Posts Tagged ‘masini’

Pentru sufletele boeme sau pentru cei amatori de literatura de calitate, imi pare rau sa va dezamagesc, dar acest articol nu va fi in niciun caz atat de artistic precum titlul sau. Practic acest articol este tentativa mea de a continua Jurnalul unui somnambul, dar fara s-o recunosc in mod direct. Oricum, ideea pentru acest articol mi-a venit azi noapte, cand pe la 1 nopatea eu nu puteam sa dorm. Ce faceam eu la ora aia? Ei bine, ma rasuceam in pat de pe o parte pe alta.

Ma tot fremata fiecare zgomot care se auzea, aveam impresia ca cineva sau ceva umbla prin podul de langa camera mea. Acest lucru era insa imposibil. Mi-am petrecut toata ziua de sambata si un sfert din cea de duminica in acel pod schimband dusumeaua si punand vata minerala, si stiu 100% ca nu are ce sa miste pe acolo; nici macar muste. Cu acest gand bine intepenit in minte, m-am pus pe cautat alte surse si scuze pentru vizitatorii din capul meu. Brusc mi-am adus aminte de vremurile de acum mai bine de 2 ani cand eram la Turda. Patul este acelasi, l-am adus cu mine cand am venit; ceea ce nu mai imi amintesc este fix ultima noapte dorminta in el cand eram la Turda. Oricum asta nu mai conteaza, am un milion de alte nopti petrecute la Turda in patul asta la care sa ma gandesc. Si tot gandindu-ma asa, mi-am dat seama ca ceva imi lipseste. E acelasi pat, eu sunt aproximativ acelasi, e aceeasi caldura in pat, doar ca la Turda aveam un element in plus. Cocotat la etajul doi al blocului, camera mea era cea cu fereastra spre fata blocului, iar prin fata blocului meu trecea (si inca trece)  soseaua E60. Pe vremea aceea nu se deschisese autostrada, deci toate masinile si TIR-urile care vroiau sa ajunga in orice colt de tara, treceau prin fata geamului meu. O sa ma credeti scrantit daca va spun ca a ajuns sa imi lipseasca zgomotul masinilor trecand pe strada chiar si la 3 dimineata. Era ceva in tonalitatea cu care rotile masinilor muscau din asfalt care imi usura somnul; ma facea sa visez mai frumos. Tot timpul stiam ca am in apropiere oameni ocupati, oameni care calatoresc cu masina, toata noaptea, unii de capul lor, altii cu iubitele, nevestele sau prietenii, oameni care pleaca departe de casa, sau care in acel moment se aflau departe, macinati de un dor de casa. Puteam sa dorm linistit pentru ca ii stiam aproape si intr-un fel stiam ca nu peste atat de mult timp, o sa vina si vremea mea cand o sa pot sa plec si sa imi petrec noptile la volan, departe de casa, de unul singur la caldura masinii.

Aici la periferia Bucurestiului, lucrurile stau diferit. Pe aici nu trec constat masini, defapt noaptea nu prea trec masini. Pe aici nu trec TIR-uri incarcate care pleaca spre destinatii indepartate, nu circula soferi obositi tinuti trezi doar de dorul de familie. Nu se aude noaptea niciun motor, nu simti vibratia pamantului cand trece o masina, nu ii auzi rotile strangand sub ele asfaltul inca din departare; in schimb auzi o multime de alte chestii mult mai infioratoare. Auzi apa cum se scurge pe acoperis, auzi vantul cum urla dusmanos printre putinele frunze inca prinse de crengi, auzi copacii cum gem greu incercati de forta vantului. Enervant e ca te mai trezesti si cu cate-o pasere care se plimba cu ghearele ei pe tabla de pe acoperisul meu.  Un sfat in caz ca patiti asta vreodata: in niciun caz sa nu deschideti geamu sa o alungati! De ce? Pai la inceput o sa vi se para ca a functionat, bestia a decolat. Dar imediat ce inchideti geamu, pasarea, cu mintea ei diabolica, se intoarce, aterizeaza, si le striga prietenilor: „Hei, veniti aici! Din gaura asta a iesit un fel de dihor da’ mai mare! Haideti toti sa sarim pe vizuina lui, poate il speriem si il putem manca! Ne hranim 2 zile cu asta!” iar voi o sa va treziti cu o armata de inaripate marseluind pe tavanul vostru atat de galagios incat o sa ajungeti la stadiul in care chiar o sa va credeti dihor.

Deci intre o noapte linistita in care aud pana si oftatul de usurare scos de o pasare cand defecheaza pe geamul meu si o viata petrecuta la marginea E60-ului, cred ca v-ati dat pana acum seama ce as alege fara sa clipesc!

Acum multe luni, am inceput un proiect despre tuning. Din pacat am lasat acel proiect sa moara inainte sa se nasca. Este vorba de acest articol. Acum am de gand sa imi repar greseala. Am trecut la fapte si am alcatuit un chestionar, pe care l-am trimis la mai multe cunostinte si astazi am inceput sa primesc raspunsurile. Unul dintre raspunsuri este de la Aleks. El este fondatorul PLM Tuning. Daca nu ati auzit de ei pana acum, va spun eu ca sunt o echipa de oameni talentati si foarte, foarte devotati muncii lor, din Bacau, din mainile carora au iesit o multime de masini cu adevarat unicate. De asemenea sunt niste oameni langa care nu are cum sa nu iti placa sa stai. Si spun asta desi nu i-am intalnit decat virtual, la ei pe forum, forum unde atmosfera este mai mult decat placuta si prietenoasa. Mi-ar placea sa pot spune mai multe despre aceasta comunitate, insa atunci as devia prea mult de la subiectul discutiei. Cel mai bine, doritorii de detalii pot intra la ei pe site si o sa gasesca raspunsurile la toate intrebarile, iar eu astept comentariile voastre in legatura cu articolul:

Bogy:  Când a aparut dragostea ta pentru domeniul auto?
Aleks: Ca oricărui copil mi-au plăcut de mic maşinile, şi în general orice utilaj ce producea zgomot, fum, lumini şi alte chestii intrigante.
Bogy: Ce înseamnă pentru tine “tuning”?
Aleks:Transformarea banalului în unicat şi a mediocrului în vârf de lance.
Bogy: Când ți-a apărut intresul pentru tuning?
Aleks: După revoluţie, atunci când am putut vedea maşini vestice care aveau alte accesorii şi îmbunătăţiri decât ştiam noi că trebuie să aibă o maşină normală.
Bogy:  Care a fost prima mașină pe care ai tunat-o?
Aleks: Un bătrân (dar foarte decent) Mercedes 190.
Bogy:  Din ce motiv ai modificat-o?
Aleks: Din curiozitate, din dorinţa de a avea altceva decât ceilalţi, din plăcerea de a avea o maşină frumoasă şi proaspătă ca aspect.
Bogy: În opinia ta, tuningul este o pasiune, o obsesie sau un principiu de viață?
Aleks: Tuningul este mai degrabă o evadare din cotidianul gri, o oază de culoare în viaţa noastră.
Bogy:  Care crezi că sunt motivele pentru care oamenii iși tunează mașina?
Aleks: Schimbând câte ceva din aspectul comun al maşinii tale poţi transmite şi arăta celorlalţi ce eşti şi cum eşti tu defapt, e o carte de vizită cu o amprentă personală foarte puternică.
Bogy:  Orice mașină poate fi tunată sau există anumite “candidate”?
Aleks: Tocmai ăsta e motivul pentru care există atât de multe stiluri de tuning: fiecare maşină poate primi exact ce i se potriveşte, indiferent de sigla de pe capotă.
Bogy:  Unde este, dupa părerea ta, granița între tuning și “simple modificări”? Există măcar așa ceva?
Aleks: Fiecare modificare diferită de ceea ce oferă fabrica pentru modelul respectiv intră deja în categoria tuning. De la jante sau evacuări din inox până la modificări complete ce fac maşina de nerecunoscut, totul intră sub umbrela tuningului auto.
Bogy:  Ce mașină conduci in acest moment?
Aleks: O berlină neagră şi ascultătoare, ce-mi suportă cu stoicism toate încercările şi experimentele mai mult sau mai puţin reuşite.
Bogy:  Din cele trei mari categorii de tuning ( audio, estetic și de performanță) este vre-o una pe care te exezi sau încerci sa le combini pe toate?
Aleks: Pentru că un specialist este un om care ştie din ce în ce mai multe despre din ce în ce mai puţine, am decis să mă axez pe tuningul estetic, dar fără a neglija nici modificările audio. Ca exemplu, evacuările sau filtrele, deşi ţin deja de performanţă, sunt accesorii obişnuite pentru modificările pe care le fac.
Bogy:  Ce planuri de viitor ai pentru mașina ta?
Aleks: Maşina o să primească doar o revopsire şi o discretă reîmprospătare a body-kitului actual, pentru că toată energia se concentrează pe dotarea atelierului cu echipamente şi scule performante.
Bogy: Ce alte mașini ai mai avut de-a lungul timpului? Le-ai modificat și pe acelea?
Aleks: E o listă lungă ce cuprinde cam orice, de la Renault 5 de câteva sute de kg, volan, scaun şi cai foarte mulţi până la BMW-uri diesel de 2 tone.
Bogy:  De unde a pornit proiectul “PLM Tuning”?
Aleks: Din plăcerea de a modifica maşini, la început pe ale mele, apoi pe ale prietenilor, pentru ca acum să avem clienţi din toată ţara şi nu numai.

 

Bogy:  Când a aparut dragostea ta pentru domeniul auto?
Aleks: Ca oricărui copil mi-au plăcut de mic maşinile, şi în general orice utilaj ce producea zgomot, fum, lumini şi alte chestii intrigante.
Bogy:  Ce înseamnă pentru tine “tuning”?
Transformarea banalului în unicat şi a mediocrului în vârf de lance.
Aleks: Când ți-a apărut intresul pentru tuning?
După revoluţie, atunci când am putut vedea maşini vestice care aveau alte accesorii şi îmbunătăţiri decât ştiam noi că trebuie să aibă o maşină normală.
Bogy:  Care a fost prima mașină pe care ai tunat-o?
Aleks: Un bătrân (dar foarte decent) Mercedes 190.
Bogy:  Din ce motiv ai modificat-o?
Din curiozitate, din dorinţa de a avea altceva decât ceilalţi, din plăcerea de a avea o maşină frumoasă şi proaspătă ca aspect.
Bogy: În opinia ta, tuningul este o pasiune, o obsesie sau un principiu de viață?
Aleks: Tuningul este mai degrabă o evadare din cotidianul gri, o oază de culoare în viaţa noastră.
Bogy:  Care crezi că sunt motivele pentru care oamenii iși tunează mașina?
Schimbând câte ceva din aspectul comun al maşinii tale poţi transmite şi arăta celorlalţi ce eşti şi cum eşti tu defapt, e o carte de vizită cu o amprentă personală foarte puternică.
Bogy:  Orice mașină poate fi tunată sau există anumite “candidate”?
Aleks: Tocmai ăsta e motivul pentru care există atât de multe stiluri de tuning: fiecare maşină poate primi exact ce i se potriveşte, indiferent de sigla de pe capotă.
Bogy:  Unde este, dupa părerea ta, granița între tuning și “simple modificări”? Există măcar așa ceva?
Aleks: Fiecare modificare diferită de ceea ce oferă fabrica pentru modelul respectiv intră deja în categoria tuning. De la jante sau evacuări din inox până la modificări complete ce fac maşina de nerecunoscut, totul intră sub umbrela tuningului auto.
Bogy:  Ce mașină conduci in acest moment?
Aleks: O berlină neagră şi ascultătoare, ce-mi suportă cu stoicism toate încercările şi experimentele mai mult sau mai puţin reuşite.
Bogy:  Din cele trei mari categorii de tuning ( audio, estetic și de performanță) este vre-o una pe care te exezi sau încerci sa le combini pe toate?
Aleks: Pentru că un specialist este un om care ştie din ce în ce mai multe despre din ce în ce mai puţine, am decis să mă axez pe tuningul estetic, dar fără a neglija nici modificările audio. Ca exemplu, evacuările sau filtrele, deşi ţin deja de performanţă, sunt accesorii obişnuite pentru modificările pe care le fac.
Bogy:  Ce planuri de viitor ai pentru mașina ta?
Aleks: Maşina o să primească doar o revopsire şi o discretă reîmprospătare a body-kitului actual, pentru că toată energia se concentrează pe dotarea atelierului cu echipamente şi scule performante.
Bogy: Ce alte mașini ai mai avut de-a lungul timpului? Le-ai modificat și pe acelea?
Aleks: E o listă lungă ce cuprinde cam orice, de la Renault 5 de câteva sute de kg, volan, scaun şi cai foarte mulţi până la BMW-uri diesel de 2 tone.
Bogy:  De unde a pornit proiectul “PLM Tuning”?
Aleks: Din plăcerea de a modifica maşini, la început pe ale mele, apoi pe ale prietenilor, pentru ca acum să avem clienţi din toată ţara şi nu numai.

1)      Stergatoarele de parbriz au fost inventate de o femeie.

2)      Cel mai vechi producator american de automobile este Oldsmobile, compania fondata de Ransom E. Olds produce automobile in serie inca din 1897.

3)      Motorul pe benzina (Otto) a fost patentat in 1877.

4)      Prima cursa auto din America a avut loc in 1895 in Chicago.

5)      Prima asigurare auto a fost introdusa in 1897 in Westfield.

6)      Prima amenda pentru viteza excesiva a fost acordata in 1902 cand viteza maxima a majoritatii masinilor era de 72 km/h.

7)      Automobilul este cel mai reciclat bun de consum la ora actuala.

8)      Cele mai rapide 3 automobile sunt: Bugatti Veyron (407 km/h), Saleen S7 Twin Turbo (399 km/h) si Koenigsegg CCX ( 394 km/h).

9)      Pana in 1920 masinile nu aveau indicatoare de combustibil. Soferii trebuiau sa calculeze/ghiceasca cata benzina mai aveau.

10)   Un sofer obisnuit petrece circa 2 saptamani din viata asteptand la semafor.

11)   O masina de Formula 1 poate accelera pana la 160 km/h si apoi sa se opreasca in doar 4 secunde.

12)   Cauciucul unei masini de Formula 1 „pierde” circa 0,5 kg datorita uzurii in timpul unei curse.

13)   Cea mai rapida masina Diesel este JCB Dieselmax ce a atins in August 2006 la Bonneville 563 km/h.

14)   Primele semafoare au fost instalate in 1914 in Cleveland, Ohio.

15)   Un Bugatti Veyron ajunge de la 407km/h la 0km/h in doar 10 secunde.

Ei bine s-a terminat si cu scoala. Azi am avut o olimpiada la romana si beneinteles ca au venit subiecte cu totul diferite fata de ce am invatat. Adica in loc sa imi vina din Harap Alb, La tinganci sau Moara cu noroc, mi-a venit creatie. Nu ca m-ar fi deranjat foarte tare dar nu prea am avut inspiratie. Olimpiada a fost de la 8, eu eram tream de la 5, pentru ca vecinii mei s-au imbatat azi noapte si s-au batut, injurat si certat pana pe la vre-o 3, eu am adormit tot pe la 3 dimineata…oricum, I’m fresh as a Coke on a hot summer day.

Alte noutati: cine o sa caute vre-un pic pe blog, o sa observe ca prin data de 20 sau 21 Decembrie 2009 am publicat un articol intitulat „De ce Doamne, de ce?” in care ma plangeam despre cum e pasobil sa pierzi un portofel, sa regasesti portofelul dar fara bani in el ca dupa aceea sa izbesti masina de un stalp de electricitate. Toate astea se intamplau in seara de 19 Decembrie 2009, iar in dupa amiaza zilei de 20 Decembrie 2010, am repetat isprava. De data asta am sarit peste partea cu furatul banilor si am trecut direct la actiune. In Odroheiul Secuiesc, intr-o curba, dupa ce a lovit cu roata stanga spate o groapa de canal aflata la circa 10 cm sub nivelul soselei si care era acoperita cu urme de material antiderapant, tata a pierdut controlul masinii, s-a rasucit 180° si a executat o parcare laterala intr-un gard de plasa (sau in pilonul sau de sustinere). Astfel, din ce am vorbit cu el doar la telefon pana acum, a lovit partea dreapta fata, partea stanga fata si putin partea stanga spate. De asemenea are janta stanga fata indoita si se pare ca are si un telescop fata indoit.

De data asta nu mai sunt asa de afectat ca anul trecut de incident. Poate pentru ca nu e asa de grav, desi nu mai avem bara fata (care e facuta zob), macar nu au puscat airbag-urile. Ce ma ingrijoreaaz pe mine cu adevarat este faptul ca se repeta la 1 an si o zi de celalalt incident.  Si acea zi diferenta a aparut doar pentru ca data de 19 a picat Duminica, iar Duminica tata nu iese din casa. Sunt ferm convins ca daca scotea masina din garaj Duminca, 19, o baga la loc in garaj sifonata.

Are cineva vre-o explicate legata de aceasta coincidenta?

Am decis sa ma joc de-a reporterul si sa incep o investigatie mai amanuntita axata pe un domeniu anume: TUNING AUTO. Toata ideea mi-a venit dupa ce, citind diverse forumuri am dat peste urmatoarea afirmatie a unui membru: „chiar nu gasesc rostul <<tunarii>> masinilor. Ma depaseste complet.” Acum nu ma intelegeti gresit: nu vreau sa fac misto de respectiva persoana! El nu gaseste rostul „tunarii” asa cum eu nu pot intelege franceza. E o chestie ce tine de mentalitatea fiecaruia. Ideea e ca mi-am zis: „eu de ce nu m-am gandit la asta?” Si mi-am dat seama ca defapt intreabarea omului e justificata, iar eu nu ii stiu raspunul. De cand ma stiu am fost atras de masini, de cand ma stiu mi-a placut sa merg cu masina, de cand ma stiu am fost fam BMW, de cand ma stiu am fost atras de tot ce avea un motor cu combustie interna. De cand am inceput sa intru pe forumuri auto m-am apropiat si mai mult de aria de tuning. Am vazut masini tunate, le-am admirat, mi-am dorit si eu sa fac ceva asemanator. In mintea mea ideea e clara: daca ai o masina la care tii foarte mult, de ce sa nu stie toata lumea ca aceea e masina ta? De ce sa nu fie acea masina UNICA? Daca masina aceea poate sa arata sau sa mearga mai bine, de ce sa nu mearga? Si de aici se trage tuning-ul, cel putin in opinia mea. In saptamanile viitoare voi intreba mai multi prieteni/cunostinte si voi incerca sa gasesc raspunsul la intrebarea „Ce rost au masinile tunate?/De ce ne tunam masinile?”

Daca aveti vre-o parere sau un posibil raspuns legat de acest subiect, il astept ori pe messenger, ori pe mail, ori aici sub forma de comentariu.