Posts Tagged ‘poze’

Jur ca nu stiu de unde vine replica din titlu. Stiu ca este un film regizat de Sergiu Nicolaescu, dar nu stiu cine joaca in el, cum se cheama filmul sau despre ce e vorba in el, in schimb mi-am tot propus sa aflu…inca nu m-am tinut de cuvant.

Contextul in care o folosesc eu e unul mult mai romanesc: fiind ora 9 seara dupa o zi foarte calduroasa, m-a apucat si pe mine pofta de cirese. Stand la casa, am iesit in curte, m-am dus la ciresul din mijlocul ei si am inceput sa ma intind dupa ciresele rubinii care erau mai la indemana, prea lenes sa aduc scara sa ma sui dupa cele negre, gata sa plesneasca de atata savoare. Astfel mi-am amintit singurul inconvenient al verii: tantarii.

Eu inteleg ca fiecare fiinte de pe Pamant isi are locul intr-un lant trofic si ca fara una dintre aceste specii, am ajunge cu totii sa mancam pietre, dar eu nu inteleg ce e cu tantarii de anu asta. Sunt niste ticalosi altoiti care sug viata din tine. Pe doi i-am strivit in timp ce sugeau linistiti din mana mea, pe inca unu l-am prins pe picior, si astia sunt doar cei pe care i-am vazut. Parca in alti ani erau mai discreti. Ca sa nu mai spun ca dupa ce te-au supt, arati de parca suferi de un fel de varicela mutanta de vaci. Te mananca in draci, apare o umflatura alba de 1 centimetru in diagonala si te inrosesti pe juma de mana.  Am constat ca daca nu te scarpin, cam intr-o ora se retrage umflatura si inafara de roseata nu mai sunt urme ale vizitei vampirului inaripat, dar asta tot nu echivaleaza faptul ca o ora arati ca ceva ce ar putea fi expus intr-un muzeu de boli infectioase fara leac.  In speranta ca o sa va stric noaptea si ca sa va dovedesc ca nu exagerez, va arat o poza cu antebratul meu asa cum se prezinta el acum:

 

Reclame

Nu, nu se face o continuare la Top Gun dar am zis ca asa suna titlul mai palpitant.

Astazi de dimineata intentionam sa merg cu tata la cumparaturi, insa pe cand ne suiam in masina am vazut 2 elicoptere militare si un MIG pe cer. Atunci ne-am adus aminte ca astazi la Baza 71 Aeriana Campia Turzii,  este Ziua Aviatiei. Am schimbat traseul, am bagat talpa in masina si fuga la pista. Intradevar azi era, deci daca n-ati stiut, imi pare rau pentru voi ati pierdut evenimentul. Sa va povestesc in linii mari ce s-a intamplat. S-au serbat 100 de ani de la primul zbor si, la fel ca anul trecut, au facut demonstratii de lupta aeriana si terestra, MIG-urile 21 au „defilat” prin fata publicului la viteze sub-sonice si super-sonice, elicopterele au defilat si ele, au avut la fe ca in alti ani un MIG expus, ne lasau sa ne suim pe aripile sale. Partea buna, fata de alti ani organizarea a fost mai buna. Nu au mai fost masini parcate pe marginea drumului si au fost mult mai multe standuri. Au fost standuri cu mancare (mici si frigarui), inghetata, bere, au fost cei de la TopCar (reprezentanta SEAT Cluj) cu cateva modele expuse. Una peste alta a fost frumos.
Poze din pacate nu am pentru ca desi am luat aparatul foto cu mine, am uitat sa iau si cardul de memorie pentru aparat. O sa incerc sa fac rost de niste poze de anul trecut, pentru ca exercitiile au fost foarte asemanatoare

In ultimele patru zile eu si cu tata ne-am „plimbat” destul de mult. Cu toata ca tata inca are mana rupta dupa ce a cazut din cires si eu ii schimb toate vitezele. Pe undeva sunt mandru de treaba asta. Stiu ca toata lumea o sa imi spuna ca nu e legal si ca suntem inconstieni….Shut Up! Nu vreau sa va aud parerile pentru ca nu cunoasteti toate detaliile si numa ne certam degeaba!

Oricum, ieri am fost pana Lugoj si inapoi. Cum am plecat din Lugoj pe intuneric am vazut ceva cu totul nou pentru mine: licurici! Nu am vazut unul de aproape dar am oprit intr-o parcare si am vazut cum toata padurea era luminata de parca toata vietatile padurii ma priveau cu ochii lor luciosi. A fost frumos. Mai vreau sa ii mai vad odata. In fine, am pornit la drum, nu ne-am grabit, am mers decent, si am ajuns la intrarea in Turda pe la ora 1 noaptea Dupa ce am trecut de intrarea in Turda, cum plouase erau o gramada de baltoace pe marginea drumului. Cum din fata venea un TIR, tata a luat un pic dreapta. Moment in care am dat cu rotile de pe partea dreapta in intrarea in Tunelul catre China. Am avut noroc pentru ca dat fiind ca groapa (craterul) era plin cu apa roata dreapta fata a acva planat si astfel a scapat intreaga. Roata dreapta spate nu a avut atata noroc si s-a indoit janta. La ora unu noaptea, la 10 minute de casa, intr-o zona fara stalpi de iluminat, noi aveam o janta indoita. Tata cum are mana rupta e exclus sa  ridice greutati cu ea. Asa ca eu am avansat in grad de la DSG cu comanda vocala la mecanic sef. Am mutat tot ce era in portbagaj pe bancheta spate, am scos roata de rezerva si cricul, tata folosea lanterna telefonului sa imi lumineze mie si gura ca sa ma indrume si sa imi spuna in mare ce am de facut. Nu ca e cine stie ce stiinta exacta, dar e bine sa sti cateva lucruri. Dupa o jumatate de ora de hamalit prin noroi, am montat roata noua si am venit acasa. Azi am reparat janta, maine dimineata facem cauciucul si plecam la Oradea. Din cate stiu eu aia au drumuri bune dar….

P.S. Domnu Berceanu, daca azi noapte pe la ora 1 si ceva ati sughitat  am fost eu! Sper ca v-am trezit din somn 🙂

In general nu sunt genul de om care atunci cand vede o minunatie a naturii sa stea sa se uite la ea o jumatate de ora sa o admire din toate partile si sa ii faca 156420000 poze. Ei bine astazi am fost la iarba verde pe Valea Ariesului. Poate o parte din cititorii mei au fost pe acolo e o zona foarte frumoasa. Oricum cert este ca am mers pana la dracu-n praznic sa gasim un loc de facut focul, insa pe cand sa ne intoarce am dat peste o cascada mare. Da mare fratilor si frumoasa. Sincer am mai vazut asemea cascade, dar numai in fotografiile de la National Geographic. Pentru inceput nu eram sigur daca ma mai aflu in Romania sau in alta tara. Eu am stiut mereu ca ardealul e alta tara insa nu am crezut  ca are chiar atatea minunatii.  Si asa cum spuneam, eu nu sunt genul care sa stau sa admir minunatiile naturale le-am vazut, le-am „fotografiat” cu ochiul, am salvat imaginea pe partitia D a creierului meu si gata. Eu stiu ce am vazut si imi e suficient, insa in acest caz am si simtit nevoia de a fotografia acesta minunatie doar pentru a avea dovada ca exista in Romania noastr acea de toate zilele. Va las sa admirati si voi: