Posts Tagged ‘note’

Nu, nu m-am tampit (de tot), stiu ca dupa 13, vine 14 dar si eu am facut o zi de pauza in care n-am mai zis nimic. De ce? Pai am racit. Nu prea tare, doar un nas care e spart si curge intr-una, niste ochi care ieri nu vroiau nicicum sa stea deschisi, si o lipsa acuta de chef provocata de oboseala adusa de raceala.

Astazi ma simt ceva mai bine si cred ca ar trebui sa fac un rezumat al ambelor zile. Pai luni, e luni. Se zice ca nici iarba nu creste luni si cam au dreptate. Ieri a fost o zi friguroasa, gri, cu ceata, nimic placut in orice caz. Am stat ieri cu frica-n san ca poate ma asculta la franceza. N-a fost sa fie, profa decizand sa trecem la gramatica. Dupa ce am reluat acordul participiului, am fost bucuros ca ora s-a terminat si am plecat acasa unde mi-am invatat la bio si franceza dupa care m-am culcat. Defapt am adormit pe la 11:30, dar tot am fost mai matinal ca de obicei.

Astazi e marti, si datorita unui consiliu, am avut toate orele scurtate. Ferice de mine; ma gandeam ca o sa am mai putin de suportat la ora de franceza. Aceasta a trecut surpinzator de repede, insa a inceput cu 7 (sau 8?) cuvinte care le urasc: „Quel-que nous avons prepares pour aujourd’hui….Voinea” Nu stiu daca asa se scrie, si oricum mi-am incalcat pe inima scriind o fraza in franceza la mine pe blog. Pentru cei care asemenea mie au o repulsie fata de aceasta limba, traducerea aproximativa este ca profa m-a ascultat pe mine din lectia de zi. Toate bune, ca tema mi-o facusem, insa cand m-a scos la tabla am avut o surpriza: In loc sa imi dea o propozitie ca in carte, ea mi-a dictam o propozitie, in care aveam ambele verbe la infinitiv, cerandu-mi apoi sa pun verbele din paranteza la Perfectul Compus si Mai Mult Ca Perfectul (le-am scris cu manjuscule pt a le putea prescurta ulterior). La PC m-am descurcat binisor, ca macar atat sa fii invatat si eu in 6 ani de cand fac franceza. M-am incurcat putin la faptul ca era verb reflexiv, dar dupa ce m-am dumirit am nimerit si terminatia si participiul. La partea cu MMCP, ma uitam la fel cum se uita si pisica mea la o coaja uscata de paine.

Atunci am decis sa imi scot din minte gramatica franceza si sa o inlocuiesc cu logica inginereasca: stiam ca am nevoie de un participiu (caci lectia era „Acordul Participiului”) si deci stiam ca am nevoie sa il conjug pe Avoir la ceva… cum singurul timp francez pe care il stiu perfect e Imperfectul, asta am si aplicat. Macar daca era sa scriu o prostie atunci sa o scriu corect! Surprinzator, a fost totul corect si eu m-am intors in banca cu un 9 rotofei in catalog. Goal reached, lazy mode on! Acum nici ca mai am alte griji la franceza vreo 2 saptamani. Ceea ce e mai mult decat destul pentru mine. Pe ziua de azi nu mi-a mai ramas decat sa scriu niste propozitii in engleza (cica tema) si sa imi fac tema la romana. Si daca maine e miercuri, inseamna ca deja o luam usor la vale catre week-end.

Anunțuri

Uite ca am ajuns si la numarul 8! Intial am zis ca aceasta va fi ultima zi din serie, insa dat fiind ca interesul pentru blogul meu a crescut in ultima saptamana, ma gandesc sa continui. In plus, e amuzant sa ai ce citii peste ani si ani, dar chiar si pe termen scurt. Daca stau sa iau fiecare zi la rand, ultima saptamana a trecut incredibil de repede. Daca stau sa ma gandesc la modul general, parca a trecut o eternitate de la ultima zi de marti. Pana la urma o sa fac si eu cum zicea cantecul „I’ll take each day and night at a time”, e o metoda buna pentru a grabii sosirea serii de vineri.

Ziua de azi a inceput foarte misto. Dupa ce aseara am adormit pe la ora 1 pentru ca eram ocupat cu proiectarea unui suport pentru telefonul mobil, care e inca in stadiul de proiect,  am deschis la un moment dat ochii convins ca trebuie sa ma trezesc. Imi trag 2 palme sa ma revigorez, ma rasucesc pe marginea patului, scotocesc cu picioarele dupa papuci, ii gasesc, ma incalt si dau sa pornesc pe aleea sapata special printre manuale si hartii care duce la chiuveta din baie. Inainte de a-mi lua avantul ma loveste un gand: „Mah, da’ alarma la telefon cand a sunat?” Ma uit la recever-ul Dolce si vad ca afisa 05:02. In mintea mea „Neah, asta e de la Romtelecom, sigur nu merge bine” asa ca am luat telefonul sa ma uit la el: 05:01 scria pe ercanul lui. Deci receverul de la Romtelecom e cu un minut inainte. Oricum, vazand ca sunt treaz cu 40 de minute mai devreme decat trebuie, am lasat slapii, m-am invelit si mi-am tras inca 2 palme, pentru neatentie si pentru a adormii la loc rapid. Am adormit instantaneu, iar la 5:40 alarma telefonului a sunat, eu am oprit-o si stateam intins pe spate pe pat, uitandu-ma la stelele de pe cer, incercand sa imi conving ochii ca de data asta trebuie sa stea deschisi pentru inca multe ore. Tocmai atunci am remarcat ca gemul de la usa de la baie vibra, si incepusem sa ma intreb ce raba din 1900 toamna trece la ora aia pe strada mea. Pana sa ma dumiresc insa, am simtit cum sunt miscat brusc la dreapta, ca apoi sa revin la fel de brusc in pozitia intiala. Trezit parca din visare, am relizat ca insfarsit sunt martorul unui cutremur. Insfarsit sunt treaz cand are loc unul si am inceput sa ma gandesc ce ziceau aia de la National Geographic ca se face in caz de cutremur.

E foarte interesanta senzatia accea din timpul unui cutremur. Cel putin eu, asa infofolit in cearceaf, intins pe pat si cu imbratisarea somnului inca calda pe sufletul meu, m-am simtit ca intr-un carusel. Simteam cum ma misc stanga dreapta, speram ca restul casei sa stea pe loc, dar nu puteam face nimic pentru a impiedica sau ameliora cele ce se intamplau.  Dupa ce leganatul initial s-a potolit, mi-am adus aminte ca prin filme si la stiri, tot timpul se vorbea de replici. Singura replica din capul meu zicea „Da-te jos din pat, meri la baie si spala-te, ca daca pica acoperisul pe tine abia scapi de franceza”. Acesta a fost argumentul de care am avut nevoie sa ma rostogolesc pe podea si de acolo in baie. Replica cutremurului n-a mai venit, insa replica mamei m-a uimit atunci cand mi-a zis ca ea intial n-a crezut ca e cutremur, ci ca am cazut eu din pat. E de mentionat ca mama se trezeste la 5 minute dupa mine (deh, somnu de frumusete) asa ca ea a fost trezita de seism.  Am plecat la liceu, iar faza cu cutremurul am lasat-o in urma.

Am spus ieri ca nu mi-a mers prea bine dupa ce nu mi-am mai gasit manualul de franceza si nici creionul cu mina. Ei bine astazi mi-a mers mai bine. Mi-am regasit creionul cu mina! Bineinteles, manualul nu, insa creionul e inapoi la mine teafar si nevatamat. Am vaga banuiala ca luni o sa fiu ascultat la franceza, dar ce mai conteaza?  Am creionul inapoi! Azi am dat inca doua teste, la chimie si la biologie, iar cel putin la chimie va pot spune ca am facut bine, atata timp cat si colegul meu de banca a scris bine ceea ce a scris.  Maine mai am si ultimul test din seria celor ce nu se trec, anume cel la economie. Ce e amuzant la acesta e ca pierdem o ora de romana din cauza lui. Sincer, mie asta mi se pare cam inutil. De ce sa pierzi o ora de romana din cauza unui chestii asa de nesemnificative ca si economia? In fine, de miercuri zilele o iau la vale catre week-end asa ca pot incepe sa nu mai imi bat capul asa de tare.

Oricum ca sa nu las ziua sa treaca nesarbatorita, am o mica dedicatie pentru Mama Natura:

Astazi am primit din nou confirmarea faptului ca sunt un geniu! Au inceput sa ne soseasca rezultatele (confindentiale) ale testelor predictive ce nu se trec in catalog. Am aflat ca la romana sunt un adevarat geniu al literaturii, lucrarea mea avand una din cele mai mari note din clasa (daca nu prima, atunci a doua nota din clasa). Pentru ca i-a placut foarte mult textul pe care l-am facut la subiectul 2, doamna profesoara mi-a cerut sa il refac, de aceasta data la tabla. Nestiind cat de buna (sau nu)  a fost lucrarea mea initiala (desi aveam un puternic sentiment de realizare) am incercat pe cat posibil sa evit sa merg pe aceleasi idei ca in lucrarea mea. Nu de alta dar astfel mi-am adus aminte unul din lucrurile care m-au deranjat la test: subiectul era unul foarte permisiv, iar eu imi intrasem in mana si as fi putut sa imi fac doctoratul pe textul acela, insa cerinta ziceam maxim 30 de randuri. Astfel ca a trebuit sa imi ciopartesc cu brutalitate ideile pentru a le face sa se incadreze cat de cat in limita. Pana la urma, dupa o ora si ceva la tabla am relizat un text destul de bun. Nu am primit nota, insa un geniu ca mine e mai presus de rasplata materiala, eu landu-mi recompensa din sferele cele mai inalte ale literaturii argumentative.

Apoi au venit notele la franceza, unde am descoperit ca sunt un geniu al limbii pline de branza si mucegai (franceza). La testul predictiv am luat 5,20. Nu e mult, dar e un 5 luat pe pielea mea, cu cunostintele mele, si cel mai important: e nota de trecere!!!  Oricum nu se trece, dar e reconfortant sa stiu ca la nevoie obtin o nota de trecere pe spinarea mea.

In schimb am descoperit ca e costisitor sa fii un geniu! Astazi mi-am pierdut cartea de franceza si un creion. Cartea de franceza sper sa o gasesc maine pe la colegi, caci am dat bani pe ea. Creionul…fie ce-o fi. Pana una alta, acest geniu al literaturii universale pleaca sa isi invete la biologie. Iar daca tu esti cel care ai o carte de franceza in plus (si e a mea), maine sa mi-o aduci!!!

Spuneam in ultimul post, ca aseara aveam o grama de idei care pareau geniale, si pe care de abia asteptam sa le pun in practica. Ei bine, asa cum am prevazut aseara, acum aceste idei unele mi se par ridicole, iar celelalte de-a dreptul stupide. Un exemplu in acest sens ar fi titlul seriei. Acuma termenul de „somnambul” nu mi se mai pare asa de potrivit. Poate pentru ca nu mai sunt eu asa de teleghidat spre pat ca aseara. Oricum trecem peste asta si daca am zis ca o sa fac un lucru, atunci chiar am sa-l fac.

Ziua de azi a inceput mai putin dureros decat celelalte, adica nu am mai fost nevoit sa ma rostogolesc singur din pat pentru a ma trezii la impactul cu solul. Nu, in dimineata asta m-am trezit relativ usor, la 5:40 si paream chiar vesel. Ca sa imi manifest bucuria, influentat de faptul ca un coltisor din mintea mea inca visa, am inceput sa fac pe DJ-ul virtual si am considerat ca e de datoria mea sa deschid cat mai repede calculatorul sa dau un mesaj de „Buna dimineata!” pe Facebook si am trantit si o melodie, pentru ca norocosii care locuiesc in Bucuresti si nu fac mai mult de o jumatate de ora pana la liceu sa aiba ce asculta. Dupa care bineinteles am facut efortul de a ma spala pe fata (chiar si o apa fierbinte cu aburi pare rece la ora aia), m-am imbracat (fara haine pe dos) si la 6:20 am plecat spre liceu.

Dupa un drum incredibil de aglomerat, incredibil de stresant, in care soferul de pe maxi-taxi a amenintat ca se da jos si ne lasa acolo, am ajuns la liceu. Primul lucru pe care l-am facut cand am ajuns la liceu, a fost acelasi ca in fiecare dimineata de vreo doua saptamani incoace: m-am sarutat! … … … cu sticla de cafea. Dupa doua ore  de matematica ce au trecut relativ repede, s-a intamplat nenorocirea: jumatatea mea de litru de cafea, s-a epuizat. Acel moment a coincis cu alta catastrofa pedagogica: ora de franceza! Nu va pot spune cat de greu a trecut acea ora. A fost exact ca in filme cand vezi totul in slow-motion, numai gura profesoarei merge la un ritm pe care tu nu il poti urmari. Cand s-a terminat si ora aceea au inceput orele de bio si ziua s-a terminat destul de frumos cu un „meci” de volei la ora de sport.

Dand fast-foward pana in momentul cand am ajuns acasa, va pot spune ca odata ajuns prima mea grija a fost sticla de Cola din frigider, urmata apoi de….caietul de romana de clasa a Xa. Daca profesoara mea ar citii aceste randuri, probabil ca ar fi mandra de mine; sau probabil ca m-ar lua la bani marunti de ce m-am apucat de recapitulare abia azi, cand testul predictiv la care nu se trec note e maine. Cred ca orice persoana cu judecata dreapta, o sa imi inteleaga punctul de vedere.
Acesta este momentul cand m-am apucat de tema speciala pe care doamna profesoara mi-a dat-o special mie: o harta a romaniei, colorata in functie de dialectele vorbite. Brusc, mintea mea amortita a inceput sa zbarnaie putin; a inceput sa caraie, sa pacane, iar la final s-a concetrat pe rezolvarea sarcinii. Pentru a trasa harta, am nevoie de un sablon, care sablon il aveam pe vremea cand eram elev in generala la Turda. Acel sablon se afla in sertarul din dreapta al biroului meu. Acuma, biroul meu este inca la Turda in acelasi loc ca atunci. Continutul sau este imprastiat in vreo 2 cutii care sunt in pod. Asa ca inarmat cu o masca de praf, un spary de molii si o lanterna am patruns in pestera pod. Am gasit cutiile cu pricina si am inceput sa sap prin ele, coborand tot mai adanc in istoria mea de 2 ani.

Ce am gasit acolo? Pai printre multe alte chestii am gasit sablonul, dar inainte de el mi-am gasit carnetul de elev de pe clasele I-IV, pe vremea cand eram mic, dragut si luam FB pe linie. Apoi mi-am gasit carnetul de elev de pe clasele V-VIII (sau ce a mai ramas din el) unde mi-am adus aminte de stresul generalei, de clasa a 8a cu tezele ei….de notele de la istorie, mi-am adus aminte ca niciodata n-am fost prieten prea bun cu matematica, notele mele la franceza erau mai mari decat acum, iar la romana….ei bine la romana povestea a fost vesnic aceeasi. 4 ani cea mai mare medie a mea a fost 9, am avut 8 si 9. Alta medie la romana n-am cunoscut. Abia in al doisprezecelea ceas, pe semestrul II al clasei a 8a, mi-am dobandit prima si ultima medie de 10 la romana in ciclul gimnazial  A fost destul de interesanta intoarcerea asta in timp. M-a facut sa realizez defapt cat timp a trecut de cand am dat ardealul pe Capitala, cat de mult m-am schimbat stand aici si cel mai mult….mi-a reamintit cat de mult iubesc sa ma aflu aici, in sudul tarii, rupt de toata lumea care mi-a fost aproape in primii 15 ani de viata. Si nu sunt absolut deloc ironic; chiar ador sa fiu aici!

Stiu ca o sa spuneti ca nu exista ziua perfecta si tind sa va dau dreptate. Mereu ceva putea sa mearga „putin mai bine”. Sa o numim deci o zi reusita. Care e secretul ei? Pai pentru ca o zi sa fie reusita, noaptea ce preceda ziua respectiva trebuie sa fie dezastruasa. Sa va explic: marti am primit tema la romana sa povestim pana azi, joi, pe capitole cartea Viata lui Mihai Eminescu de G. Calinescu. Asa ca, am profitat de faptul ca o citisem, si am inceput aseara sa scriu. Era ora 10 si jumatate. Si am scris, si am scris, si unde nu mai stiam exact ce s-a intamplat a trebuit sa recitesc. Si de asemenea a trebuit sa recitesc si capitolele pe care le-am sarit cand am citit prima data cartea. Bineinteles totul a trebuit sa fie scris de mana, si cum doamna profesoara a fost foarte dezamagita la inceput de scrisul meu de mana, de atunci trebuie sa am grija cum scriu la romana…daca vreau medie mare. Asa ca procesul a fost si mai lent. In final am umplut patru foi fata-verso, in total 8 pagini. Cand m-am uitat la ceas, era ora 04:40. Nu va spun ca pentru a sta treaz cat timp citeam si scriam la romana, am terminat un corn cu ciocolata, vre-o 2 ciocolati, 1.5 litri de Cola.  Dupa aceea m-am apucat sa fac tema la mate. Norocul meu ca a fost foarte scurta si in 10 minute am terminat-o. Pe cand sa ma culc si eu, m-a lovit stirea: eu azi aveam examen ECDL. Pentru ca deja platisem taxa, azi a trebuit sa il dau. Modul 7: internet. Dar pana la examen…am avut geografie, unde am luat 8 la un test dat acum o saptamana. Nota buna, zic eu. Dupa aceea am avut doua ore de mate una dupa alta. Ore in care am raspuns…mai mult pe langa, dar ce mai conteaza….am ridicat mana 🙂

Apoi a venit ora de romana unde am stat toata ora sa citesc ce am scris eu la 4 dimineta. A fost bine, chit ca mi se inchideau ochii de somn. Am luat un 10 mare cat mine, deci nu mi-am pierdut noaptea degeaba. Apoi a venit examenul ECDL. Am injurat in fel si chip (defapt doar in minte) pe cel ce a conceput Outlook Expres. Dar in cele din urma am facut 83% corect, ceea ce e peste minimul de 75% necesar, deci am trecut. Mai am de dat doar 5 module si am obtinut prima diploma atasabila la CV. Una peste alta a fost o zi destul de reusita. Vreti si voi una…incercat sa poovestiti Viata lui Eminescu toata noaptea….vedeti ce iese 🙂