Posts Tagged ‘Google’

Dupa mult timp, am gasit inspiratia sa mai scriu un articol care sa nu fie o recenzie de carte. Mai am una gata citita care asteapta publicarea, insa pana imi vine chefu sa mai scriu o recenzie, mi-a venit alta idee. Sunt o gramada de teorii conform carora Google ne urmareste in permanenta, stie ce facem, planuieste sa ne controleze vietile. Sunt multi cei care sustin asta si, desigur, mai sunt si cei de la Google care spun ca nu e asa, ci ca ei ne vor doar binele. Aici apare clasa de mijloc, cea a nepasatorilor care nu tin cont nici de ce zic conspirationistii, nici de ce zic cei de la Google; ei folosesc internetul cum le e lor mai comod fara sa isi faca griji de intimitatea personala sau alte prosti. 

M-am gandit sa devin cobaiul unui experiment, desi nu cred ca poate fi numit asa ceva, asa cum nici eu nu cred ca pot fi numit „cobai”. Pentru ca oricum nu mai aveam prea mult, am decis sa imi mut toate lucrurile in garajul celor de la Google. Acum am mail pe Gmail, telefon pe Android, am renuntat pentru o perioada la Firefox in detrimentul Chrome, totul pentru a vedea daca voi simtii vreo modificare pe internet. Am de gand sa imi arunc toate datele posibile (si care nu costa bani) celor de la Google sa vad ce au de gand sa faca cu ele. Nu cred ca o sa le zic vreo noutate, sigur au deja mai mult decat le trebuie, insa macar acum am s-o fac cu buna stiinta. Oricum daca ar venii o Apocalipsa mai dubioasa in care toti am fi judecati pe baza faptelor noastre on-line, cu totii am ajunge in Iadul cybernetic. 

Anunțuri

Writers block! Stau si ma uit de 10 minute la chenarul alb in care ar trebuii sa scriu postul si nu stiu cum sa o fac. Cred ca am incercat vreo 20 de formule pana acum, toata au avut aceeasi soarta: delete. Am decis ca e mai simplu sa intru direct in paine cu raportul zilei: am dat doua teste si m-am lovit la deget.

Bine, nu vreau sa ajung sa traiesc ziua cand o sa imi rezum activitatea pe o zi in 2 cuvinte. Ziua de azi a inceput la fel de devreme ca si celelalte, adica 5:40. Singura diferente a fost ca astazi, in loc sa plec cu masina de 6:30, am plecat cu cea de 6:15. Am facut asta ca sa nu mai intarzii la liceu din cauza unor idioti si a traficului supra-aglomerat. Si a functionat; la 7:25 eu descuiam liceul. A fost bine intr-un fel, am mancat un sandvici si m-am intins pe banca pentru un pui de somn. 15 minute nu a avut nimeni treaba cu mine.  Dupa care azi am dat alte doua teste. Mate si geografie. La matematica (surprinzator) am stiut sa rezolv exercitiile mai grele, nu pe cele de la grila unde m-am folosit de intuitie si inspiratie divina ca sa incercuiesc cateva raspunsuri. Sper doar ca nu am gresit la calcule, ceea ce nu e exclus pentru ca greselile banale sunt un fel de trademark Bogy. La geografie a fost mai leger. Am dat testul in ora de religie. Doamna profesoara a facut o treaba foarte buna supraveghindu-ne, si exemplul ei ar trebuii urmat de toti profesorii. S-a plimbat printre banci, se uita la noi, si cred ca a zambit in sinea ei cand a vazut ca asupra mea rugaciunea rostita la inceputul orei a avut efect, iar Dumnezeu mi-a dat gandul al’ bun de a cauta tarile de pe harta muta pe Google Maps. Dar a decis sa nu ma deranjeze. Daca toti profesorii ar face asa, la testele acestea care oricum nu se trec, eu m-as declara cel mai fericit.

La finalul  zilei, am ajuns acasa si mi-am amitit cu durere ca maine dau test la franceza, si vorbele profei mi-au rasunat in minte „O sa tin cont de nota asta, cand o sa va pun nota pe activitate”. Cred ca sunt cuvintele care m-au marcat cel mai mult in ultimele 3 saptamani. Inafara de „Esti un nesimtit ” pe care le-am auzit foarte des in ultima vreme, dar e o afirmatie pe care nu o recunosc.

Vestile bune sunt ca organismul meu a inceput sa reziste fara cafea. E a doua zi consecutiva cand beau cu putin sub jumatate de litru. Asta doar asa, ca sa stea linistiti cei care se temeau ca o sa ajung un dependent infect de cafea, cu probleme la ficat si la nervi, tremurand ca un blonav de parkinson, incapabil sa fac copii.

Ultima nouatate a zile este ca AM UN CITITOR FIDEL! Nu stiu sigur cine e, dar cineva tot cauta „bogy’s life” pe Google ca sa imi gaseasca blogul. Oricine ai fi, da-mi un mail, mesaj, ceva sa te felicit pentru fidelitate! Iar cu astea fiind spuse, cred ca o sa ma pun pe ascultat muzica pe youtube. Nu de alta dar azi se fac 2 saptamani de cand am net prin cablu cu trafic nelimitat, si in total se fac cam 6 ani si 7 luni de cand am cunoscut prima data internetul. Ce repede trece timpul!

… sau mai bine nu. 🙂

Revin dupa o pauza un pic mai lunga ca de obicei si zic asta nu pentru ca a durat multe zile, ci pentru ca nu am facut nimic in zilele astea cat nu am postat.
Ieri dupa cum bine stiti (sau daca nu stiti, nu ati pierdut nimic) a fost ziua Frantei (in urma mai multor observatii am decis totusi sa scriu Franta cu „F” mare). Eu postez astazi pentru ca ieri am facut un protest la adresa Frantei si am decis sa nu postez nimic pe blog. Va dati seama, ce jignire pentru poporul francez; cel mai citit si urmarit blog din lume nu posteaza de ziua lor nationala. Ce mai drama! Oricum sa nu credeti ca m-am prostit si scriu un articol despre franta Franta, nu eu, dar scriu pentru ca ieri a fost o sarbatoare mult mai mare si mult mai importanta decat ziua Frantei: Ziua Mamei Mele. Lucrurile ar fi fost mult mai simple daca eram toata familia impreuna, ca in alti ani. Anul asta nu. Mama e la bucuresti pentru ca bunicu (care defapt imi e stra-unchi) a paralizat la scurt timp dupe ce si-a rupt tata mana, iar eu sunt la Turda pentru ca si-a rupt tata mana. Ar fi fost mai simplu sa ii zic „La multi ani” daca eram impreuna. La telefon niciodata nu mi-a placut sa fac urari. E mai simplu prin e-mail, SMS, MMS, Messenger, forum, blog, face2face, decat la telefon. La telefon ii spui acelasi text pe care i-l spui oricarei alte rude, acelsi text pe care de multe ori nu il crezi, si mai trebuie sa o spui si pe un ton convingator. Fata in fata e mai usor ca macar vezi ca se bucura, dar la telefon si tu (cel care ii urezi) si el/ea (cel/cea care primeste urarile) stie ca nu sunt adevarate.

In fine, sarind peste problema mea cu uratul, am o intrebare: Ce cadou sa ii iau mamei???