Posts Tagged ‘fete’

Am decis sa incep articolul de azi cu o melodie. Nu prea e stilul meu, dar adevarul e ca melodia asta m-a ajutat mult in ultima vreme. Adica eu sunt genu care atunci cand ascult o melodie, imi place sa me regasesc in versuri, sa invat din ele, sa ma inspir din ele, sa traiesc melodia. Cred ca de asta imi schimb melodia preferata atat de des. In mod surprinzator, in ultima perioada au fost din nou cativa prieteni care din pura prietenie si cu cele mai bune intentii m-au intrebat de inca sunt singur, de ce nu mi-am gasit si eu o fata cu care sa fiu si alaturi de care sa fiu fericit. In alti ani, cand ma intrebau asta spuneam ca sunt prea timid, prea urat, sau ca n-am gasit fata potrivita. Acum insa m-am gandit ceva mai bine la cum stau lucrurile; nu e vorba ca nu pot sa-mi gasesc pe cineva, ci mai degraba ca nu vreau.

N-am facut un secret din faptul ca eu sunt o fire ciudata. Mi-am anuntat toti prietenii ca eu sunt genu ala de ticalos care iti intoarce spatele dintr-o data. Nu e vorba neaparat de rea vointa, pur si simplu imi e foarte greu sa ma atasez cu adevarat de oameni si locuri.  Nu pot sa fiu prieten bun cu cineva o perioada indelungata. Pot face asta cu colegii de clasa, pentru ca ne vedem zilnic, dar asta n-o sa ma impiedice cu prima ocazie sa plec din oras, judet, tara, fara sa anunt pe nimeni si fara sa ma mai uit inapoi. Am facut-o odata, nu ma opreste nimic s-o fac din nou. Unii spun ca e o calitate faptul ca nu ma atasez….incep sa cred tot mai mult ca au dreptate.

Revenind la capitolul relatii, aici mi se pare paradoxul cel mai mare: de mic am crescut cu dorinta unei relatii de durata, asa cum vedem prin filmele americane. Te trezesti intr-o dimineata, faci ce faci, se termina ziua, ai fata si va iubiti pana la adanci batraneti. Imi place ideea asta de dragoste, imi place ideea asta de devotament si sacrificiu pentru persoana iubita, imi place ideea de nopti albe si momente fericite alaturi de persoana draga.  Chiar imi doresc asa ceva….. sau cel putin creierul meu isi doreste. Mi-a luat ceva pana sa realizez paradoxul din viata mea. Creierul meu cauta etarna iubire din carti si filme, in timp ce inima (sau sufletul?) se bucura de experienta o perioada, apoi isi orienta atentia spre drumuri, calatorii, plecari cat mai departe de unul singur.
Cam asta mi s-a intamplat cel mai des in ultima perioada: am intalnit mai multe fete super dragute, super de treaba, ma vedeam des cu ele, vorbeam, ne intelegeam si pe urma brusc, fara sa zica sau sa faca ele ceva ca sa am motiv, ma treazeam ca atunci cand ne vedeam, ma uitam la ele ca la televizor: tot la fel de frumoase erau, tot la fel de amuzante, dar parca le lipsea ceva, acel ceva care cu o zi inainte ma atragea de ele. In schimb ma trezeam ca la 2 noaptea eu simteai nevoia ca a doua zi in loc de scoala, sa ma duc la Gara de Nord, sa iau primul tren spre cat mai departe, sa fac 15 ore pe tren si apoi sa ma intorc cu ocazie sau ceva in genu. Pana la urma raman la concluzia din urma cu vreo 3 sau 4 posturi: cele mai bune prietenii pt mine sunt cele de cateva ore sau cateva zile. Genu de prietenie legata noaptea pe tren, si care ramane in acel tren. Pe peron fiecare revine pe drumul lui, isi vede de grijile si viata lui, iar cu el pastreaza doar amintirile din noapte. Daca toate relatiile mele de prietenie ar fi asa, as fi cel mai fericit; a new day, a new person.

Si acum vine vara. Si stiu sigur ca n-o sa stau mai deloc in Bucuresti. Adica in cel mai bun caz o sa fiu un week-end la doua saptamani. Si o sa fie superb. Cam stiu ce o sa fac vara asta, dar prefer sa mai lungesc putin „misteru” (nu ca ar interesa pe careva) pana sunt 100% sigur ca lucrurile merg cum vreau eu.
Ca sa inchei cu o remarca tot despre cantec, pana peste vreo 8-9 ani cand o sa imi pun problema de insuratoare… I’ll let my heart be the rolling stone that it is, and I’ll fallow the only road that I know, the one that leads out of town.  (scuze dar imi suna mult mai bine in engleza decat orice traducere care as putea-o inventa)

Anunțuri

5 tipe

Posted: 07/01/2012 in Din viata mea
Etichete:, , , , , , ,

Tema zilei imi cere sa postez 5 poze cu tipe care mi se par atractive. Asta mi se pare o misiune grea. De ce? Pentru ca nu prea stiu de unde sa fac poze. Nu pot posta pozele a 5 fete pe care le cunosc deoarece dupa aia am discutii cu ele si/sau iubitii lor. Nu pot pune poze cu fete pe care le-am cunoscut mai demult pentru ca dupa aia o sa intre lumea la banuieli. Alt aspect nasol este ca in opinia mea nu poza face pe om. Am cunoscut o gramada de fete care la prima vedere nu m-au impresionat absolut deloc, iar dupa ce am ajuns sa mai vorbim mi se pareau din ce in ce mai sexy. O-i fi doar eu sau asa e normal? Oricum am scotocit internetul in lung si-n lat si am gatsit 5 poze acceptabile. Am facut chiar si un top, pur orientativ. Sa incepem:

No.5 

No.4

No.3

No.2

No.1

 

Si in caz ca va intrebati, da am o slabiciune pentru brunete si satene!

Am ajuns sa ma intreb, pana la urma noi cum ne dam seama ca a trecut timpul? Adica, desigur, ne putem uita pe un calendar, dar ce e acel ceva care ne face sa ne dam cu palma-n cap si sa zicem „Bai ce a trecut timpul!”. Daca ma intreba cineva asta ieri, nu stiam sa ii raspund; daca ma intreaba cineva asta maine sau poimaine probabil ca nu o sa stiu sa ii raspund. Insa acum stiu raspunsul la aceasta intrebare, iar ca toate lucrurile marete, acesta l-am descoperit la TV.

Astazi, fiind ultima zi din vacanta am stat intins in pat si m-am uitat la televizor. Am decis sa ma uit la un film, iar singurul la care am reusit sa ma uit azi a fost Best of the best 4, pe Action Star. Oricum nu ma apuc acum sa le fac reclama (pozitiva) gratis. Acum fiind seara am butonat pe U TV ca sa se auda si la mine in camera niste muzica de fundal. Dintr-o data am auzit o melodie cunoscuta, atat de cunoscuta incat mi-am adus aminte cand am auzit-o prima oara, adica prin Iunie. Spre surprinderea mea mi-am dat seama ca m-am invartit in cerc. Atunci cand am auzit melodia prima data, eram intr-un fel de melancolie, din cauza unei fete daca nu ma inseala memoria, iar acum cand am reauzit-o mi-am dat seama ca au trecut 3 luni. 3 luni in care melodia a rezistat in topurile din Romania, dar mai ales trei luni de vacanta, trei luni din viata mea, iar la finalul acestor trei luni ma regasesc tot intr-o usoara forma de melancolie, de aceasta data provocata de mai multe motive, dar printre care….ACEEASI fata ca in Iunie. Si aici trebuie sa dau putina dreptate celor cateva zeci de mii de persoane care au zis de cate ori au avut ocazia ca „some thing aren’t worth it”, insa si mai multa dreptate persoanelor care au zis ca „I want to give up, but it’s worth the fight”. Nu stiu sigur in care dintre cele doua situatii ma regasesc, cred ca in a doua, insa oricum, asta m-a facut sa astept cu nerabdare inceputul scolii ca sa imi limpezesc mintea si sa mai primesc cateva sfaturi de la colegi.

Din acelasi ciclu de realizari reiese si decizia mea ca o perioada inca nedeterminata sa imi reduc frecventa vizitelor pe mess si Facebook. La cum ma stiu, in cateva zile o sa imi ies din „revizie” si o s-o iau de la capat, dar pana atunci, daca aveti treaba cu mine ma gasiti la telefon sau face 2 face 🙂

Aveti aici articolul de acum 3 luni si melodia in pricina: https://bogyslife.wordpress.com/2011/06/20/back/

Azi 15.09.2010 este ziua mea. Da, stiu ca e ciudat, dar eu m-am nascut chiar de ziua mea! Nu va zic tot imi doresc de ziua mea, pentru ca sunt multe chestii, printre ele imi doresc sa imi pice o bruneta buna in brate, sa fie ocupate palatele Cotroce ni si Victoria de teroristi (si sa isi si faca treaba!), imi doresc sa gasesc o valiza plina de bani (pe care sa scrie „MITA”), sa iau un 10 la mate, pe ochi frumosi, dar cel mai mult imi doresc sa fiu SUNAT  de ziua mea, mai mult decat sa primesc mesaje de pet sau SMS-uri. Pot vorbii asa ca va astept sa ma sunati. Totusi din motive strict personale nu o sa imi public numarul de telefon pe blog. Sunt convins ca daca il doriti, o sa il aflati 😉

V-am pupat si astept ca si voi sa faceti la fel cu mine 🙂

Cam pe acum o saptamana spuneam intr-un articol ca doua foste colege (printre care si Monica) trageau de mine sa spun despre ele ceva la mine pe blog, de parca blogul meu ar fi OTV, si ele ar devenii celebritati virtuale.

Despre Monica deja am scris un articol si pentru ca s-au strans cateva comentarii nu imi permit sa il sterg (da bine la statistici), dar acum s-a enervat cealalta țață. O cheama Adela. Acum o saptamana nu am vrut sa scriu un articol despre ea pentru ca nu vroia nici in ruptul capului sa ma pupe (nici macar de „bine ai revenit in Turda”) si nu ma pupat nici de ramas bun. Asa ca am hotarat sa scriu articolul dar fara sa dau nume sau altceva. De atunci e calare pe mine pe mess (nu va ganditi la prostii) sa scriu ceva despre ea.  E drept eu am o slabiciune mai veche pentru ea. In generala pentru aprope o luna mi-a placut de ea,  dar nu i-am spus nimic decat dupa ce s-a terminat scoala si eu m-am mutat in Bucuresti (sa fiu sigur ca si daca rade de mine, eu nu o aud). Acum reintors pe meleagurile natale, si cu aerele de bucuresti in cap, mi-am permis sa ii spun si fata in fata cateva lucruri (poate prea multe). Oricum cu toate ca nu m-a pupat inca (si nici nu cred ca o va face) a zis ca daca scriu un articol despre ea am sanse sa o impresionez (minciuna mai evidenta n-a gasit, dar in fond asa sunt femeile). Ea zice ca vrea sa afle ca parere am eu despre ea (de parca nu i-am zis deja) dar, ma rog, nu stiu ce urmareste.  Deci parerea mea despre Adela: pai…. arata bine, imi place la ea ca spre deosebire de alte muieri a facut fata mintii mele diabolice (cateodata scot niste replici de speriat), ea zice ca ar fi ruda cu Nostradamus deoarece s-a intamplat de mai multe ori ca ceea ce a zis sa se adevereasca, in cazul asta suntem veri pentru ca si eu sunt un nepot de-a lui Nostradamus [(ce aproape am fost de incest) ma refer mintea mea, Adela n-a stiut nimic]  mai imi place la ea ca rade la glumele mele (nu multa lume face asta). Personal eu cred ca ii mai trebuie putin exercitiu ca sa invete cum sa isi foloseasca materia cenusie la capacitate maxima, deoarece cateodata am impresia ca desi la exterior e bruneta, la interior e blonda. Daca vreti mai multe detalii puteti vedea cateva din numeroasele noastre si interminabilele noastre discutii pe Facebook. Adresa mea de Facebook e asta (trebuie sa invat cum adaug un buton de Facebook pe blog). Cu astea fiind spuse, sper ca acum am impresionat-o pe Adela si ma crede ceva SuperMan si atat 🙂