Posts Tagged ‘franceza’

Nu, nu m-am tampit (de tot), stiu ca dupa 13, vine 14 dar si eu am facut o zi de pauza in care n-am mai zis nimic. De ce? Pai am racit. Nu prea tare, doar un nas care e spart si curge intr-una, niste ochi care ieri nu vroiau nicicum sa stea deschisi, si o lipsa acuta de chef provocata de oboseala adusa de raceala.

Astazi ma simt ceva mai bine si cred ca ar trebui sa fac un rezumat al ambelor zile. Pai luni, e luni. Se zice ca nici iarba nu creste luni si cam au dreptate. Ieri a fost o zi friguroasa, gri, cu ceata, nimic placut in orice caz. Am stat ieri cu frica-n san ca poate ma asculta la franceza. N-a fost sa fie, profa decizand sa trecem la gramatica. Dupa ce am reluat acordul participiului, am fost bucuros ca ora s-a terminat si am plecat acasa unde mi-am invatat la bio si franceza dupa care m-am culcat. Defapt am adormit pe la 11:30, dar tot am fost mai matinal ca de obicei.

Astazi e marti, si datorita unui consiliu, am avut toate orele scurtate. Ferice de mine; ma gandeam ca o sa am mai putin de suportat la ora de franceza. Aceasta a trecut surpinzator de repede, insa a inceput cu 7 (sau 8?) cuvinte care le urasc: „Quel-que nous avons prepares pour aujourd’hui….Voinea” Nu stiu daca asa se scrie, si oricum mi-am incalcat pe inima scriind o fraza in franceza la mine pe blog. Pentru cei care asemenea mie au o repulsie fata de aceasta limba, traducerea aproximativa este ca profa m-a ascultat pe mine din lectia de zi. Toate bune, ca tema mi-o facusem, insa cand m-a scos la tabla am avut o surpriza: In loc sa imi dea o propozitie ca in carte, ea mi-a dictam o propozitie, in care aveam ambele verbe la infinitiv, cerandu-mi apoi sa pun verbele din paranteza la Perfectul Compus si Mai Mult Ca Perfectul (le-am scris cu manjuscule pt a le putea prescurta ulterior). La PC m-am descurcat binisor, ca macar atat sa fii invatat si eu in 6 ani de cand fac franceza. M-am incurcat putin la faptul ca era verb reflexiv, dar dupa ce m-am dumirit am nimerit si terminatia si participiul. La partea cu MMCP, ma uitam la fel cum se uita si pisica mea la o coaja uscata de paine.

Atunci am decis sa imi scot din minte gramatica franceza si sa o inlocuiesc cu logica inginereasca: stiam ca am nevoie de un participiu (caci lectia era „Acordul Participiului”) si deci stiam ca am nevoie sa il conjug pe Avoir la ceva… cum singurul timp francez pe care il stiu perfect e Imperfectul, asta am si aplicat. Macar daca era sa scriu o prostie atunci sa o scriu corect! Surprinzator, a fost totul corect si eu m-am intors in banca cu un 9 rotofei in catalog. Goal reached, lazy mode on! Acum nici ca mai am alte griji la franceza vreo 2 saptamani. Ceea ce e mai mult decat destul pentru mine. Pe ziua de azi nu mi-a mai ramas decat sa scriu niste propozitii in engleza (cica tema) si sa imi fac tema la romana. Si daca maine e miercuri, inseamna ca deja o luam usor la vale catre week-end.

Anunțuri

Astazi am primit din nou confirmarea faptului ca sunt un geniu! Au inceput sa ne soseasca rezultatele (confindentiale) ale testelor predictive ce nu se trec in catalog. Am aflat ca la romana sunt un adevarat geniu al literaturii, lucrarea mea avand una din cele mai mari note din clasa (daca nu prima, atunci a doua nota din clasa). Pentru ca i-a placut foarte mult textul pe care l-am facut la subiectul 2, doamna profesoara mi-a cerut sa il refac, de aceasta data la tabla. Nestiind cat de buna (sau nu)  a fost lucrarea mea initiala (desi aveam un puternic sentiment de realizare) am incercat pe cat posibil sa evit sa merg pe aceleasi idei ca in lucrarea mea. Nu de alta dar astfel mi-am adus aminte unul din lucrurile care m-au deranjat la test: subiectul era unul foarte permisiv, iar eu imi intrasem in mana si as fi putut sa imi fac doctoratul pe textul acela, insa cerinta ziceam maxim 30 de randuri. Astfel ca a trebuit sa imi ciopartesc cu brutalitate ideile pentru a le face sa se incadreze cat de cat in limita. Pana la urma, dupa o ora si ceva la tabla am relizat un text destul de bun. Nu am primit nota, insa un geniu ca mine e mai presus de rasplata materiala, eu landu-mi recompensa din sferele cele mai inalte ale literaturii argumentative.

Apoi au venit notele la franceza, unde am descoperit ca sunt un geniu al limbii pline de branza si mucegai (franceza). La testul predictiv am luat 5,20. Nu e mult, dar e un 5 luat pe pielea mea, cu cunostintele mele, si cel mai important: e nota de trecere!!!  Oricum nu se trece, dar e reconfortant sa stiu ca la nevoie obtin o nota de trecere pe spinarea mea.

In schimb am descoperit ca e costisitor sa fii un geniu! Astazi mi-am pierdut cartea de franceza si un creion. Cartea de franceza sper sa o gasesc maine pe la colegi, caci am dat bani pe ea. Creionul…fie ce-o fi. Pana una alta, acest geniu al literaturii universale pleaca sa isi invete la biologie. Iar daca tu esti cel care ai o carte de franceza in plus (si e a mea), maine sa mi-o aduci!!!

Writers block! Stau si ma uit de 10 minute la chenarul alb in care ar trebuii sa scriu postul si nu stiu cum sa o fac. Cred ca am incercat vreo 20 de formule pana acum, toata au avut aceeasi soarta: delete. Am decis ca e mai simplu sa intru direct in paine cu raportul zilei: am dat doua teste si m-am lovit la deget.

Bine, nu vreau sa ajung sa traiesc ziua cand o sa imi rezum activitatea pe o zi in 2 cuvinte. Ziua de azi a inceput la fel de devreme ca si celelalte, adica 5:40. Singura diferente a fost ca astazi, in loc sa plec cu masina de 6:30, am plecat cu cea de 6:15. Am facut asta ca sa nu mai intarzii la liceu din cauza unor idioti si a traficului supra-aglomerat. Si a functionat; la 7:25 eu descuiam liceul. A fost bine intr-un fel, am mancat un sandvici si m-am intins pe banca pentru un pui de somn. 15 minute nu a avut nimeni treaba cu mine.  Dupa care azi am dat alte doua teste. Mate si geografie. La matematica (surprinzator) am stiut sa rezolv exercitiile mai grele, nu pe cele de la grila unde m-am folosit de intuitie si inspiratie divina ca sa incercuiesc cateva raspunsuri. Sper doar ca nu am gresit la calcule, ceea ce nu e exclus pentru ca greselile banale sunt un fel de trademark Bogy. La geografie a fost mai leger. Am dat testul in ora de religie. Doamna profesoara a facut o treaba foarte buna supraveghindu-ne, si exemplul ei ar trebuii urmat de toti profesorii. S-a plimbat printre banci, se uita la noi, si cred ca a zambit in sinea ei cand a vazut ca asupra mea rugaciunea rostita la inceputul orei a avut efect, iar Dumnezeu mi-a dat gandul al’ bun de a cauta tarile de pe harta muta pe Google Maps. Dar a decis sa nu ma deranjeze. Daca toti profesorii ar face asa, la testele acestea care oricum nu se trec, eu m-as declara cel mai fericit.

La finalul  zilei, am ajuns acasa si mi-am amitit cu durere ca maine dau test la franceza, si vorbele profei mi-au rasunat in minte „O sa tin cont de nota asta, cand o sa va pun nota pe activitate”. Cred ca sunt cuvintele care m-au marcat cel mai mult in ultimele 3 saptamani. Inafara de „Esti un nesimtit ” pe care le-am auzit foarte des in ultima vreme, dar e o afirmatie pe care nu o recunosc.

Vestile bune sunt ca organismul meu a inceput sa reziste fara cafea. E a doua zi consecutiva cand beau cu putin sub jumatate de litru. Asta doar asa, ca sa stea linistiti cei care se temeau ca o sa ajung un dependent infect de cafea, cu probleme la ficat si la nervi, tremurand ca un blonav de parkinson, incapabil sa fac copii.

Ultima nouatate a zile este ca AM UN CITITOR FIDEL! Nu stiu sigur cine e, dar cineva tot cauta „bogy’s life” pe Google ca sa imi gaseasca blogul. Oricine ai fi, da-mi un mail, mesaj, ceva sa te felicit pentru fidelitate! Iar cu astea fiind spuse, cred ca o sa ma pun pe ascultat muzica pe youtube. Nu de alta dar azi se fac 2 saptamani de cand am net prin cablu cu trafic nelimitat, si in total se fac cam 6 ani si 7 luni de cand am cunoscut prima data internetul. Ce repede trece timpul!

E ceva vreme de cand imi doresc sa scriu din nou un post ca acesta. E genul de post in care pot sa anunt ca lucrurile imi merg bine.

Saptamana nu parea sa inceapa prea stralucit, caci mi s-a stricat din nou telefonul. Nu mai recunoaste mufa de la incarcator. La inceput am injurat telefonul, dupa aceea m-am injurat pe mine pentru ca i-am dat tatei certificatul de garantie sa il duca la Turda. Cum tata vine la Bucuresti doar vineri, pana vineri nu pot incarca telefonul. Nu e o problema, pentru ca prin amabilitatea unei colege am reusti sa fac rost de un alt telefon, un Nokia care merge [multumes din nou Vergi]. Ba chiar ma amuza telefonul asta, mai ales ca tasta „*” nu ii merge intodeauna, deci e mereu o loterie atunci cand incerc sa blochez/deblochez tastatura. Nu stiu de ce dar gasesc extrem de incitante telefoanele astea vechi, incredibil de rezistente si de fiabile, dar care au insa chichitele lor. Defapt, cred ca stiu ce gasesc la ele: natura lor umana! Faptul ca au un defect, le fac sa semene si mai mult cu noi oamenii, deci au o personalitate propie. Aproape ca iti devin prietene. Astea noi, unde totul e perfect…ei bine, iti dai seama ca e doar un dispozitiv facut din plastic, metal, circuite integrate etc. si are la fel de multa personalitate ca si cuptorul cu micro-unde, televizorul meu sau ca si un calorifer. Daca nu are niciun defect, cum mai faci haz de el, ce motiv o sa ai sa iti amintesti de acel obiect peste ani?

In fine, abandonand starea creatoare care m-a cuprins,  odata ce am primit telefonul am reusit, logic, sa dau si niste telefoane. E incredibil ce vesti promitoatoare poti primii dintr-o singura convorbire telefonica. Oricum, ideea e ca a fost o discutie care a reusit sa ma binedispuna. Nu ca as fii fost eu foarte trist. Astazi am dat un test la franceza si ma declar incantat de mine insumi; am stiu sa rezolv un test la franceza si chiar am sperante de un 10. Nu stiu daca o sa il obtin, insa daca reusesc, promit ca o sa ma imbat pana nu mai stiu sa vorbesc nici romana.

Una peste alta a fost poate cea mai reusita zi de luni a ultimelor luni. Sper ca si restul zilelor din aceasta saptamana sa fie la fel de reusite, ca sa nu mai spun ca vineri i-au vacanta de Pasti. Ma distreaza ca iau vacanta in data de 15 aprilie, vacanta tine pana marti 26, iar joi 28, dau teza la romana. O adevarata performanta, ce pot sa spun… epic!

Astazi a fost inca o zi de duminica tipica pentru mine. Trezit la 11 jumatate, mancat, tv, mancat, tema la franceza si iar la tv. In reprizele cant eram la TV m-am uitat pe Discovery. Emisiunea era despre cum va arata viitorul peste 20 de ani. Ma enerveaza cum Americanii nu au alte griji decat cum sa isi traisca viitorul si cum sa il imbunatateasca. De ce noi trebuie sa avem grija zilei de maine, sa ne tocim nervii cu parlamentarii etc. Stiu ca viata in america nu e chiar asa cum apare la televizor dar macar acolo la televizor apare un stil de viata pozitiv. Cand vine de Romania pana si in filme nu apare decat viata rea. Ce naiba, noi nu puneam avea o imagine pozitiva? Poate ca doar ma enervez degeaba,  dar mi-e ciuda cand ma candesc ca aia deja citesc ziarele in format digital de pe IPad, iar eu nu am semnal cat sa vorbesc la telefon. E bine cateodata sa iti poti inchide telefonul si sa te relaxezi, dar eu parca as fi la cabana non stop. Ceea ce e bine intrpun fel, dar daca as fi la cabana, n-ar trebui sa imi fac tema la franceza, deci nu sunt la cabana, deci am si tema la franceza. Deci poate ca maine ma asculta. Deci eu n-ar trebuii sa ma uit la Rush Hour 2 in timp ce scriu tampenia asta de articol-tocanita si ar trebuii sa repet/invat la franceza. Ar trebuii….