred! Mi-am imaginat de multe ori ca generatia mea o sa prinda apocalipsa, dar nu am crezut niciodata ca acest lucru chiar se va intampla. Apocalipsa a sosit … si s-a si dus! Cat tupeu de unii oameni. A venit sfarsitul lumii si pe mine nu m-a anuntat nimeni! Asa imi trebuie daca nu ma uit la televizor!

Pentru alti lucuitori ai pesterilor, care asemenea mie, nu au idee despre ce vorbesc, am citit pe internet cum ca in noaptea lui 20 spre 21 Mai, la ora 4 ar fi trebuit sa fie sfarsitul lumii. Cel putin asa scria pe un site; pe un altul, sfarsitul lumii venea in 21 mai la ora 16, pe altul la 18. In fine, cert e ca noi suntem toti morti de cateva ore bune. Inca putin si o sa incepe sa mirosim a hoit. OK, recunosc ca pana aici n-am facut altceva decat un pamflet, insa acuma serios, ce poti face in astfel de situatii? Te pui in fund si plangi pentru ca un Nea’ Caisa (sau mai multi)  zic ca vine Sfarsitul Lumii? Hai sa fim seriosi! Pentru acest gen de persoane care se cred un Nostradamus al zilelor noastre, singura cale de ofensiva este ironia (ca sa nu zic bataia de joc).  Dar, daca e un lucru care imi place la genul acesta de anunturi despre sfarsitul lumii (in special cele care iau amploare) este faptul ca unii oameni chiar cred. Imi place sa ma relaxez in fata televizorului si sa privesc cum tanti Mariuca din Cucuietii din deal face ultimele pregatiri, pupa gaina, rata, porcu, catelu, vaca si capra si se pregateste de sfarsit. Mi se pare o priveliste foarte … pitoreasca. Exageratul este unul din multele sporturi practicate de romani si la care chiar excelam, din pacate.

Dar nu are rost sa fim tristi, acum ca toti suntem morti, poate si de 22 de ore (la mine e ora 2 si jumatete), trebuie sa ne veselim, doar am ajuns pe lumea cealalta, unde e numai voie buna. Si sa stiti ca sunt semne ca lucrurile chair se indreapta. Eu unul nu am tema la franceza pe luni, ceea ce in mintea si sufletul meu „pur si inocent” de elev, echivaleaza cu un dar divin. Asa ca va las, dragi cititori sa va odihniti in pace, atat cat mai puteti, ziua de luni e aproape si ma indoiesc ca profesorii mei si sefii vostri au aflat ca defapt si noi, si ei, si toata viata de pe pamant, a disparut!

Cetatetii din Bucuresti au avut astazi de infruntat un mare pericol. Astazi orice copil, barbat, femeie, bunic, pensionar, politist, economist, presedinte, boc, a fost in pericol. Astazi, pe strazile din Bucuresti a umblat o bestie extrem de periculoasa, extrem de parsiva, extrem de brutala, extrem de….. aaa, stai, am uitat ca nu scriu pentru vre-un ziar de scandal! Asa as fi descris ziua de astazi daca eram reporter la vre-un ziar din romania. Dar cum nu sunt (si nu vreau sa fiu) o sa va spun ce s-a intamplat cu adevarat.

Asa cum probabil ati observat suntem deja la jumatatea lunii Martie, ceea ce inseamna ca se apropie o minunata primavara (teoretic). Asa ca mama a inceput sa isi faca griji ca, locuind la casa, o sa avem de furca cu cativa soricei. Foarte bine, ieri am intrat pe internet, am dat la adoptii pisici, am gasit o pisica frumoasa, cam batrana, e drept, are deja peste 1 an, dar am sunat si m-am bucurat sa o gasesc inca disponibila. Asa ca astazi a trebuit sa ma duc dupa ea. Unde? Pai aici „aproape” de Drumul Taberei, la Izvorul Rece, Stadionul Lia Manoliu. Am plecat dimineata pe al 10 jumatate de acasa, am luat maxi-taxi-ul catre Bucuresti, tramvaiul 41 pana la P-ta Drumul Taberei si de acolo troleibuzul 90. Tot drumul pana aproape de capatul lui 90 am vorbit cu tata la telefon si dezbateam traseul meu. Eu ii spuneam unde sunt si unde cred ca ies, iar imi zicea daca am sau nu dreptate. E o metoda de-a mea prin care sa mai invat Bucurestiul. Am ajuns in statie, si acolo o vad pe doamna cu care trebuia sa ma intalnesc. E drept, putea sa imi fie bunica, insa nu e asta vre-o problema. Ma duce la ea acasa unde avea pisica si o vad: pe langa alte doua pisici ce se aflau in camera, o vad pe Vala, cum am aflat de pe net ca o cheama. O pisica foarte mare, destul de grasuta, mai mare chiar decat cateii mei.  Cum eu nu sunt prea destept de felul meu, am plecat de acasa cu mainile in buzunar, asa ca noroc ca a avut doamna o cutie pe care sa mi-o dea. Singura chestie nasoala a fost ca in loc sa faca mai multe gauri mici in cutie pentru ca Vala sa respire, a facut o gaura mare. Bagam doberman-ul pisica in cutie, dam o bucata de scotch peste capatul cutiei, bagam cutia intr-o plasa si am fost gata de plecare. Vezi sa nu: pisica mieuna in draci. Si eu as fi „mieunat” daca un necunoscut m-ar fii luat pe sus si m-ar fii bagat intr-o cutie, iar mai apoi intr-o punga, insa la miunat nu m-am gandit cand am plecat dupa pisica. In fine, am luat plasa cu cutia si am plecat usor, sa nu o zgaltai. Nu a trebuit eu sa agit eu cutia, caci mata vroia sa se intoarca acasa la stapana ei. Si profitand de gauroaca „de aerisire” prin care aproape ca isi putea baga capul, a scos labele si a inceput sa jumuleasca punga. In acel moment am rasucit cutia cu gaura de aerisire in sus (aceasta fiind pe lateral) si am prins cutia de parti ca sa nu se deschisa (pisica s-a umflat ca un burete in apa). Dupa aia a inceput calvarul: a mieunat intruna, dar problema era ca mieuna si tare. Cum vedeam un caine pe strada, trebuia sa fac un ocol de 50 m caci daca auzea pisica….era jale de fundu meu. Dupa aia m-am suit in trolebuzul 90 sa ma intorc spre Drumul Taberei. Acolo am gasit un loc si am tinut cutia cu gaura in sus, si pisica inauntru care mieuna intr-una.  Pe langa faptul ca toata lumea se uita la mine cum tin in brate o cutie care miuna de o puteai auzi dinainte de a te suii in masina, odata ce aceasta s-a aglomerat, langa mine se afla singurul loc liber. Parca le era frica de pisica mea. E drept si eu eram mai mult in tur decat in cur datorita gandului ca pisica s-ar agita atat de tare incat ar rupe cutia (sau ar reusii sa iasa prin gaura de aerisire) iar eu as ramane cu 2 kile de blana, colti si dinti ascutiti bagate intr-o punga de Kaufland. Sincer ma batea un gand sa o las pe strada, insa nu ma lasa sufletul gandindu-ma ca e un biet suflet amarat, eu am nevoie de o pisica sa nu ma manance soarecii, iar ea nu are nici o vina ca e stresata. In cele din urma am ajuns si in Drumul Taberi, acolo, vis-a-vis de parc, in fata la Tip-Top o trupa de caini dormea…iar mata mea miuna parca mai tare. Am ocolit prin dreapta cateii cat am putut. Atat de mult incat deja riscam sa ajung pe a II-a (nu prima) banda de mers. Dar am scapat si cateii nu au auzit gustarea din cutie care plangea de dor de casa.

Am luat tramvaiul 41, unde din nou am fost „Baiatul cu cutia miorlaitoare, atractia serii”. Un pasager al tramvaiului a propus ca poate nu primeste destul aer prin gaura deoarece e punga de plastic pe deasupra (nu ca punga nu era ferfenita in zona gaurii din cauza ghearolor „monstrului”), iar parerea lui a fost sustinuta de mai multe babe. Asa ca, pentru a nu fi acuzat de cruzime fata de animale si executat public, am rupt un pic punga de plastic in dreptul gaurii. In acel moment Vala si-a scos jumatate de cap prin gaura si a inceput un mieunat mai tare de cat pana atunci, ce suna mai mult a latrat. Nu stiu daca era din cauza faptului ca s-au speriat, sau a faptului ca treceam prin dreptul bisericii Sfanta Vineri, insa toata lumea care a vazut scena a inceput sa isi faca cruce si sa scuipe-n san.

Am ajuns in Ghencea si m-am dus la maxi-taxi. Acolo am pus cutia pe jos, cu gaura in sus, am prins-o intre picioare si stateam aplecat deasupra ei  vorbind cu pisica. Nu imi pot imagina ce au gandit pasagerii cand au vazut un pusti cu ochelari stand aplecat deasupra unei cutii care ba latra, ba mieuna si zicea „Taci puiu tatii, imediat ajungem. Nu-ti vreau raul, o sa fie foarte bine” – mai mult ca sigur au crezut ca imi patineaza biscuitii. Si tot pe atunci m-a sunat si baba de la care am luat pisica sa ma intrebe ce mai fac si daca am ajuns. Moment in care a auzit pisica cum mieuna si a inceput sa ii vorbeasca in telefon. Desi nu am dus telefonul langa cutie, pisica parca a inteles cu cine vorbeam si a inceput sa se agite si sa topaie in cutie. Astfel din „Cutia magica care ba miuna, ba miauna-latrat” a devenit „Cutia magica care miuna si topaia ca un cangur de una singura” Am inchis telefonul si in scurt timp s-a potolit si pisica.  Acum statea la fundul cutiei si prin gaura ma privea cu ochii ei de un verde demonic,  mari cat ecranul ceasului meu. Pe la ora 2 am ajuns si eu acasa. Am lasat cutia intr-un hol inchis si am deschis-o. Vala a iesit, s-a uitat de jur imprejur, a trecut pe langa chifelele prajite, parizerul si laptele care i le pregatise mama si s-a bagat dupa un dulapior vechi. Defapt intre el si perete.

Am si o poza cu ea, insa e poza de pe net, caci de acolo n-am mai reusit sa o scot (nu ca m-am chinuit foarte tare caci stiu cat e de stresata), desi se pare ca dupa ce i-am aruncat o jumatate de chifteluta in fata dulapiorului a iesit si cel putin a mirosit-o pentru ca era intoarsa pe alta parte, ultima data cand am verificat. Insa de iesit, oricat am strigat-o, inca n-a iesit. E traumatizata…si eu sunt la fel. Insa de cand am ajuns acasa, baba de la care am adoptat pisica, m-a sunat de vre-o 4 ori sa ma intrebe ce mai face mata ei pretioasa. Si imi sugereaza sa incerc sa o iau de acolo si sa o duc la mine in dormitor, in pat poate ca sa fie mai comoda. Oare cum sa ii explic babei ca mata asta e norocasa daca rezista 2 luni la mine si ca nu o sa puna vreodata laba la mine in casa, doar in curte si in holul in care e acum? Mai bine nu ii zic….

Vala

P.S. M-am gandit sa ii schimb numele. Ma gandeam sa ii zic „Chupacabra de Bucuresti”

Daca un pic mai devreme ma pangeam ca nu mai am inspiratie pentru un nou articol, lucrurile s-au schimbat un pic. Stateam si ma uitam pe geam si am vazut cum parca sa strang nori de ploiae si m-am gandit cum ieri si azi eu n-am facut nimic util pentru omenire. Asa ca mi-am adus aminte de un filmulet care e destul de la moda acum. E „opera” celor de la Divertis (mai nou Comedis) si este o parodie a imnului Campionatului Mondial Waka Waka. Mie sincer imi place piesa si versurile (daca sarim peste partea de inceput care e putin exagerata). Refrenul mi se pare foarte tare, chiar daca unii spun ca e fara logica. Eu unul nu-l vad asa, dar ma rog, …  lentile heliomate.

M-am hotarat sa fac si primul meu review al unui film si cum la acesta am gasit cele mai multe lucruri de comentat, o sa incep cu acesta.

Looney Tunes Back In Action dateaza din 2003 si daca esti fan Looney Tunes atunci trebuie sa il ai in videoteca sau macar sa il vezi. Toata povestea se invarte in jurul lui Bugs Bunny si a lui Daffy Duck care, asa cum fac in fiecare episod, se cearta in continuu Daffy incercand sa isi dovedeasca superioritatea, insa in film isi fac aparitia cam toate personajele Looney Tunes care au aparut vreodata. Cred ca singurii care n-au aparut au fost Scufita Rosie si Lupul. Ideea filmului e buna. Totul porneste atunci cand Daffy Duck e concediat de catre Warner Bros, iar Bugs decide sa nu mai joace fara Daffy. In acest film Daffy se „ataseaza” de un ex-paznic de la studiourile Warner care a fost concediat tot din vina lui Daffy. Insa, in aceeasi zi, saracul pazinc pe nume DJ afla ca tatal sau era spion, a disparut in misiune, el trebuie sa continue. Ma rog, pana aici cunoastem scenariul, evident Daffy merge dupa el crezand ca asta e sansa lui sa se afirme in fata lui Bugs. Intre timp acesta impreuna cu presedinta care l-a concediet pe Daffy, il cauta acuma ca sa il reangajeze, pentru ca altfel Bugs nu mai joaca si o lume fara Bugs Bunny e ca o lume fara Mos Craciun. Filmul e mediocru, nu e o comedie savuroasa, Bugs Bunny si compania au avut si filme mult mai reusite, insa am vazut si filme mai proaste (cu toata ca nu imi vine acum nici unul in minte). Lasand la o parte scenariul care te ameteste complet, intrucat incepe pe un platou de filmare si tot acolo se si termina, la romana asta s-ar numii „povestire in ramă”, filmul are si cateva aspecte care pe mine ma dau peste cap. O sa va fac un mic top:

1) Vocea lui Bugs Bunny din film nu corespunde (defapt nu seamna deloc) cu cea din desenele animate obisnuite sau cu vocea sa din alte filme

2) Masina eroului nostru este un TVR. Pentru necunoscatori e o masina sport (sau se vrea a fii sport) britanica, care mai nou e sub patronajul unui om de afaceri rus. Lucrul care ma deranjeaza e faptul ca ARE VOLAN PE DREAPTA! Nu ca am ceva cu masinile cu volan pe dreapta, dar in America, in Las Vegas si Hollywood exista masini cu volan pe dreapta? Nu stiu care a fost bugetul acestui film dar puteau gasii o masina ceva mai americana. Chiar un Ford model T era mai bun ca TVR ul ala.

3) In film apar multe din replicile facute celebre de Bugs Bunny , insa apar la momentul nepotrivit si nu au nicio legatura cu contextul. Imi e greu sa le scriu aici pentru ca habar n-am cum se scriu, dar o sa incerc: „I knew we should have took that left turn in  Albuquerque„, „What a maroon” si mai sunt si altele care din pacate apar la momentul nepotrivit!

Deci in concluzie:

Este un film amuzant? – Depinde de starea ta de spirit. Nu o sa te ingrasi de la ras, dar o sa fi cam la fel de bine dispus la sfarsitul filmului ca la inceputul lui 🙂

Merita? – Daca esti un fan Looney Tunes si vrei sa te lauzi ca ai vazut tot ce era de vazut, atunci DA! Daca nu, e ok; nu o sa te intrebe nimeni de filmul asta si nici nu are scene memorabile care sa poata fi parodiate in alte filme. 😐

E usor de procurat? – Depinde cat esti de hacker. Pe piata din Romania slabe sanse sa il gasesti. Daca locuiesti in America/Marea Britanie atunci Amazon/E-bay is your frind! 😉