Posts Tagged ‘probleme’

A aparut si editia de gazeta numarul 10! Defapt cred ca iar delirez. Ma cred redactor/scriitor la gazeta desi am refuzat de mai multe ori postu asta in viata reala. Ideea e ca deja sunt 10 zile de cand postez zilnic pe blog toate idioteniile de peste zi.
In seara asta parca ma simt mai obosit ca de obicei. Cam am si de ce: azi noapte am stat treaz pana la 1:30 ca sa corectez lucrari de biologie la generala (din alea care nu se trec) si sa fac tabele si rapoarte despre ele, toate astea impreuna cu mama. La 1:30 am terminat, la 1:40 eram spalat, schimbat si bagat in pat. Patru ore mai tarziu, alarma de la telefon ma trezea cu brutalitate. Surprinzator e totusi faptul ca m-a trezit; la fel de surprinzator cum e faptul ca m-am dat jos din pat, m-am spalat pe fata, m-am imbracat de scoala si la 6:15 eram pe maxi-taxi.

La 7:20 eram la liceu si imi faceam siesta obisnuita. M-am invatat ca de la 7:20 cand ajung eu, pana pe la 7:40 cand apare urmatorul suflet in clasa sa trag un pui de somn strajnic. Din pacate nu prea am ce sa fac, dar daca iau maxi-taxi-ul de la 6:30 ajung pe la 8 si ceva, ca acela ocoleste tot satu si opreste in poarta la tot taranu. In fine, ideea e ca dupa ce am terminat jumatatea de litru de cafea pana la ora 9, am fost relativ fresh restul zilei. Adica eram constient si chair activ la unele ore, cu mersul la baie am avut o problema, pe principiul ca daca introduci un volum mare de lichid intr-un timp scurt, acesta va dorii sa iasa din organism mai devreme. Sunt sigur ca daca ma strofoc nitel pot scoate si o ecuatie matematica din ce am zis acum, dar sunt cam satul de mate pe ziua de azi.

Pe drumul spre casa, eu eram ca un extraterestru pentru cei din maxi-taxi. Se pare ca stimabilii mei co-tarani, nu au mai vazut un elev eminent de liceu care isi face tema la fizica in timpul mersului. Dupa multa bataie de cap, multe calcule taiate, multe formule cu sinus si cosinus, toate esuate lamentabil, am ajuns la o forma a ecuatiei suficient de buna incat sa ma prezint maine la doamna diriginta sa ii cer un sfat.

Acum pentru prima data de cand a inceput liceul cand mi-ar placea sa ma duc la culcare. Ce ma impiedica? Faptul ca in seara asta trebuie sa soseasca tata de la Turda. In mod normal n-ar fi chiar asa mare lucru, dar cum n-a mai fost pe aici de 3 saptamani, si cum nu o sa stea decat pana duminica la pranz, vreau sa profit de ocazie sa mai stau o tara de vorba cu el, cat dorm si bunicii si nu incearca sa ma convinga sa nu il mai tin de vorba ca are de lucru. Asta e un lucru care mi se pare idiot: vin bunicii in vizita pe LA MINE pe acasa ca sa culeaga via, vine tata LA EL acasa (caci teoretic si el sta aici)  iar eu sa nu vorbesc cu el prea mult cat e pe aici ca sa isi poata face treaba ca sa plece linsitit. Adica ce? El vine aici doar ca sa faca treaba pe langa casa si sa plece, iar eu sa nu vorbesc cu el ca sa il menajez…Cand o sa fiu mare, amintiti-mi sa nu imbatranesc!

Anunțuri

Ei bine asta e acea perioada din an cand timpul isi schimba notiunea. Adesea asta e saptamana din an care nu se mai termina, e ultima saptamana inainte de vacanta. Defapt anul asta nu e ultima, datorita „inteligentei” celor de la Ministerul Educatiei (nu stiu ce mi-a venit sa le scriu numele cu litera mare, ca nu merita) anul acesta scolar se va termina intr-o zi de … Marti! Marti 21 ca sa fiu mai precis. Asta inseamna ca in acea marti inca se mai fac ore. Eu sunt foarte curios daca senatorii si parlamentarii au copii, si daca au lansez o provocare: va tine sa ii inscrieti macar un semestru la o scoala/liceu de stat? Ii dau alocatia mea pe o luna deputatului/parlamentarului/ministrului (oricarei persoane influente) care face acest lucru.

Inafara de asta, in aceasta ultima saptamana mai am o teza la romana, la care intentionez sa iau 10, dar sa vedem ce o sa iasa.  Partea frumoasa este ca se apropie sarbatorile; cum iti dai seama de acest lucru? Foarte simplu. Trebuie sa faci curatenie in toata casa. Si aici e partea cea mai nasoala cand locuiesti intr-o casa care are 10 km de holuri, 7 camere, 2 bucatarii si 2 bai. La care se adauga si vre-o 1573 de geamuri, 100 de perdele si 6827 de covoare. Ma rog, poate am amplificat putin numarul kilometrilor de holuri si geamurile, si perdelele, dar covoarele as putea sa jur ca atatea sunt. Mai ales ca a fost datoria mea sa le bat pana le-a sunat prafu-n cap. Dupa ce am rupt un batator si 2 bote pe spinarea covoarelor (din lipsa de tehnica, cred) m-am ales, cum era si normal, cu o febra musculara. Deci nu prea am putut sa imi scriu temele pe luni. O sa incerc astazi sa vad daca pot face ceva cu tema la franceza ca profa e cam „irascible”.

Una peste alta, cu tot chinu curateniei de iarna stiu macar ca ma apropii de Craciun. Si consiliul familial al familiei mele a votat: anul acesta, ca in toti anii mergem in Maramures la bunici. Singura dilema era „Cum?”.  Mama (ca multi alti profesori) trebuie sa mearga la scoala si pe 23 Decembrie, iar noi nu avem brad. Asa l-am insarcinat pe tata cu bradul si am hotarat ca el sa vina in seara lui 22 Decembrie cu un brad (cel mai probabil de la Miercurea Ciuc sau Sighetul Marmatiei), brad pe care e datoria mea sa il impodobesc (asta dupa ce anul trecut era sa ii dau foc), apoi pe 23 facem ultimele pregatiri si bagaje pentru plecare, iar in dimineata lui 24, „All aboard the Road Runner Expres”, plecam si speram sa ajungem in Maramures pana sa serveasca bunica sarmalele. Si aici ar trebuii as ma opresc, pentru ca fac mari eforturi sa nu ma gandesc la buanatile de pe masa de Craciun.

Acestea fiind zise ar trebuii sa inchei, insa ma nelinisteste o intrebare: anul trecut de Craciun, tatei i s-a furat la o benzinarie portofelul (l-am recuperat cu acte si tot in regula, dar fara bani), o ora mai tarziu a „parcat” masina intr-un stalp (nimeni n-a patit nimic) mi-e nu mi-a mers instalatia electrica pe brad, plus a facut un scurtcircuit care era sa aprinda bradul si era sa nu mai putem pleca din cauza ninsorii abundente. Anul aceste ce se poate intampla de Craciun?

In ultimele patru zile eu si cu tata ne-am „plimbat” destul de mult. Cu toata ca tata inca are mana rupta dupa ce a cazut din cires si eu ii schimb toate vitezele. Pe undeva sunt mandru de treaba asta. Stiu ca toata lumea o sa imi spuna ca nu e legal si ca suntem inconstieni….Shut Up! Nu vreau sa va aud parerile pentru ca nu cunoasteti toate detaliile si numa ne certam degeaba!

Oricum, ieri am fost pana Lugoj si inapoi. Cum am plecat din Lugoj pe intuneric am vazut ceva cu totul nou pentru mine: licurici! Nu am vazut unul de aproape dar am oprit intr-o parcare si am vazut cum toata padurea era luminata de parca toata vietatile padurii ma priveau cu ochii lor luciosi. A fost frumos. Mai vreau sa ii mai vad odata. In fine, am pornit la drum, nu ne-am grabit, am mers decent, si am ajuns la intrarea in Turda pe la ora 1 noaptea Dupa ce am trecut de intrarea in Turda, cum plouase erau o gramada de baltoace pe marginea drumului. Cum din fata venea un TIR, tata a luat un pic dreapta. Moment in care am dat cu rotile de pe partea dreapta in intrarea in Tunelul catre China. Am avut noroc pentru ca dat fiind ca groapa (craterul) era plin cu apa roata dreapta fata a acva planat si astfel a scapat intreaga. Roata dreapta spate nu a avut atata noroc si s-a indoit janta. La ora unu noaptea, la 10 minute de casa, intr-o zona fara stalpi de iluminat, noi aveam o janta indoita. Tata cum are mana rupta e exclus sa  ridice greutati cu ea. Asa ca eu am avansat in grad de la DSG cu comanda vocala la mecanic sef. Am mutat tot ce era in portbagaj pe bancheta spate, am scos roata de rezerva si cricul, tata folosea lanterna telefonului sa imi lumineze mie si gura ca sa ma indrume si sa imi spuna in mare ce am de facut. Nu ca e cine stie ce stiinta exacta, dar e bine sa sti cateva lucruri. Dupa o jumatate de ora de hamalit prin noroi, am montat roata noua si am venit acasa. Azi am reparat janta, maine dimineata facem cauciucul si plecam la Oradea. Din cate stiu eu aia au drumuri bune dar….

P.S. Domnu Berceanu, daca azi noapte pe la ora 1 si ceva ati sughitat  am fost eu! Sper ca v-am trezit din somn 🙂

Fratilor cred ca am ramas pe drum. Adica pe sine. Nici eu nu stiu prea bine, doar ce am aflat. L-am sunat pe tata sa il intreb pe unde e si daca e in grafic. El mi-a raspuns si mi-a zis ca a ramas in drum pentru ca i s-a rupt puntea spate de la Dacie si ca acum investigheaza problema. Nu sunt eu cine stie ce mare geniu al mecanicii dar eu asa stiu ca nu se poate merge cu o punte spate rupta. Ideea e ca ce ma fac eu din moment ce biletul meu „ëxpira” la Sighisoara si tata e pe nicaieri? De indata ce primesc informatii noi o sa le postez aici. Pana la noi ordine, autostop la 1 noaptea scrie pe mine. Parca-ar fi aventurile din verile lui ’08 si ’09.

Update @00:20: Se pare ca pana la urma puntea nu a cedat de tot. Mai mult s-a fisurat deci asta inseamna ca tata inca poate sa mearga cu Dacia. Am aflat de asemena ca acest incident s-a intamplat cam in dreptul pistei aeroportului din Tg. Mures. Ultima data cand am vorbit cu el era pe undeva pe la Ludus. Planul este urmatorul: Mers ca melcul pana la Campia Turzii, la Campia Turzii schimba Dacia Schioapa cu Valvele Nervoase (16 la numar) si dupa acea vine ca MIG-ul pana la sighisoara. Are o ora la dispozitie sa faca toate acestea. Asta in conditia in care eu nu am intarziere. Dar eu cred ca am….

Update @ 00:26 Trenul la plecare din Brasov (acum 5 minute) avea intarziere 57 de minute.

Astazi s-a intamplat o chestie foarte interesanta. Am plecat din casa spre liceu, la aceeasi ora ca de obicei, 12:30. Am mers in statie si am asteptat un pic, cam pana la fara un sfert sa vina masina. Cred ca pt prima data de cand fac eu naveta, masina a venit goala. E drept, vine de la capat dar de obicei avea 2-3-4-6 insi. Azi nimeni. In statie eram eu si inca o doamna. Ne urcam in masina si observ ca masina merge cu viteza melcului dar asta nu e ceva neobisnuit prin partile astea. Mi-am zis „mah e gol omu, merge incet sa mai iasa lumea la sosea, sa aiba clienti”. Dupa prima curba (care e la 50 de metri de statie, il vad pe sofer ca opreste. Se da jos din masina, se uita la roata dreapta fata, trece prin fata masinii, deschide capota, cum a deschis capota vad ca s-a aprins la bord martorul de bateria si imediat dupa aceea a murit motorul. Vine in mana soferul necajit cu o curea rupta si ne zice „Nu mai pot sa fac cursa. O sa va dau banii in apoi si o sa vina o alta masina”. Dupa cum arata cureaua nu mi-a luat mai mult de o secunda sa imi dau seama ce era (doar sunt patit de doua ori): era cureaua de la alternator. Aceea care ni s-a rupt si mie si lui tata de doua ori. Odata cand a picat intinzatorul si inca odata cand s-a rupt cureaua. Prima data eram prin munti ne indreptam spre o localitate undeva intre Deva si Lugoj numita Nadrag (parca) si a doua oara eram pe la dracu-n praznic, in drum spre Miercurea Ciuc, unde daca vorbeai romana lumea se uita la tine cum m-as uit eu la un francez. Toate povestile astea sunt aicea pe blog. Incercati un search. Parca era prin lunile ianuarie/febroarie/martie 2008. Nu mai sunt foarte sigur. Dar parca atunci era. Colac peste pupaza, nu stiu ce drac de sistem de siguranta are VW-ul ala dar cand a pierdut curentul la baterie a oprit motorul. Soferul ne-a rugat „Daca va rog ma ajutati sa imping masina din mijlocul drumului?” Prin „va rog” se subintelege sper ca era „te rog” ca pe tanti cine o urnea sa impinga? Am zis merci ca s-a dat jos din masina. Dar a si ajutat. A pus o mana si s-a rezemant de masina. Si eu cu fizicul meu de Adonnis urneam dihania alba din mijlocul benizii.Oricum, intr-un mod straniu chiar mi-a prins bine intamplarea. Mi-a readus in sange sentimentul aceala de aventura, de adrenalina, de fericire.  Deci de data asta nu am de ce sa ma plang. Chiar mi-a facut ziua fericita