Posts Tagged ‘intrebari existentiale’

M-am hotarat sa mai postez un articol nou. In ultimele zile tot am vrut sa mai postez ceva, dar nu aveam inspiratia si starea de spirit necesara. Nici acum nu am inspiratie, insa ma simt dator fata de mana de cititori care ma viziteaza zilnic. Fara sa postez nimic am in fiecare zi peste 10 vizitatori. Nu stiu daca sunt roboti sau nu, dar va multumesc ca ma cititi!

Stiri importante nu am sa va dau. Singura stire cu adevarat importanta este ca mi-am schimbat lentilele la ochelari. De doua saptamani am lentile heliomate. Pentru omul de rand asta inseama ca atunci cand e soare afara, lentilele se intuneca si devin ca ochelarii de soare.  Si mie imi place asta. Unii se lauda ca vad viata prin lentile roz, e foarte bine; eu vad viata prin lentile heliomate care se intuneca. Deci vad o lume intunecata. Si apropo de lumi intunecate si lumi roz, voi ce parere aveti: Starea noastra de spirit afecteaza lucrurile care ni se intampla? Adica daca esti fericit si ai moralul ridicat toata ziua ti se intampla numai lucruri bune, sau lucrurile  bune vin si daca esti pesimist?

Anunțuri

Am zis sa mai scot inca un articol dat fiind ca maine (adica azi) plec spre Bucuresti unde net-ul este…. nesatisfacator.

Am auzit de multe ori expresia „Viata bate filmul” insa nu m-am prins la ce se refera. Adica am o idee vaga, dar nimic clar. In ultimele zile nu stiu ce mi-a venit si m-am uitat la desene animate. Mai exact la fime animate: The Lion King (1, 2 si 3), The Road to El Dorado, Lilo&Stitch, Beauty and The Beast, in fine, am intrat in contat cu latura mea cinefilica! Dat fiind ca vacanta asta m-am mai uitat la cateva filme va pot spune ca animatia bate filmul! Deci sa recapitulam: Viata bate Filmul, Animatia bate Filmul, dar oare Viata bate Animatia?

Personal eu nu cred. Eu sunt de parere ca Animatia bate Viata; si cum e tarziu si eu sunt obosit, o sa incerc sa explic totul intr-un mod si limbaj savant. Poate ca in trecut filmele de animatie (desene animate) nu reprezentau o concurenta pentru filmele cu actori deoarece erau scurte, erau foarte exagerate, eram destinate exclusiv copiilor. Ok, asta s-a intamplat cam pana in anii ’70, ’80; atunci personajele indragite din desene au inceput sa „joace” in lungmetraje si incet, incet nu au mai fost destinate exclusiv copiilor, ci familiilor.  Primul exemplu care imi vine in minte e „Scooby Doo Goes to Hollywood”, dar poate nu e cel mai relevant exemplu.

Asa cum am spus si mai devreme, m-am uitat in ultimele doua zile la mai multe filme de animatie pe care pe o parte le-am mai vazut, dar de altele doar am auzit, dar ce mi s-a parut fantastic la ele e ca desi stiam ca sunt practic desene animate, n-am putut sa nu imi imaginez ca ar putea fi  real. Cred ca asta e un fel de paradox: te uiti la un film, vezi ca personajele, cladirile sunt reale, iti dai seama ca totul e fals, te uiti la un film animat, sti ca persoanele si cladirile sunt false, te intrebi daca e sau nu adevarat. Nu stiu daca toti faceti asa, dar eu asa am patit.  In scurta mea viata (de nici 16 ani) m-am uitat la mai multe filme, singura mea problema fiind ca le i-au de la cel mai vechi la cele mai noi: m-am uitat la „The Gold Rush”, „7 Sinners”, „Cat Ballou”, „Full Metal Jacket”, „Tango&Cash”, ” Rocky”, „Rambo” etc. mai am putin si ajung la zi cu filmele. Dar sincer sa fiu cred ca au inceput sa imi placa mai mult filmele animate. Cred ca e vorba de sentimentul pe care il ai cand te uiti la un astfel de film, sentimentul acela „vreau sa fac ceva nemaivazut si care sa rupa tiparele!”.

Recunosc ca sunt si cateva aspecte care trag filmele de animatie in jos. Unul dintre acestea este ca in fiecare film este cel putin un moment in care toti se cearta si pornesc pe drumuri diferite. Ce bine ar fi daca nu ar fi momente lacrimogene. Acum pe mine nu mai mai afecteaza asa tare, dar cand eram mic tot timpul plangeam. Mama ce uram sa plang la filme!

Dar voi, cititorii mei, cum vedeti toata treaba asta cu filmele. Ce preferati, film sau film animat desen animat? Si cred ca nu ar strica sa lansez un fel de leapsa: Top 5 filme preferate si top 5 desene preferate. Mentionez ca la desene preferate, intra si filmele animate in genul celor mentionate la inceputul articolului.

In rest, va doresc sa aveti o saptamana Hakuna Matata si va las si un video simpatic! 😉

… sau mai bine nu. 🙂

Revin dupa o pauza un pic mai lunga ca de obicei si zic asta nu pentru ca a durat multe zile, ci pentru ca nu am facut nimic in zilele astea cat nu am postat.
Ieri dupa cum bine stiti (sau daca nu stiti, nu ati pierdut nimic) a fost ziua Frantei (in urma mai multor observatii am decis totusi sa scriu Franta cu „F” mare). Eu postez astazi pentru ca ieri am facut un protest la adresa Frantei si am decis sa nu postez nimic pe blog. Va dati seama, ce jignire pentru poporul francez; cel mai citit si urmarit blog din lume nu posteaza de ziua lor nationala. Ce mai drama! Oricum sa nu credeti ca m-am prostit si scriu un articol despre franta Franta, nu eu, dar scriu pentru ca ieri a fost o sarbatoare mult mai mare si mult mai importanta decat ziua Frantei: Ziua Mamei Mele. Lucrurile ar fi fost mult mai simple daca eram toata familia impreuna, ca in alti ani. Anul asta nu. Mama e la bucuresti pentru ca bunicu (care defapt imi e stra-unchi) a paralizat la scurt timp dupe ce si-a rupt tata mana, iar eu sunt la Turda pentru ca si-a rupt tata mana. Ar fi fost mai simplu sa ii zic „La multi ani” daca eram impreuna. La telefon niciodata nu mi-a placut sa fac urari. E mai simplu prin e-mail, SMS, MMS, Messenger, forum, blog, face2face, decat la telefon. La telefon ii spui acelasi text pe care i-l spui oricarei alte rude, acelsi text pe care de multe ori nu il crezi, si mai trebuie sa o spui si pe un ton convingator. Fata in fata e mai usor ca macar vezi ca se bucura, dar la telefon si tu (cel care ii urezi) si el/ea (cel/cea care primeste urarile) stie ca nu sunt adevarate.

In fine, sarind peste problema mea cu uratul, am o intrebare: Ce cadou sa ii iau mamei???

Stateam acuma la PlayStation si ma gandeam daca sa fac sau nu un nou review despre cel mai recent joc pe care mi l-am cumparat, FIFA 10. Am ajuns la concluzia ca o sa ii fac un review, dar nu acum. Si motivul nu este pentru ca mor de foame si mi-e pofta de tocanita, ci pentru ca acest post este o tocanita, sau un ghivechi daca va e mai usor de inghitit. S-au intamplat destul de multe in capul meu intr-un timp foarte scurt si decat sa le postez pe fiecare in parte in mai multe articole mai bine unul amestecat.

Apropo de articolul de ieri legat de puterea dorintei….inainte sa imi raspunda cineva, va zic eu: nu e adevarat! Mi-am dorit si eu odata dupa foarte mult timp ca Germania sa castige semifinala cu Spania. Si ce au facut nemtii? Au pierdut cu 1-0. Deci se pare ca nu e suficient sa imi doresc eu un lucru ca sa se indeplineasca.

Alte lucruri care mi-au mai trecut prin cap este ca aproape a trecut o luna din vacanta de vara in care eu nu am facut mare lucru. Dar sa gandesc pozitiv: nu a trecut o luna din vacanta, a trecut o luna, mai am doua. Parca nici asa nu suna bine, dar in fine, mai bine de atat nu o pot spune.

Si daca tot a venit vorba de spus lucruri, privind pe primele pagini ale blogului, mi-am dat seama ca in ultimul timp blogul meu a suferit o usoara evolutie (sau poate e o involutie). Am ajuns sa scriu despre lucruri tot mai diverse din diferite domenii, nu mai e doar un jurnal personal on-line la care sa nu dau la nimeni link-ul. Asa ca ma gandeam: oare nu ar fi bine venite niste catogorii noi? Sau macar o categorie noua. Mie a inceput sa mi se para ciudat ca un articol sa fie incadrat la „Din viata mea” si el sa contina informatii despre meciul Germania-Spania, viata lui Dan Diaconescu, meciul lui Bute etc.  Voi ce parere aveti am sau nu nevoie de minim o categorie noua?

Am revenit dupa o scurta pauza, in blogosfera. De data asta vin cu o intrebare existentiala pe care mi-am pus-o noaptea trecuta. Cu toti am auzit ca daca iti doresti un lucru cu adevarat, acesta o sa se intample. Aicea eu sunt putin derutat pentru ca e destul de interpretabila zicala; daca iti doresti cu adevarat un lucru o sa muncesti tu si nu o sa te lasi pana il obtii sau pur si simplu iti doresti un lucru si fara ca tu sa faci altceva, astrele se aliniaza ca tu sa obtii acel lucru? Daca ar fi sa recurg la experienta personala….tot in dubii raman. Acum un an imi doream foarte tare sa intru la un liceu bun in Bucuresti si sa dau peste un colectiv unde sa ma simt bine. Ei bine asta s-a adeverit, dar recunosc ca am tras tare pe clasa a 8a ca sa am note bune sa intru la liceu, colectivul nu mi l-am putu alege eu, dar am dat peste colectivul dorit. Insa alta data, nu mai stiu cu ce ocazie, am participat la o tragere la sort. Premiul era o carte pe care eu sincer chiar mi-o doream. Tot ce am putut face a fost sa completez talonul, sa il pun in urna si sa astept. Ei bine, am castigat cartea. Si au mai fost cateva chestii marunte care s-au adeverit. Mi-am dorit ca tipa draguta care tocmai urcase in autobuz sa se aseze langa mine si s-a asezat; si alte episoade de genul acesta, minore. Insa treaba asta cu „doreste si ti se va adeveri” cred ca merge doar la lucruri marunte. Daca in locul cartii premiul era o masina, puteam sa mi-o tot doresc, nu cred ca o castigam.

Deci va intreb: daca ne dorim cu adevarat ceva, acel „ceva” vine la noi pur si simplu fara ca noi sa facem ceva sau e doar autosugestia, iar noi defapt luptam fara sa ne dam seama pentru acel „ceva”?