Posts Tagged ‘jurnal’

Nu, nu m-am tampit (de tot), stiu ca dupa 13, vine 14 dar si eu am facut o zi de pauza in care n-am mai zis nimic. De ce? Pai am racit. Nu prea tare, doar un nas care e spart si curge intr-una, niste ochi care ieri nu vroiau nicicum sa stea deschisi, si o lipsa acuta de chef provocata de oboseala adusa de raceala.

Astazi ma simt ceva mai bine si cred ca ar trebui sa fac un rezumat al ambelor zile. Pai luni, e luni. Se zice ca nici iarba nu creste luni si cam au dreptate. Ieri a fost o zi friguroasa, gri, cu ceata, nimic placut in orice caz. Am stat ieri cu frica-n san ca poate ma asculta la franceza. N-a fost sa fie, profa decizand sa trecem la gramatica. Dupa ce am reluat acordul participiului, am fost bucuros ca ora s-a terminat si am plecat acasa unde mi-am invatat la bio si franceza dupa care m-am culcat. Defapt am adormit pe la 11:30, dar tot am fost mai matinal ca de obicei.

Astazi e marti, si datorita unui consiliu, am avut toate orele scurtate. Ferice de mine; ma gandeam ca o sa am mai putin de suportat la ora de franceza. Aceasta a trecut surpinzator de repede, insa a inceput cu 7 (sau 8?) cuvinte care le urasc: „Quel-que nous avons prepares pour aujourd’hui….Voinea” Nu stiu daca asa se scrie, si oricum mi-am incalcat pe inima scriind o fraza in franceza la mine pe blog. Pentru cei care asemenea mie au o repulsie fata de aceasta limba, traducerea aproximativa este ca profa m-a ascultat pe mine din lectia de zi. Toate bune, ca tema mi-o facusem, insa cand m-a scos la tabla am avut o surpriza: In loc sa imi dea o propozitie ca in carte, ea mi-a dictam o propozitie, in care aveam ambele verbe la infinitiv, cerandu-mi apoi sa pun verbele din paranteza la Perfectul Compus si Mai Mult Ca Perfectul (le-am scris cu manjuscule pt a le putea prescurta ulterior). La PC m-am descurcat binisor, ca macar atat sa fii invatat si eu in 6 ani de cand fac franceza. M-am incurcat putin la faptul ca era verb reflexiv, dar dupa ce m-am dumirit am nimerit si terminatia si participiul. La partea cu MMCP, ma uitam la fel cum se uita si pisica mea la o coaja uscata de paine.

Atunci am decis sa imi scot din minte gramatica franceza si sa o inlocuiesc cu logica inginereasca: stiam ca am nevoie de un participiu (caci lectia era „Acordul Participiului”) si deci stiam ca am nevoie sa il conjug pe Avoir la ceva… cum singurul timp francez pe care il stiu perfect e Imperfectul, asta am si aplicat. Macar daca era sa scriu o prostie atunci sa o scriu corect! Surprinzator, a fost totul corect si eu m-am intors in banca cu un 9 rotofei in catalog. Goal reached, lazy mode on! Acum nici ca mai am alte griji la franceza vreo 2 saptamani. Ceea ce e mai mult decat destul pentru mine. Pe ziua de azi nu mi-a mai ramas decat sa scriu niste propozitii in engleza (cica tema) si sa imi fac tema la romana. Si daca maine e miercuri, inseamna ca deja o luam usor la vale catre week-end.

Uite ca am ajuns si la numarul 8! Intial am zis ca aceasta va fi ultima zi din serie, insa dat fiind ca interesul pentru blogul meu a crescut in ultima saptamana, ma gandesc sa continui. In plus, e amuzant sa ai ce citii peste ani si ani, dar chiar si pe termen scurt. Daca stau sa iau fiecare zi la rand, ultima saptamana a trecut incredibil de repede. Daca stau sa ma gandesc la modul general, parca a trecut o eternitate de la ultima zi de marti. Pana la urma o sa fac si eu cum zicea cantecul „I’ll take each day and night at a time”, e o metoda buna pentru a grabii sosirea serii de vineri.

Ziua de azi a inceput foarte misto. Dupa ce aseara am adormit pe la ora 1 pentru ca eram ocupat cu proiectarea unui suport pentru telefonul mobil, care e inca in stadiul de proiect,  am deschis la un moment dat ochii convins ca trebuie sa ma trezesc. Imi trag 2 palme sa ma revigorez, ma rasucesc pe marginea patului, scotocesc cu picioarele dupa papuci, ii gasesc, ma incalt si dau sa pornesc pe aleea sapata special printre manuale si hartii care duce la chiuveta din baie. Inainte de a-mi lua avantul ma loveste un gand: „Mah, da’ alarma la telefon cand a sunat?” Ma uit la recever-ul Dolce si vad ca afisa 05:02. In mintea mea „Neah, asta e de la Romtelecom, sigur nu merge bine” asa ca am luat telefonul sa ma uit la el: 05:01 scria pe ercanul lui. Deci receverul de la Romtelecom e cu un minut inainte. Oricum, vazand ca sunt treaz cu 40 de minute mai devreme decat trebuie, am lasat slapii, m-am invelit si mi-am tras inca 2 palme, pentru neatentie si pentru a adormii la loc rapid. Am adormit instantaneu, iar la 5:40 alarma telefonului a sunat, eu am oprit-o si stateam intins pe spate pe pat, uitandu-ma la stelele de pe cer, incercand sa imi conving ochii ca de data asta trebuie sa stea deschisi pentru inca multe ore. Tocmai atunci am remarcat ca gemul de la usa de la baie vibra, si incepusem sa ma intreb ce raba din 1900 toamna trece la ora aia pe strada mea. Pana sa ma dumiresc insa, am simtit cum sunt miscat brusc la dreapta, ca apoi sa revin la fel de brusc in pozitia intiala. Trezit parca din visare, am relizat ca insfarsit sunt martorul unui cutremur. Insfarsit sunt treaz cand are loc unul si am inceput sa ma gandesc ce ziceau aia de la National Geographic ca se face in caz de cutremur.

E foarte interesanta senzatia accea din timpul unui cutremur. Cel putin eu, asa infofolit in cearceaf, intins pe pat si cu imbratisarea somnului inca calda pe sufletul meu, m-am simtit ca intr-un carusel. Simteam cum ma misc stanga dreapta, speram ca restul casei sa stea pe loc, dar nu puteam face nimic pentru a impiedica sau ameliora cele ce se intamplau.  Dupa ce leganatul initial s-a potolit, mi-am adus aminte ca prin filme si la stiri, tot timpul se vorbea de replici. Singura replica din capul meu zicea „Da-te jos din pat, meri la baie si spala-te, ca daca pica acoperisul pe tine abia scapi de franceza”. Acesta a fost argumentul de care am avut nevoie sa ma rostogolesc pe podea si de acolo in baie. Replica cutremurului n-a mai venit, insa replica mamei m-a uimit atunci cand mi-a zis ca ea intial n-a crezut ca e cutremur, ci ca am cazut eu din pat. E de mentionat ca mama se trezeste la 5 minute dupa mine (deh, somnu de frumusete) asa ca ea a fost trezita de seism.  Am plecat la liceu, iar faza cu cutremurul am lasat-o in urma.

Am spus ieri ca nu mi-a mers prea bine dupa ce nu mi-am mai gasit manualul de franceza si nici creionul cu mina. Ei bine astazi mi-a mers mai bine. Mi-am regasit creionul cu mina! Bineinteles, manualul nu, insa creionul e inapoi la mine teafar si nevatamat. Am vaga banuiala ca luni o sa fiu ascultat la franceza, dar ce mai conteaza?  Am creionul inapoi! Azi am dat inca doua teste, la chimie si la biologie, iar cel putin la chimie va pot spune ca am facut bine, atata timp cat si colegul meu de banca a scris bine ceea ce a scris.  Maine mai am si ultimul test din seria celor ce nu se trec, anume cel la economie. Ce e amuzant la acesta e ca pierdem o ora de romana din cauza lui. Sincer, mie asta mi se pare cam inutil. De ce sa pierzi o ora de romana din cauza unui chestii asa de nesemnificative ca si economia? In fine, de miercuri zilele o iau la vale catre week-end asa ca pot incepe sa nu mai imi bat capul asa de tare.

Oricum ca sa nu las ziua sa treaca nesarbatorita, am o mica dedicatie pentru Mama Natura:

Ce as putea sa rezum la o zi de duminica?? Pentru majoritatea oamenilor, duminica se caracterizeaza prin trezit, mancat, motait, culcat, movie time si somn. Intr-un fel asa a fost si pentru mine astazi: m-am trezit cu mai multa dificultate decat o fac dimineata la 5:40, cu toate ca ceasul arata ora 13:31. Am facut tot posibilul sa ma destept, si am coborat in ritm rostogolit pana jos la bucatarie, unde era gata masa de pranz.

Dupa ce am mancat ca un porc, si dupa vreo doua pahare de vin, m-a apucat un somn…. de efectiv ma durea sufletul de somn. Asa ca am inceput sa trag din sticla de cola si am inceut sa imi fac tema la franceza. Cine a permis formarea acestui popor, sper ca are mustrari de constiinta. Apoi m-am apucat sa imi recapitulez la fizica. In mod normal n-as face recapitulare pentru un test care nu se trece, insa dat fiind ca o sa ma reintalnesc la bac cu materia asta, iar mai apoi la admiterea la facultate, am zis ca nu are de ce sa strice. Si am facut ceva ce nu credeam ca o sa ajung sa fac: am inceput sa imi fac fise. Sa scriu formulele si ce mai am, pe fise. Pana acum nu prea abordam invatatul asta vizual.
Oricum dupa doua ore, am reusit sa imi fac si 2 fise, de care sunt oarecum mandru. Mai ales ca am folosit toate cariocile pe care le aveam. Daca as putea primii nota pe cum le-am facut ar fi bine, sau daca le-as sti la fel de bine precum arata ele scrise acolo, nu as mai avea emotii.

Astazi am mai descoperit ca m-am tampit de tot. M-am trezit in timp ca in timp ce eram in curte sa dau apa la catei, fredonam o melodie de Craciun. Abia a inceput luna octombrie si deja ma gandesc la Craciun. E drept, cu cat vorbesc mai mult despre asta, cu atat ma gandesc mai mult la sarmalele bunicii, cozonacul, focul din soba, toata familia la un loc, vacanta de iarna, si toate-mi par de parca s-ar putea implinii maine. Desi daca stau sa ma gandesc, ar fi nasol ca maine sa fie Craciunul; dupa craciun urmeaza Anul Nou, iar asta inseamna ca s-a mai dus un an fara ca eu sa fii realizat chiar tot ce mi-am propus. Dar asta e, nu le poti avea pe toate. Oricum pana atunci mai am cateva luni bune de trait, timp in care oricand se pot schimba multe.

Pana la noi ordine, va doresc o toamna calduroasa, si Sarbatori Fericite! (asa, din timp)

Writers block! Stau si ma uit de 10 minute la chenarul alb in care ar trebuii sa scriu postul si nu stiu cum sa o fac. Cred ca am incercat vreo 20 de formule pana acum, toata au avut aceeasi soarta: delete. Am decis ca e mai simplu sa intru direct in paine cu raportul zilei: am dat doua teste si m-am lovit la deget.

Bine, nu vreau sa ajung sa traiesc ziua cand o sa imi rezum activitatea pe o zi in 2 cuvinte. Ziua de azi a inceput la fel de devreme ca si celelalte, adica 5:40. Singura diferente a fost ca astazi, in loc sa plec cu masina de 6:30, am plecat cu cea de 6:15. Am facut asta ca sa nu mai intarzii la liceu din cauza unor idioti si a traficului supra-aglomerat. Si a functionat; la 7:25 eu descuiam liceul. A fost bine intr-un fel, am mancat un sandvici si m-am intins pe banca pentru un pui de somn. 15 minute nu a avut nimeni treaba cu mine.  Dupa care azi am dat alte doua teste. Mate si geografie. La matematica (surprinzator) am stiut sa rezolv exercitiile mai grele, nu pe cele de la grila unde m-am folosit de intuitie si inspiratie divina ca sa incercuiesc cateva raspunsuri. Sper doar ca nu am gresit la calcule, ceea ce nu e exclus pentru ca greselile banale sunt un fel de trademark Bogy. La geografie a fost mai leger. Am dat testul in ora de religie. Doamna profesoara a facut o treaba foarte buna supraveghindu-ne, si exemplul ei ar trebuii urmat de toti profesorii. S-a plimbat printre banci, se uita la noi, si cred ca a zambit in sinea ei cand a vazut ca asupra mea rugaciunea rostita la inceputul orei a avut efect, iar Dumnezeu mi-a dat gandul al’ bun de a cauta tarile de pe harta muta pe Google Maps. Dar a decis sa nu ma deranjeze. Daca toti profesorii ar face asa, la testele acestea care oricum nu se trec, eu m-as declara cel mai fericit.

La finalul  zilei, am ajuns acasa si mi-am amitit cu durere ca maine dau test la franceza, si vorbele profei mi-au rasunat in minte „O sa tin cont de nota asta, cand o sa va pun nota pe activitate”. Cred ca sunt cuvintele care m-au marcat cel mai mult in ultimele 3 saptamani. Inafara de „Esti un nesimtit ” pe care le-am auzit foarte des in ultima vreme, dar e o afirmatie pe care nu o recunosc.

Vestile bune sunt ca organismul meu a inceput sa reziste fara cafea. E a doua zi consecutiva cand beau cu putin sub jumatate de litru. Asta doar asa, ca sa stea linistiti cei care se temeau ca o sa ajung un dependent infect de cafea, cu probleme la ficat si la nervi, tremurand ca un blonav de parkinson, incapabil sa fac copii.

Ultima nouatate a zile este ca AM UN CITITOR FIDEL! Nu stiu sigur cine e, dar cineva tot cauta „bogy’s life” pe Google ca sa imi gaseasca blogul. Oricine ai fi, da-mi un mail, mesaj, ceva sa te felicit pentru fidelitate! Iar cu astea fiind spuse, cred ca o sa ma pun pe ascultat muzica pe youtube. Nu de alta dar azi se fac 2 saptamani de cand am net prin cablu cu trafic nelimitat, si in total se fac cam 6 ani si 7 luni de cand am cunoscut prima data internetul. Ce repede trece timpul!

Spuneam in ultimul post, ca aseara aveam o grama de idei care pareau geniale, si pe care de abia asteptam sa le pun in practica. Ei bine, asa cum am prevazut aseara, acum aceste idei unele mi se par ridicole, iar celelalte de-a dreptul stupide. Un exemplu in acest sens ar fi titlul seriei. Acuma termenul de „somnambul” nu mi se mai pare asa de potrivit. Poate pentru ca nu mai sunt eu asa de teleghidat spre pat ca aseara. Oricum trecem peste asta si daca am zis ca o sa fac un lucru, atunci chiar am sa-l fac.

Ziua de azi a inceput mai putin dureros decat celelalte, adica nu am mai fost nevoit sa ma rostogolesc singur din pat pentru a ma trezii la impactul cu solul. Nu, in dimineata asta m-am trezit relativ usor, la 5:40 si paream chiar vesel. Ca sa imi manifest bucuria, influentat de faptul ca un coltisor din mintea mea inca visa, am inceput sa fac pe DJ-ul virtual si am considerat ca e de datoria mea sa deschid cat mai repede calculatorul sa dau un mesaj de „Buna dimineata!” pe Facebook si am trantit si o melodie, pentru ca norocosii care locuiesc in Bucuresti si nu fac mai mult de o jumatate de ora pana la liceu sa aiba ce asculta. Dupa care bineinteles am facut efortul de a ma spala pe fata (chiar si o apa fierbinte cu aburi pare rece la ora aia), m-am imbracat (fara haine pe dos) si la 6:20 am plecat spre liceu.

Dupa un drum incredibil de aglomerat, incredibil de stresant, in care soferul de pe maxi-taxi a amenintat ca se da jos si ne lasa acolo, am ajuns la liceu. Primul lucru pe care l-am facut cand am ajuns la liceu, a fost acelasi ca in fiecare dimineata de vreo doua saptamani incoace: m-am sarutat! … … … cu sticla de cafea. Dupa doua ore  de matematica ce au trecut relativ repede, s-a intamplat nenorocirea: jumatatea mea de litru de cafea, s-a epuizat. Acel moment a coincis cu alta catastrofa pedagogica: ora de franceza! Nu va pot spune cat de greu a trecut acea ora. A fost exact ca in filme cand vezi totul in slow-motion, numai gura profesoarei merge la un ritm pe care tu nu il poti urmari. Cand s-a terminat si ora aceea au inceput orele de bio si ziua s-a terminat destul de frumos cu un „meci” de volei la ora de sport.

Dand fast-foward pana in momentul cand am ajuns acasa, va pot spune ca odata ajuns prima mea grija a fost sticla de Cola din frigider, urmata apoi de….caietul de romana de clasa a Xa. Daca profesoara mea ar citii aceste randuri, probabil ca ar fi mandra de mine; sau probabil ca m-ar lua la bani marunti de ce m-am apucat de recapitulare abia azi, cand testul predictiv la care nu se trec note e maine. Cred ca orice persoana cu judecata dreapta, o sa imi inteleaga punctul de vedere.
Acesta este momentul cand m-am apucat de tema speciala pe care doamna profesoara mi-a dat-o special mie: o harta a romaniei, colorata in functie de dialectele vorbite. Brusc, mintea mea amortita a inceput sa zbarnaie putin; a inceput sa caraie, sa pacane, iar la final s-a concetrat pe rezolvarea sarcinii. Pentru a trasa harta, am nevoie de un sablon, care sablon il aveam pe vremea cand eram elev in generala la Turda. Acel sablon se afla in sertarul din dreapta al biroului meu. Acuma, biroul meu este inca la Turda in acelasi loc ca atunci. Continutul sau este imprastiat in vreo 2 cutii care sunt in pod. Asa ca inarmat cu o masca de praf, un spary de molii si o lanterna am patruns in pestera pod. Am gasit cutiile cu pricina si am inceput sa sap prin ele, coborand tot mai adanc in istoria mea de 2 ani.

Ce am gasit acolo? Pai printre multe alte chestii am gasit sablonul, dar inainte de el mi-am gasit carnetul de elev de pe clasele I-IV, pe vremea cand eram mic, dragut si luam FB pe linie. Apoi mi-am gasit carnetul de elev de pe clasele V-VIII (sau ce a mai ramas din el) unde mi-am adus aminte de stresul generalei, de clasa a 8a cu tezele ei….de notele de la istorie, mi-am adus aminte ca niciodata n-am fost prieten prea bun cu matematica, notele mele la franceza erau mai mari decat acum, iar la romana….ei bine la romana povestea a fost vesnic aceeasi. 4 ani cea mai mare medie a mea a fost 9, am avut 8 si 9. Alta medie la romana n-am cunoscut. Abia in al doisprezecelea ceas, pe semestrul II al clasei a 8a, mi-am dobandit prima si ultima medie de 10 la romana in ciclul gimnazial  A fost destul de interesanta intoarcerea asta in timp. M-a facut sa realizez defapt cat timp a trecut de cand am dat ardealul pe Capitala, cat de mult m-am schimbat stand aici si cel mai mult….mi-a reamintit cat de mult iubesc sa ma aflu aici, in sudul tarii, rupt de toata lumea care mi-a fost aproape in primii 15 ani de viata. Si nu sunt absolut deloc ironic; chiar ador sa fiu aici!