Posts Tagged ‘liceu’

Daca nu ma insel, prin 17 sau 18 iunie, eu publicam un post (poate era parolat) in care imi recunosteam incapacitatea de ai intelege pe bautorii de cafea. Pur si simplu nu intelegeam la ce le trebuie asa ceva, cand exista Coca Cola si mai ales, nu intelegeam cum poate un cu judecata limpede sa gaseasca ceva placut si reconfortant in bautul cafelei.  La vremea respectiva, oricata oboseala ar fi fost acumulata in mine, aveam puterea sa o inlatur sau in cazurile de forta majora, cu destula Cola ma puneam pe picioare. Asta se intampla acum 3 luni. Douasprezece saptamani mai tarziu a inceput scoala, iar eu a trebuit sa ma invat cu programul de dimineata. Asta pentru mine inseamna trezit la 5:45, plecat la 6:20 etc. Iar in prima zi de liceu, pe 13, am fost atat de obosit incat am zis ca e nevoie sa bag o ciocolata calda in mine sa ma mai agite putin. Somnul din mine m-a facut ca in loc sa apas pe „Ciocolata calda” sa apas pe „Capucino cu ciocolata”, care si-a facut treaba chiar daca n-a fost prea gustos. Ziua urmatoare, am repetat schema, de data asta dorindu-mi intetionat un capucino, iar un pliculet de zahar l-a facut pe gustul meu. Joi deja eram abonat la automat atat din nevoie, cat si din placere. Iar vineri, dupa o noapte cu 3 ore de somn, am trecut direct pe cafea simpla.

Practic in 4 zile, am trecut de la unul care nu suporta cafeaua la unul care o cauta. Iar de azi mama a decis sa nu ma mai lase sa imi iau cafea de la automatul scolii. A zis ca e mai simplu si mai ieftin sa imi puna ea o sticla de cafea de acasa. Daca imi spunea cineva acum o saptamana ca in 7 zile o sa ajung sa ma plimb cu sticla de cafea dupa mine, il faceam pachet si il bagam de unde a iesit. Cred ca m-am si jurat aici pe blog ca nu o sa ma atasez de cafea… si se pare ca e un juramant de care nu m-am putut tine, insa ma bucur ca nu am facut-o! Am ajuns sa inteleg ca bautul cafelei inseamna socializare, prilej de discutii, o activitate matinala inainte de ore si care iti ocupa pauzele, iar asta nu face decat sa se adauge la starea de bine pe care oricum o aveam in perioada asta.

Ca tot vorbeam de stari de bine, o sa merg pe speranta ca profa de romana nu imi citeste blogul si o sa indraznesc sa afirm ca ea vrea in secret sa imi strice starea de bine.  Adica astazi la ora, am studiat o poezie de-a lui Bacovia. Eu in general nu sunt fan al operelor lirice. De ce? Pentru ca inca nu am ajuns sa fiu indragostit pana peste cap de cineva ca sa ma pot regasii in anumite poezii, dar nici nu sunt firea trista si melancolica ca sa ma regasesc in altele. Asa ca pana cand nu o sa fiu super indragostit (si o sa ma stiu si iubit de cineva) nu o sa fiu fanul poeziilor. Totusi astazi am facut un efort sa rezolv prima cerinta pe baza textului lui Bacovia, si spre „ghinionul” meu, talentul meu innascut pentru literatura m-a facut sa dau un raspuns care doamnei profesoare i-a placut. Asa ca mi-a mai cerut inca unul, si inca unul si tot asa. Nu am nimic cu dansa, insa ea stie oare cat de greu e pentru mine care nu prea mult timp a iesit dintr-o stare de asta de cacat, sa ramana vesel si optimist (cum sunt eu de obicei) cand dansa imi cere sa ma pun in locul lui Bacovia cand a scris poezia „Decor”?

Asta e principalul motiv pentru care nu imi place lirica. Intr-o opera epica e mult mai simplu sa analizez evenimentele, personajele, trairile etc. dar la poezie…trebuie sa te pui in pielea eului liric si pana acum nu am gasit vreo piele care sa fie pe gustul si marimea mea.

Eu atat am avut de spus, e ora 00:00 daca ma culc in secunda asta, mai am 5:45 de minute de somn. Dar inainte de asta trebuie sa ma duc sa imi pun cafeaua pe dimineata. O noapte buna tuturor. Over & Out!

Ceasul meu de la calculator arata ca e ora 00:00. Defapt sa nu mint, e doar 23:59, in orice caz imediat va fi maine.  Am tot auzit povesti ca daca te uiti la ceas la ora fixa patesti nu-stiu-ce. O sa stau cu un ochi pe ceas doar asa… sa vad ce-mi pica in cap cand va fi ora 0. Oricum nu despre asta am vrut sa scriu. Defapt nu stiu exact despre ce am vrut sa scriu. M-am trezit asa dintr-o data, cu o sticla de Cola in mana si desi imi pica ochii in gura de somn, mie imi vine sa rad si sunt vesel. Incep sa ma intreb ce fel de chimicale se pun mai nou in Cola? O fi ceva complot de-a lui Base, ca sa nu il mai injure toti oamenii, la baga chimicale de voie buna in bautura. La mine a mers.

Dar iar aberez! Cred ca am inceput sa scriu 1) din plictiseala; 2) pentru ca m-a mancat undeva si in loc sa ma scarpin eu am zis sa ma instriu la faza cu „PostAWeek” adica sa scriu un nou post odata pe saptamana. Ma rog, n-am nimic de castigat daca scriu cel putin un post pe saptamana si nimic de pierdut daca nu o fac, dar pentru ca se stie ca eu am un IQ sub medie, eu incerc sa bag mai mult de un post pe saptamana.

Anyway, incepe sa imi placa tot mai mult de profa de romana. Imi place felul ei in care ma propune pentru diverse activitati la romana. Astazi a incercat sa ma mai bage intr-un proiect, am refuzat (cat am putut de) politicos, pentru ca oricum am treaba sambata asta, dar nu cred ca am scapat 100%. S-ar putea sa trebuiasca sa citesc „Travesti” de Cartarescu. Si eu care abia azi noapte la 3 jumatate am terminat Maitreyi. Ciudata carte si asta. Noroc ca a fost cat-de-cat scruta. Oricum am observat ca si personajul principal din Maitreyi (Allan) e obsedat de jurnale, ii place sa noteze orice nimic, asa cam ca mine. Sunt curios ce s-ar alege de viata mea daca as emigra in India? Sau mai bine nu. Eu nu-s in stare sa vorbesc si sa scriu bine romana ( ca dovada, pun pariu ca pana aici am facut vre-o 3 greseli gramaticale, cel putin), nu sunt in stare sa invat franceza (bine macar ca nu sunt singurul) si in niciun caz nu sunt in stare sa invat bengaleza sau indiana. Cred ca mai bine ma intorc la cola mea; poate reusesc sa imi ating obiectivu: sa ma imbat cu Cola!

P.S. Cred ca insfrasit am inteles de ce mi-a venit sa scriu ceva pe blog: PENTRU CA E LA MODA! Cred ca tot liceul Creanga stie la ce ma refer :))

Ei bine asta e acea perioada din an cand timpul isi schimba notiunea. Adesea asta e saptamana din an care nu se mai termina, e ultima saptamana inainte de vacanta. Defapt anul asta nu e ultima, datorita „inteligentei” celor de la Ministerul Educatiei (nu stiu ce mi-a venit sa le scriu numele cu litera mare, ca nu merita) anul acesta scolar se va termina intr-o zi de … Marti! Marti 21 ca sa fiu mai precis. Asta inseamna ca in acea marti inca se mai fac ore. Eu sunt foarte curios daca senatorii si parlamentarii au copii, si daca au lansez o provocare: va tine sa ii inscrieti macar un semestru la o scoala/liceu de stat? Ii dau alocatia mea pe o luna deputatului/parlamentarului/ministrului (oricarei persoane influente) care face acest lucru.

Inafara de asta, in aceasta ultima saptamana mai am o teza la romana, la care intentionez sa iau 10, dar sa vedem ce o sa iasa.  Partea frumoasa este ca se apropie sarbatorile; cum iti dai seama de acest lucru? Foarte simplu. Trebuie sa faci curatenie in toata casa. Si aici e partea cea mai nasoala cand locuiesti intr-o casa care are 10 km de holuri, 7 camere, 2 bucatarii si 2 bai. La care se adauga si vre-o 1573 de geamuri, 100 de perdele si 6827 de covoare. Ma rog, poate am amplificat putin numarul kilometrilor de holuri si geamurile, si perdelele, dar covoarele as putea sa jur ca atatea sunt. Mai ales ca a fost datoria mea sa le bat pana le-a sunat prafu-n cap. Dupa ce am rupt un batator si 2 bote pe spinarea covoarelor (din lipsa de tehnica, cred) m-am ales, cum era si normal, cu o febra musculara. Deci nu prea am putut sa imi scriu temele pe luni. O sa incerc astazi sa vad daca pot face ceva cu tema la franceza ca profa e cam „irascible”.

Una peste alta, cu tot chinu curateniei de iarna stiu macar ca ma apropii de Craciun. Si consiliul familial al familiei mele a votat: anul acesta, ca in toti anii mergem in Maramures la bunici. Singura dilema era „Cum?”.  Mama (ca multi alti profesori) trebuie sa mearga la scoala si pe 23 Decembrie, iar noi nu avem brad. Asa l-am insarcinat pe tata cu bradul si am hotarat ca el sa vina in seara lui 22 Decembrie cu un brad (cel mai probabil de la Miercurea Ciuc sau Sighetul Marmatiei), brad pe care e datoria mea sa il impodobesc (asta dupa ce anul trecut era sa ii dau foc), apoi pe 23 facem ultimele pregatiri si bagaje pentru plecare, iar in dimineata lui 24, „All aboard the Road Runner Expres”, plecam si speram sa ajungem in Maramures pana sa serveasca bunica sarmalele. Si aici ar trebuii as ma opresc, pentru ca fac mari eforturi sa nu ma gandesc la buanatile de pe masa de Craciun.

Acestea fiind zise ar trebuii sa inchei, insa ma nelinisteste o intrebare: anul trecut de Craciun, tatei i s-a furat la o benzinarie portofelul (l-am recuperat cu acte si tot in regula, dar fara bani), o ora mai tarziu a „parcat” masina intr-un stalp (nimeni n-a patit nimic) mi-e nu mi-a mers instalatia electrica pe brad, plus a facut un scurtcircuit care era sa aprinda bradul si era sa nu mai putem pleca din cauza ninsorii abundente. Anul aceste ce se poate intampla de Craciun?

Am impresia ca mai am un articol cu titlul asta asa ca asta e „mambo nambo” 2. Si vreau sa incep prin a va anunta ca a fost si ziua mea de nastere, am primit foarte multe urari de bine, am fost pupat, n-am primit cadouri materiale, dar am umplut contul, pana la Craciun trebuie sa ajunga cat am primit acum. Alte noutati e ca incepe sa imi placa Bucurestiul din ce in ce mai mult. Ce imi place mult la orasul asta e ca se dau foarte multe mostre gratuite. Astazi am primit moca pahare de ice tea. In total vreo 3 sau 4 ca am trecut de mai multe ori. Pe la liceu mai nimic nou, la fel de amuzat ca si anul trecut. Prea multe sincer nu mai am de raportat.  Mi-ar fi placut sa mai am niste stiri senzationale de zis dar nu am. Asta e.

Ba mint! Mai e o stire mare: Incepand cu 15 Octombrie sunt la Paltinis sa ma imbat! Atat altceva nu mai am asa ca inchei cu o intrebare:

Voua ce va place la Bucuresti?

Dat fiind ca azi e Ziua Copilului cei de la Colegiul National Ion Creanga Bucuresti au decis sa se joace un joc de-a v-ati ascuns cu noi. Mai exact, aseara am primit pe messenger un mesaj de la profesorul de romana care spunea ca astazi se fac ore in program normal. OK, imi fac ghiozdanul si plec. Ajuns la liceu descopar ca mai erau inca sase colegi. OK, dintre acestia o colega de a mea este anuntata ca figureaza ca fiind de serviciu pe liceu. Cum nu avea cu cine sa faca si cum eu credeam ca o sa facem ore normal, m-am oferit eu. Nu dupa mult timp mi-am dat seama ca nu prea era lume in liceu, asa ca am luat numarul de absenti (acolo unde am gasit pe cineva in clasa). In total, in tot liceul au fost cam vre-o 35 de copii prezenti.

Interesant a fost ca atunci cand profesorul de romana a vazut ca nu prea e lume in liceu ne dadea de inteles sa plecam. Dar dupa asta pe cand ne pregateam sa plecam ne-am intalnit cu directoarea adjuncta care ne intreaba: „Ce faceti aici?” „Suntem de servici, dar putem sa plecam, ca uitati ca nu e lume” „Pai nu, ca inca mai sunt copii, mai stati”. Bun…si cum stateam noi, dupa vre-o jumatate de ora a venit directoarea mare „Ce faceti aici?” „Pai suntem de servici” „De servici pe greva? si ce paziti?”  „Pai nimic dar doamna director adjunct ne-a zis sa mai ramanem” „Aha, ok, pai daca asa vreti voi…” Eu unul cred ca directoarea adjuncta nu e in greva, iar cea principala era in greva. In fine, au fost cativa profesori care ar fi vrut sa faca ore dar n-au avut cu cine pentru ca tot profesorii care isi incepeau orele pe la 5 nu faceau greva, deci ar fi facut ore dar nu aveau cu cine.

Mie unul mi-a placut azi, a fost amuzant sa am tot liceul „sub cheie”, am ras, am glumit, a fost frumos, dar sa nu uitam ca eu sunt ala super optimist.

Daca vreti sa stiti povestea zilei de azi privita prin alt set de ochi va sugerez sa o vizitati pe Porny, colega cu care am facut azi de servici.