Posts Tagged ‘intrebari’

E toamna, iar asta inseamna pentru foarte multa lume, ca insfarsit apare acel nou sezon pe care l-ai asteptat cateva luni. Eu nu pot spune ca intru in acea categorie. Nu stiu de ce, dar niciodata nu am fost un mare fan al serialelor. Cred ca pur si simplu nu aveam destula rabdare pentru ele, ceea ce e putin ironic pentru un ardelean, nu? Cand eram mic, mic, era de inteles: nu aveam internet, trebuia sa ma multumesc cu ce era la televizor, iar daca ratam un episod, ala eram. Plus ca eram cam mic ca sa urmaresc cu interes ceva ce avea mai mult de doua episoade.

Cand am mai crescut am mai avut niste tentative jalnice. Primul serial de care m-am apucat si pe care bineinteles nu am avut timp sa il urmaresc mai mult de sezonul 1 (sau poate inceputul sezonului 2) a fost CSI:NY, Eram mic, n-aveam timp, daca am lasat o pauza de doua zile intre episoade, eram gata. Asa ca timp de cativa ani am fost foarte fericit doar cu filme.

Apoi prin 2009-2010 m-am apucat de un serial care chiar m-a captivat: The MentalistAm fost in vrie o perioada. M-am uitat la tot sezonul 1 in cateva zile (ceea ce pentru vremea aceea cand eram 12 ore pe zi plecat de acasa, plus temele aferente noii mele viete de liceu mi se parea enorm de rapid). Noaptea ma uitam la episoade si a doua zi le discutam la liceu cu inca un coleg sau doi, atragand asupra noastra blestemele celor care nu apucasera sa le vada. Dar la un moment dat, inevitabilul s-a produs, sezonul 2 (sau poate 3?) s-a terminat, iar cand urmatorul sezon a reaparut cateva luni mai tarziu, mie deja imi pierise interesul. Asa ca l-am tras pe linie moarta.

Multi ani m-am ferit sa ma mai apuc de vre-un serial tocmai de teama gandului ca ma voi opri la pauza dintre sezoane. Totusi, dupa bac, de plictiseala, m-am apucat de The Walking DeadToate bune si frumoase, pana cand mi-au reinceput mie drumurile prin tara. Asta s-a intamplat pe undeva intre episoadele 2 si 3 din sezonul 3. Am crezut ca o sa ma reapuc, ca voi recupera…inca ma amagesc cu gandul asta.

A venit viata la facultate, unde am avut timp liber cacalau, doar ca am decis sa imi petrec timpul liber ori cu filme, ori stand pe Skype sau Whatsapp cu cei dragi. Cu toate astea, dupa vacanta de Craciun, in cele 2-3 saptamani de cand am revenit pe insula pana la sfarsitul lui febroarie, m-am uitat pe banda rulanta la cca. 4 sezoane din Hawaii 5.0. Stiu sigur ca nu am terminat sezonul 4, ramasesem cu vreo 4-5 episoade in urma. Si inca tot in urma sunt. Acum deja mi-e prea greu (in capul meu) sa ma reapuc. Am impresia ca nu o sa mai stiu nici personajele, nici ce s-a mai intamplat pana atunci. Asa ca de atunci sunt „liber de contract” cand vine vorba de seriale.

Acum ca vine toamna, sunt vreo doua titluri care urmeaza sa apara si care ma atrag, insa nu am nicio idee cum voi sta cu timpul sau rabdarea. S-ar putea sa nu am rabdarea sa astept fiecare episod si atunci sa mi se rupa filmul inainte sa fii fost prins ca lumea macar. Oricum, aceste doua titluri sunt: Gotham si The Flash.

Gotham prezinta viata in orasul cu acelasi nume, orasul lui Batman, inainte de aparitia acestuia. Sau mai bine zis, in timpul forarii acestuia. Povestea fiind concentrata pe cariera lui Jim Gordon si cum cariera acestuia afecteaza si viata tanarului Bruce Wayne.

Iar The Flash cred ca titlul vorbeste de la sine. Acuma oferte sunt, timp si chef sa fie! Si totusi voi ce seriale urmariti/asteptati? Ce seriale v-au „marcat” existenta?

Anunțuri

A sosit din nou acea perioada in viata mea, cand de plictiseala probabil, am ajuns la concluzia ca incepe sa nu mai imi placa telefonul meu. Bine, la origini nu erau doar mofturi, telefonul meu chiar facea anumite figuri asa ca parea o decizie logica sa vreau sa il schimb. Doar ca intre timp am considerat ca ar fi mai ieftin sa il repar, si dupa cativa zeci de lei, aveam un telefon ca nou. Orice om normal si-ar fi vazut de viata lui in continuare. Eu insa, fiind un exemplar mai special (a se citii „zevzec”), odata ce mi-am setat creierul pe ideea ca o sa imi schimb telefonul, nu o mai pot schimba. Problema nu e neaparat ca vreau eu sa imi schimb telefonul de dragul modei, ci pentru ca odata ce am pus in functiune masinaria care selecteaza telefonul perfect pentru mine, e foarte greu sa o opresc si e aproape imposibil de oprit pana nu gaseste macar un canditat demn de titlul de „telefonul perfect”.

Dar ce face un telefon sa fie „perfect”? Aici cu siguranta nici n-ar trebui sa incerc sa raspund. E o zona mult prea subiectiva. Cu toate astea am sa incerc, cel putin pentru mine; poate asa imi aranjez si eu putin gandurile. Mentionez inca de la inceput ca sunt un mofturos, deciziile mele legate de telefoane rar sunt sustinute de o logica infailibila si am tendinta de a complica inutil lucrurile si a despica firul in patru cand nu trebuie.

Incepem cu aspectul: daca e ceva ce urasc (inafara de franceza si gaini) sunt telefoanele mari. Nu le urasc la modul „le-as extermina”, ci pur si simplu nu ma identific deloc cu ele. Imi place ideea unui telefon pe care sa il pot cuprinde usor cu o singura mana, un telefon ingust, nu prea inalt care sa semene oarecum cu telefoanele de odinioara: un „baton” simplu si robust care sa fie in cea mai mare parte ecran. Numai prin faptul ca imi doresc un telefon mic deja am redus destul de mult „pretendentii”.
Pot reduce si mai mult competitia zicand de performanta: imi doresc un telefon de care sa nu trebuiasca sa ma rog sa deschida aplicatiile, si pentru care sa nu trebuiasca sa stau sa ma gandesc de 2 ori daca aplicatia pe care vreau sa o descarc va functiona sau nu pe el. Vreau ca ecranul, desi „mic” sa aiba o rezolutie suficient de buna incat sa vad toate miciile detalii din unele jocuri sau scrisurile marunte care mai apar te-miri-pe-unde.
Daca e sa vorbim de camera foto, stiu un lucru clar: minim 8Mp! Asta e o pasarica de-a mea, daca telefonul actual are o camera de 8, urmatorul nu vreau sa fie mai prejos. Si oricum 8Mp mi se pare rezolutia ideala pt un aparat foto pt telefon. Pe parte de soft nu prea ma intereseaza ce sistem de operare are, atata timp cat pot primii intr-un timp relativ scurt (2-3 saptamani) ultima versiune. Nu imi place sa stau eu sa imi bag mainile prin soft sa descarc alte variante mai mult sau mai putin oficiale (nu stiu de ce, am zis ca sunt mofturos!). Si recunosc, imi place sa ma folosesc de serviciile Google mult in viata de zi cu zi. Asta si poate pentru ca intalnesc Google din ce in ce mai mult oriunde in online.

Deci recapitulam: Vreau ceva mic, performant, cu specificatii de top, ecran clar, camera buna, acces la lumea Google, si update-uri promte.

Dar sunt dispus sa fac si sacrificii:
nu imi pasa de durata bateriei (pot avea grija sa am o priza prin apropiere)
nu vreau neaparat baterie care sa se scoata (o gasesc utila, dar daca nu exista, nu imi pasa)
nu vreau slot pentru card de memorie (traiesc de aproape 2 ani bine-merci cu 16Gb pe telefon)
definesc „ecran mic” ca ceva pana in 4,7″

Si acum vine partea idioata: ce e mic si cu update-uri la timp si ieftin, n-are camera buna si nici n-are google. Ce e mic si absolut frumos, e prea scump. Ce are Google si e frumos nu e mic si tot asa. Poate imi complic prea mult existenta si vreau sa fac din rahat bici si sa mai si pocneasca dar sunt optimist ca pana la urma voi gasi ceva si pentru mine. Pentru ca in fond cred ca asta caut: un telefon care sa ma reprezinte cel mai bine pe mine si cu care sa ma simt comfortabil atat in buzunar cat si cu el la ureche sau in maini. Si prin asta vreau sa spun ca daca maine vine cineva cu un telefon care area absolut TOT ce am scris eu aici ca vreau, s-ar putea sa nu il accept din alte motive dubioase ce o sa le descopar abia atunci.

Asa ca uite intrebarea zilei: Cum ar arata sau ce ar avea telefonul ideal pentru tine?

Stateam si eu la masa cu un coleg roman aici pe pietricica noastra din ocean si ca dupa orice masa copioasa, intrucat suntem studenti, ne-am trezit filozofand chestii dubios de simple si complexe in acelasi timp. Hai sa iti dau un exemplu:

Tu cati oameni ai cunoscut in toata viata ta? Cati oameni ai recunoaste daca i-ai vedea fata in fata si ti-ai aduce aminte de ei? (merge si in poze)
Adica ok, o poti lua asa: cativa colegi de la gradinita, parintii unora dintre acei colegi, o parte din colegii din clasele I-IV, o parte din parintii lor, o parte din colegii din V-VIII, parintii unora, in unele cazuri bunicii unora dintre ei. Colegii de la liceu (cu parintii lor), colegi de facultate (daca or avea parinti), parintii tai, rudele tale si pritenii tai din fata blocului. Simplu, nu? Eh acum vine partea amuzanta! Ia si pune tu la socoteala: prietnii prietenilor tai pe care i-ai mai intalnit, tanti de la magazinul din colt, vecinii, finii, prietenii finilor, ciudatul din tren cu care ai stat la o barfa, soferii de taxi, nenea de la chioscu de ziare, prietenii de familie, copiii prietenilor de familie, colegele de servici ale mamei tale, prietenii tatalui tau, colegii de la munca eventual, tanti pe care o vezi plimbandu-si cainele zi de zi, prietenii facuti in mod aleator la o petrecere la care nu stiai ce cauti. Si oricat stai si aduni, pe cand insfarsit te plictisesti si consideri ca ti-a crescut parul destul calculand, dupa ce tragi linie, iti mai aduci aminte de o persoana care la randul ei mai atrage dupa sine cateva zeci de persoane. Asa ca ajungi sa te intrebi: pe cine mama naibii nu cunosc?

Dupa ce ne-a luat pe amandoi durerea de cap si am constat ca viata si-a pierdut parca un pic din frumusete, mi-am adus aminte de un articol dintr-un manual de engleza de prin clasa a Xa. Acel articol zicea ca mergand pe principiul „cunosc un priten care stie pe cineva”, poti da de oricine din lumea asta in maxim 6 cunostinte. De oriunde din lume! Trebuie doar sa apelezi la prietenul potrivit care la randul sau sa apeleze la prietenul potrivit. Am facut putina cercetare si am vazut ca teoria se cheama Six degrees of separation, cine vrea se poate documenta mai mult dar ideea e simpla. Ce inseamna asta? Asta inseamna ca in orice moment al vietii tale, tu esti la maxim 6 persoane distanta de vedeta ta preferata de film (da, orice gen de film), la 6 persoane distanta de orice presedinte, orice traficant de droguri sau orice asasin platit. Asta inseamna ca individul ala libidinos pe care l-ai vazut intr-un bar dintr-o tara straina intr-o vacanta acum cativa ani, e la maxim 6 persoane distanta de la o cunoaste pe mama ta. Inseamna ca poti da de oricine in lumea asta vrei!

De parca asta nu era destul, am mai dat peste alta statistica care iti aminteste la modul cel mai sincer si stiintific, ca niciunul din noi nu puteam exista in secunda asta fara putin incest….sau putin mai mult. In cel mai bun caz, chiar si parintii tai sunt eventual ceva verisorii de al 40-lea grad. Asta pune un pic in perspectiva faza cu „ia zi varule”, nu-i asa? Filmuletul cu pricina, foarte scurt si usor de digerat, il gasesti AICI.

Acuma eu nu garantez daca si cat o sa mai dorm in noaptea asta pentru ca cel mai probabil imi voi aminti la fiecare cateva secunde de o alta persoana pe care o cunosc sau pe care am cunoscut-o. Dar te face intr-un fel sa realizezi ca…e o lume mica, nu-i asa?

Leapsa furata

Posted: 13/02/2014 in Din viata mea
Etichete:, , , ,

A trecut ceva timp de cand nu am mai scris ceva la modul general pe blog, genul de articol la modul „despre toate si nimic”. Recunosc, poate am fost putin in impas, sau poate doar mi-a fost lene sa gandesc. Asa ca am inceput sa hoinaresc prin blogosfera. Zburand din blog in blog, am dat peste o leapsa. A trecut o caruta de timp de cand nu am mai primit/preluat o leapsa asa ca mi-am zis de ce nu. Pentru ca si leapsa in sine era o leapsa preluat abuziv m-am gandit sa o fur si eu. Bineinteles ca mai intai am cerut voie, dar tot suna mai bine sa zic ca „am furat-o”.

Asadar avem de-a face cu o leapsa de nota 11. 11 chestii despre mine, 11 intrebari furate de la altul si 11 intrebari pentru altul. Sa incepem!

11 Chestii despre mine (pe care poate nu le stiati)

1) Imi place sa calatoresc
2) Imi place sa imi complic viata cu sarcini si probleme inutile doar ca sa simt ca am realizat ceva aproape zi de zi
3) Nu imi place franceza sau masinile frantuzesti
4) Nu imi grapefruit-ul
5) Nu pot pronunta corect „grapefruit”
6) Imi plac pisicile desi in subconstient sunt convins ca lor le place sa ne foloseasca asemenea unor sclavi
7) Sunt timid. Nu prea sunt in stare sa pornesc eu singur o conversatie nici daca m-ai plati
8) Pentru mine nu conteaza ora, o noua zi incepe abia atunci cand ma trezesc dupa cateva ore de somn
9) Sunt incapatanat
10) Nu sunt un prieten bun pe termen lung
11) Tot timpu mi se pare ca ies urat in poze

11 Intrebari pe care le-am furat de la Cristina

1. Cum se numea profesorul vostru de geografie din liceu?
Eu am facut cu doamna Hera. Era destul de exigenta, dar fiind la profil real pot spune ca am scapat relativ usor. Nu m-a lasat cu sechele 🙂
2. De cate ori ati dansat „Dansul pinguinului” ?
Greu de spus o cifra exacta…poate 20-25 de ori in 19 ani de existenta. Mai des am dansat El Meneaito
3. Ce film te-a dat pe spate in ultima vreme?
De regula tot am impresia ca ultimul film vazut e cel mai bun. Dar intr-un mod dubios, ultimul film pe care am simtit nevoia si dorinta sa-l revad a fost „P.S. I love you”
4. Mai stii vreo poezie? Care?
Inca tin minte „Ce te legeni” a lui Mihai Eminescu. M-am chinuit sa o invat pentru un concurs pe clasa a IVa. Surprinzator, a ramas gravata in capu meu
5. Care este ultima propozitie din cartea pe care o citesti acum (sau pe care ai citit-o ultima data)?
„The car goes where the eyes go, it is true my young friend” (The art of racing in the rain, Garth Stein)
6. Visezi cu ochii deschisi? La ce?
Cel mai adesea ma trezesc visand cu ochii deschis ca sunt la volan pe cine stie ce drum pustiu prin munti. Ma relaxeaza si in acelasi timp imi da energie
7. La ce anume crezi ca esti cel mai bun?
Niciodata nu mi-a placut sa zic ca sunt „cel mai bun” la ceva, pentru ca atunci cand spui asta automat trebuie sa fii gata s-o demonstrezi si automat toata lumea va vrea sa te provoace. Prefer sa nu spun. Eu stiu la ce sunt sau nu sunt bun si consider ca daca sunt cu adevarat bun la ceva, o sa se vada si fara sa anunt dinainte asta.
8. La ce anume crezi ca nu esti bun deloc?
Mers pe sarma
9. Fara ce nu concepi sa-ti traiesti mai departe viata?
Asta e o intrebare dura. Pana acum din anumite motive imi construiam in cap tot felul de scenarii in care intr-un fel sau altu ramaneam (pe rand sau poate deodata) la cam toate lucrurile frumoase si dragi si imi construiam „planuri de supravietuire” dar in acelasi timp sunt constient ca nu pot spune ca pot pierde maine tot si o sa merg mai departe neatins. Cred ca n-as putea fara persoanele dragi care imi sunt alaturi si pe care ma pot baza acum (iubita, parinti).
10. Daca ar fi sa-mi faci o dedicatie, ce mi-ai dedica?
Hmmm, asta e mai dificil pentru ca nu te prea cunosc ca sa imi permit sa fac orice dedicate, in schimb asta merge cu siguranta! 🙂
11. Te-am plictisit tare cu intrebarile astea? Cum ma pot revansa?
Nup, nu m-ai plictisit deloc! Din contra, au fost ceea ce aveam nevoie sa mai animez putin blogul si imaginatia mea.

11 Intrebari de la mine pentru altii

1) Care e motivul pentru care ai inceput un blog?
2) Care e prima melodie care iti vine in cap?
3) Daca ti-ai putea schimba numele, cum ai vrea sa te cheme?
4) Ce gen de muzica asculti in general?
5) Care a fost cel mai ciudat vis al tau? (deochiat sau nu, horror sau doar bizar)
6) Crezi in superstitii? Daca da, in care?
7) Punand telefonul pe shuffle, care e prima melodie care incepe sa cante?
8) Care este ultimul film vazut?
9) Care e povestea ta?
10) Crezi in dragoste la prima vedere?
11) Cum treci cel mai usor peste o zi proasta?

Ok, astea sunt raspunsurile mele si intrebarile mele. O sa fac lucrurile foarte simple, ORICINE vrea leapsa poate s-o ia, daca vreti sa lasati un comentariu in care sa ma anuntati ca ati furat-o e ok, daca nu, e iar ok. Important e sa va distrati cu ea! 🙂

In ultimii ani tot am auzit pe la stiri, radio, TV si prin presa ca lumea se duce dracu pe 23 decembrie 2012. S-a facut chiar si un film despre asta si mie chiar imi place sa cred ca asa va fi. Nu sunt genu care sa cred in previziunile unor maiasi de care nu sunt sigur ce fumau ca sa vada mai bine in stele. Cred insa ca ar fi misto daca m-as convinge ca ma duc la culcare pe 22 decembrie si ca pe 23 sunt oale si ulcele; pentru ca in momentu in care o sa vad ca o sa fiu in viata, o sa ma simt ca un om nou si o sa incep sa imi apreciez viata mai mult… pe dracu! Toata faza asta cu apocalipsa nu va fi decat o scuza pentru mine sa beau ca porcu pe 22 si sa sun cateva fete sa le tip in telefon „Baii, maine se termina lumea!! N-ai vrut sa vi cu mine la un savarina! Daca mor inaintea ta, o sa te bantui, o sa vin dupa tine la dus!” si sincer, daca as ajunge fantoma asta as face: m-as plimba din casa in casa sa vad care fete sunt la dus.

Oricum asta in ideea ca lumea chiar o sa creada ca o mierlim in cateva luni. Problema e ca eu cred ca am ramas in urma. Vara asta n-am prea deschis televizoru si clar nu m-am uitat la niciun buletin de stiri. Am facut-o din lipsa de timp si din motive tematice: Connecte-R n-a dormit vara asta, eu nu m-am uitat la stiri, fiecare si-a facut partea lui. Dar din cauza dezinformarii mele, cred ca cineva a mutat Apocalipsa cateva luni mai incoace. Astazi cand intr-un final am intrat pe Facebook suficient cat sa citesc ceva, am constatat ca toata lumea plange dupa vara (sau aproape toata lumea, mai sunt cativa care vor sa para mai seriosi si mai sobri). Diferenta fata de alti ani e ca anul asta multi chiar jelesc vara; pana acum era ceva in genu „Pai e gata vara, haideti toti sa facem poze pe frunze cazute sa parem eco!”, acum e un fel de  „Aaaa, nu mai e vara! Gata! 9 luni de jale :(((((((((((((((”  Mai, zici ca n-o sa mai rada in viata lor, pana in iunie! Si atunci ma intreb: Vine apocalipsa aia mai repede? E maine? Mai am timp sa dau telefoane? Se mai gasesc savarine? Mai are rost sa invat pt bac? Mai am timp sa ma imbat?

Sunt intrebari pe care oricine in locul meu si le-ar pune, intrebari starnite de dramatismul exagerat cu care unii vor neaparat sa anunte sfarsitul teoretic al verii. Pariez ca maine cand ies din casa n-o sa simt nevoie de fulat si manusi, si ca maine la pranz putin o sa-mi pese daca e Septembrie, Noiembrie sau Iunie, ca tot o sa-mi fie suficient de cald sa vreau o bere rece.

Asa ca inchei printr-o intrebare: Ce planuri aveti inaitne de marea apocalipsa inchipuita?