Posts Tagged ‘Ganduri’

Stateam si eu la masa cu un coleg roman aici pe pietricica noastra din ocean si ca dupa orice masa copioasa, intrucat suntem studenti, ne-am trezit filozofand chestii dubios de simple si complexe in acelasi timp. Hai sa iti dau un exemplu:

Tu cati oameni ai cunoscut in toata viata ta? Cati oameni ai recunoaste daca i-ai vedea fata in fata si ti-ai aduce aminte de ei? (merge si in poze)
Adica ok, o poti lua asa: cativa colegi de la gradinita, parintii unora dintre acei colegi, o parte din colegii din clasele I-IV, o parte din parintii lor, o parte din colegii din V-VIII, parintii unora, in unele cazuri bunicii unora dintre ei. Colegii de la liceu (cu parintii lor), colegi de facultate (daca or avea parinti), parintii tai, rudele tale si pritenii tai din fata blocului. Simplu, nu? Eh acum vine partea amuzanta! Ia si pune tu la socoteala: prietnii prietenilor tai pe care i-ai mai intalnit, tanti de la magazinul din colt, vecinii, finii, prietenii finilor, ciudatul din tren cu care ai stat la o barfa, soferii de taxi, nenea de la chioscu de ziare, prietenii de familie, copiii prietenilor de familie, colegele de servici ale mamei tale, prietenii tatalui tau, colegii de la munca eventual, tanti pe care o vezi plimbandu-si cainele zi de zi, prietenii facuti in mod aleator la o petrecere la care nu stiai ce cauti. Si oricat stai si aduni, pe cand insfarsit te plictisesti si consideri ca ti-a crescut parul destul calculand, dupa ce tragi linie, iti mai aduci aminte de o persoana care la randul ei mai atrage dupa sine cateva zeci de persoane. Asa ca ajungi sa te intrebi: pe cine mama naibii nu cunosc?

Dupa ce ne-a luat pe amandoi durerea de cap si am constat ca viata si-a pierdut parca un pic din frumusete, mi-am adus aminte de un articol dintr-un manual de engleza de prin clasa a Xa. Acel articol zicea ca mergand pe principiul „cunosc un priten care stie pe cineva”, poti da de oricine din lumea asta in maxim 6 cunostinte. De oriunde din lume! Trebuie doar sa apelezi la prietenul potrivit care la randul sau sa apeleze la prietenul potrivit. Am facut putina cercetare si am vazut ca teoria se cheama Six degrees of separation, cine vrea se poate documenta mai mult dar ideea e simpla. Ce inseamna asta? Asta inseamna ca in orice moment al vietii tale, tu esti la maxim 6 persoane distanta de vedeta ta preferata de film (da, orice gen de film), la 6 persoane distanta de orice presedinte, orice traficant de droguri sau orice asasin platit. Asta inseamna ca individul ala libidinos pe care l-ai vazut intr-un bar dintr-o tara straina intr-o vacanta acum cativa ani, e la maxim 6 persoane distanta de la o cunoaste pe mama ta. Inseamna ca poti da de oricine in lumea asta vrei!

De parca asta nu era destul, am mai dat peste alta statistica care iti aminteste la modul cel mai sincer si stiintific, ca niciunul din noi nu puteam exista in secunda asta fara putin incest….sau putin mai mult. In cel mai bun caz, chiar si parintii tai sunt eventual ceva verisorii de al 40-lea grad. Asta pune un pic in perspectiva faza cu „ia zi varule”, nu-i asa? Filmuletul cu pricina, foarte scurt si usor de digerat, il gasesti AICI.

Acuma eu nu garantez daca si cat o sa mai dorm in noaptea asta pentru ca cel mai probabil imi voi aminti la fiecare cateva secunde de o alta persoana pe care o cunosc sau pe care am cunoscut-o. Dar te face intr-un fel sa realizezi ca…e o lume mica, nu-i asa?

Inainte ca „ingerii” mei pazitori (se stiu ei care) sa sara pe mine cu „ce-ai ba, iar esti emo?” Sa va anunt ca despre asta imi zice mega-leapsa sa scriu: Un moment in care ai vrut sa-ti iei viata.

Ma pot lauda cu faptul ca nu am avut asa ceva. Recunosc ca am avut mai multe momente cand am fost extrem de deprimat, si tin minte ca odata aveam la status ceva gen „Somebody give me a bullet”. Dati-mi voie sa va deschid pentru foarte scurt timp o fereastra catre mintea mea si sa va spun ca in ciuda a ceea ce cititi despre mine, NICIODATA nu am avut intentia de am lua viata. Oricat de necajit, suparat, deprimat, amarat, melancolic, pricajit sau demoralizat as fi fost, nu am vrut sa imi pun capat zilelor. Da, vroiam sa intru intr-o stare de izolare fara sa stiu de nimeni si de nimic, sa mor pentru cei din jurul meu ca sa pot fii in viata pentru mine. Dar oricum acele momente nu m-au tinut niciodata mai mult de doua saptamani, iar in astea doua saptamani interactionam si cu lumea exterioara (mersul si statul la liceu) deci nu „muream” izolandu-ma de ceilalti, pentru ca mi-era imposibil sa ma izolez.

Anyway, cred ca mi-ar fi imposibil sa imi pun capat zilelor vreodata. Nu ma gandesc la faza cu „ai fi cea mai egoista persoana” „candeste-te cat or sa sufere ai tai” sau alte bazaconii; pur si simplu ma gandesc ca AR FI PREA SIMPLU! Am crapat si gata…ok, si ce-i mai departe? Ce urmeaza, eu nu pot brusc sa stau intr-un loc. Chiar si inchis in casa, mintea mea e pe cu totul alte drumuri. Deci asta e principalul meu argument. Desi detest starile de rahat care ma mai apuca din cand in cand si cand o parte din apropiatii imi lipesc sticker-ul cu EMO in frunte, ador sentimentul de euforie care ma apuca atunci cand le depasesc.  Deci moartea mea nu va venii chiar cand vreau eu, sau cel putin nu in felul asta.

Alte chestii importante ar mai fi faptul ca daca e sa mor, I wanna do it with a bang! Adica vreau sa fie o moarte memorabila, ceva ce nu vezi in fiecare zi, ceva despre care sa se vorbeasca mult timp de acum incolo. Mi-ar placea sa mor singur, atunci cand masina cuprinsa de flacari cu care eu gonesc cu 250 pe ora pe autostrada pustie explodeaza. Daca ar mai fi si un cameraman prin zona ar fi perfect. Asta e genul de moarte care mi-ar convenii. In niciun caz nu as vrea sa mor lovit de Logan, sau imprastiat de metrou pe toate cele 4 magistrale, la Unirii, sau sa mor singur ca toti amaratii spanzurat in gradina. Defapt spanzuratul nu mi-a placut niciodata. Pare ceva prea barbar, si daca nu esti suficient de destept, poate fi ceva lent. Eu vreau ceva instantaneu. Ultimul argument (asta in cazul in care mai era nevoie de argumente) e acela ca inainte de sa mor, vreau sa stiu ca am avut si eu o iubita, ca dupa numeroasa sapta-luni ne-am despartit (cel mai probabil din vina mea) si atunci macar pot spune ca le-am incercat pe toate. Aaa, si in niciun caz nu o sa scapati de mine pana nu imi iau permisul!

Ce as putea sa rezum la o zi de duminica?? Pentru majoritatea oamenilor, duminica se caracterizeaza prin trezit, mancat, motait, culcat, movie time si somn. Intr-un fel asa a fost si pentru mine astazi: m-am trezit cu mai multa dificultate decat o fac dimineata la 5:40, cu toate ca ceasul arata ora 13:31. Am facut tot posibilul sa ma destept, si am coborat in ritm rostogolit pana jos la bucatarie, unde era gata masa de pranz.

Dupa ce am mancat ca un porc, si dupa vreo doua pahare de vin, m-a apucat un somn…. de efectiv ma durea sufletul de somn. Asa ca am inceput sa trag din sticla de cola si am inceut sa imi fac tema la franceza. Cine a permis formarea acestui popor, sper ca are mustrari de constiinta. Apoi m-am apucat sa imi recapitulez la fizica. In mod normal n-as face recapitulare pentru un test care nu se trece, insa dat fiind ca o sa ma reintalnesc la bac cu materia asta, iar mai apoi la admiterea la facultate, am zis ca nu are de ce sa strice. Si am facut ceva ce nu credeam ca o sa ajung sa fac: am inceput sa imi fac fise. Sa scriu formulele si ce mai am, pe fise. Pana acum nu prea abordam invatatul asta vizual.
Oricum dupa doua ore, am reusit sa imi fac si 2 fise, de care sunt oarecum mandru. Mai ales ca am folosit toate cariocile pe care le aveam. Daca as putea primii nota pe cum le-am facut ar fi bine, sau daca le-as sti la fel de bine precum arata ele scrise acolo, nu as mai avea emotii.

Astazi am mai descoperit ca m-am tampit de tot. M-am trezit in timp ca in timp ce eram in curte sa dau apa la catei, fredonam o melodie de Craciun. Abia a inceput luna octombrie si deja ma gandesc la Craciun. E drept, cu cat vorbesc mai mult despre asta, cu atat ma gandesc mai mult la sarmalele bunicii, cozonacul, focul din soba, toata familia la un loc, vacanta de iarna, si toate-mi par de parca s-ar putea implinii maine. Desi daca stau sa ma gandesc, ar fi nasol ca maine sa fie Craciunul; dupa craciun urmeaza Anul Nou, iar asta inseamna ca s-a mai dus un an fara ca eu sa fii realizat chiar tot ce mi-am propus. Dar asta e, nu le poti avea pe toate. Oricum pana atunci mai am cateva luni bune de trait, timp in care oricand se pot schimba multe.

Pana la noi ordine, va doresc o toamna calduroasa, si Sarbatori Fericite! (asa, din timp)

Spuneam in ultimul post, ca aseara aveam o grama de idei care pareau geniale, si pe care de abia asteptam sa le pun in practica. Ei bine, asa cum am prevazut aseara, acum aceste idei unele mi se par ridicole, iar celelalte de-a dreptul stupide. Un exemplu in acest sens ar fi titlul seriei. Acuma termenul de „somnambul” nu mi se mai pare asa de potrivit. Poate pentru ca nu mai sunt eu asa de teleghidat spre pat ca aseara. Oricum trecem peste asta si daca am zis ca o sa fac un lucru, atunci chiar am sa-l fac.

Ziua de azi a inceput mai putin dureros decat celelalte, adica nu am mai fost nevoit sa ma rostogolesc singur din pat pentru a ma trezii la impactul cu solul. Nu, in dimineata asta m-am trezit relativ usor, la 5:40 si paream chiar vesel. Ca sa imi manifest bucuria, influentat de faptul ca un coltisor din mintea mea inca visa, am inceput sa fac pe DJ-ul virtual si am considerat ca e de datoria mea sa deschid cat mai repede calculatorul sa dau un mesaj de „Buna dimineata!” pe Facebook si am trantit si o melodie, pentru ca norocosii care locuiesc in Bucuresti si nu fac mai mult de o jumatate de ora pana la liceu sa aiba ce asculta. Dupa care bineinteles am facut efortul de a ma spala pe fata (chiar si o apa fierbinte cu aburi pare rece la ora aia), m-am imbracat (fara haine pe dos) si la 6:20 am plecat spre liceu.

Dupa un drum incredibil de aglomerat, incredibil de stresant, in care soferul de pe maxi-taxi a amenintat ca se da jos si ne lasa acolo, am ajuns la liceu. Primul lucru pe care l-am facut cand am ajuns la liceu, a fost acelasi ca in fiecare dimineata de vreo doua saptamani incoace: m-am sarutat! … … … cu sticla de cafea. Dupa doua ore  de matematica ce au trecut relativ repede, s-a intamplat nenorocirea: jumatatea mea de litru de cafea, s-a epuizat. Acel moment a coincis cu alta catastrofa pedagogica: ora de franceza! Nu va pot spune cat de greu a trecut acea ora. A fost exact ca in filme cand vezi totul in slow-motion, numai gura profesoarei merge la un ritm pe care tu nu il poti urmari. Cand s-a terminat si ora aceea au inceput orele de bio si ziua s-a terminat destul de frumos cu un „meci” de volei la ora de sport.

Dand fast-foward pana in momentul cand am ajuns acasa, va pot spune ca odata ajuns prima mea grija a fost sticla de Cola din frigider, urmata apoi de….caietul de romana de clasa a Xa. Daca profesoara mea ar citii aceste randuri, probabil ca ar fi mandra de mine; sau probabil ca m-ar lua la bani marunti de ce m-am apucat de recapitulare abia azi, cand testul predictiv la care nu se trec note e maine. Cred ca orice persoana cu judecata dreapta, o sa imi inteleaga punctul de vedere.
Acesta este momentul cand m-am apucat de tema speciala pe care doamna profesoara mi-a dat-o special mie: o harta a romaniei, colorata in functie de dialectele vorbite. Brusc, mintea mea amortita a inceput sa zbarnaie putin; a inceput sa caraie, sa pacane, iar la final s-a concetrat pe rezolvarea sarcinii. Pentru a trasa harta, am nevoie de un sablon, care sablon il aveam pe vremea cand eram elev in generala la Turda. Acel sablon se afla in sertarul din dreapta al biroului meu. Acuma, biroul meu este inca la Turda in acelasi loc ca atunci. Continutul sau este imprastiat in vreo 2 cutii care sunt in pod. Asa ca inarmat cu o masca de praf, un spary de molii si o lanterna am patruns in pestera pod. Am gasit cutiile cu pricina si am inceput sa sap prin ele, coborand tot mai adanc in istoria mea de 2 ani.

Ce am gasit acolo? Pai printre multe alte chestii am gasit sablonul, dar inainte de el mi-am gasit carnetul de elev de pe clasele I-IV, pe vremea cand eram mic, dragut si luam FB pe linie. Apoi mi-am gasit carnetul de elev de pe clasele V-VIII (sau ce a mai ramas din el) unde mi-am adus aminte de stresul generalei, de clasa a 8a cu tezele ei….de notele de la istorie, mi-am adus aminte ca niciodata n-am fost prieten prea bun cu matematica, notele mele la franceza erau mai mari decat acum, iar la romana….ei bine la romana povestea a fost vesnic aceeasi. 4 ani cea mai mare medie a mea a fost 9, am avut 8 si 9. Alta medie la romana n-am cunoscut. Abia in al doisprezecelea ceas, pe semestrul II al clasei a 8a, mi-am dobandit prima si ultima medie de 10 la romana in ciclul gimnazial  A fost destul de interesanta intoarcerea asta in timp. M-a facut sa realizez defapt cat timp a trecut de cand am dat ardealul pe Capitala, cat de mult m-am schimbat stand aici si cel mai mult….mi-a reamintit cat de mult iubesc sa ma aflu aici, in sudul tarii, rupt de toata lumea care mi-a fost aproape in primii 15 ani de viata. Si nu sunt absolut deloc ironic; chiar ador sa fiu aici!

Stateam acum si ma uitam pe un calendar. Am ramas surprins cat de putin mai e pana la vacanta (daca stam sa ne gandim ca in 5 Mai e prima teza) si apoi imediat dupa teze, in prima saptamana din Iunie i-au vacanta. Beneficiul de a fi pe clasa a 8-a. Scapi mai repede de scoala, inainte stiu case scapa mai repede din cauza examenului de admitere, dar acum nu stiu de ce. Poate din cauza ca scoala nu ne mai suporta. Si oricum nici noi n-am mai sta in ultima saptamana de scoala. Dar ma gandeam ce schimbare de peisaj va fi de ziua mea. Ma uitam la ziua in care pica (Marti) si mi-am dat seama ca e fix in a doua zi de liceu. Parca ma si vad: de ziua mea ma scol la 6 dimineata ca sa fiu pe 8 la liceu…. si eu care ma plang ca trebiuie sa ma scol la 7 ca sa fiu pe 8 la scoala. Dar parca vad ce pe la 25-30 de ani o sa am o slujba care necesita sa ma scol la 4 dimineata si la 5 jumatate sa fiu la lucru. Asa a patit, daca nu ma insel, si Bogdan Miu de la EuropaFm. Dar eu sper la o meserie care presupune sa fac activitatile mele preferate, sa ma trezesc pe la 11 dimineata si sa incasez si un salariu frumusel. Exista asa ceva?
-Cred ca nu-