Posts Tagged ‘romana’

Cred ca viata asta de bufnita in care ora de culcare e la mai putin de 6 ore distanta de ora de trezire incepe sa ma afecteze. Saptamana asta nu a inceput prea grozav, norocul meu disparand parca odata cu manualul de franceza, apoi ieri eram gata sa sustin ca a fost o zi reusita. Pana azi dimineata cand am descoperit ca hanoracul meu (pe care dupa ce ajung la liceu il bag in ghiozdan) nu era acolo! Automat am inceput sa il caut prin camera desi stiam ca nu il scosesem din ghiozdan. Convins ca e inca un articol pierdut pe saptamana asta, am plecat spre liceu, ajungand cu un moral destul de scazut, insa nu aveam de gand sa las asta sa se vada. Pana una alta, in al doisprezecelea ceas, mi-am gasit hanoracul la femeile de servici, cale pe care vreau sa le multumesc bobocilor care stau la noi in clasa, ca nu mi l-au luat ca sa-l vanda in tramvai pentru o shaorma.

Ajuns acasa, m-am apucat sa imi trec o gramada de formule mai mult sau mai putin incurcate pe o fisa, pentru a le retine ceva mai usor, caci maine diriga’ ne-a zis ca ne asculta, iar cine nu le stie zboara. De mic mi-a placut melodia aceea cu „I belive I can flyyyyy, I belive I can touch the sky…”  dar nu vreau ca doamna diriginta sa imi transforme convingerea in certitudine. Dupa care m-am apucat de tema la chimie: 3 pagini. Acuma, eu sunt la profil real, specializarea Stiintele-Naturii, deci e normal ca accentul sa pice pe Fizica, Chimie, Bio. Fizica desi nu e materia la care excelez cel mai bine, imi place, e logica si o sa imi manance zilele si in facultate (daca ajung pana acolo, caci mai intai am bacu’); biologia e o materie pe care o invat (de nevoie), care nu imi place la nebunie, cu toate ca dorm sub acelasi acoperis cu un profesor de biologie; chimia insa nu prea mi-a mai palcut de cand am inceput clasa a 8a. Oricum asta e alta poveste, chimia de la inceputul acestui an imi place pana acum, poate si pentru ca am mai inteles cate ceva, insa presimt ca nu e un sentiment de durata. Oricum, tema nu a fost prea grea (asta in cazul in care am facut eu ce trebuia sa fac), dar ideea in sine… 3 pagini de formule si reactii…. n-am mai scris 3 pagini la o tema, de pe clasa a Xa, cand faceam nopti albe si semi-albe cu temele la romana.

O sa par un tocilar fara viata, insa mi-e dor de temele acelea kilometrice la romana, in care rezumam viata lui Eminescu si din cauza carora stateam la birou pana la 4 dimineata, iar cand ma duceam la culcare, biroul meu era tapetat cu ambalaje de bomboane SUGUS si alte marci mai putin cunoscute, iar langa birou, stateau cazute una sau 2 sticle de Cola. Plus vreo 2 pixuri cu gel, din care unul era terminat. Oricum, imi e dor de ele pentru ca imi dadeau un motiv serios sa stau treaz noaptea, iar asta e un lucru care ma ingrijoareaza oarecum. La mine cea mai mare problema cu dormitul nu e ca nu pot sa dorm, e mai mult ca nu vreau. Adica daca ma uit la ora asta, sau la ora 10, sau la 11 spre pat, ceva din adancul sufletului meu zice „Bah esti nebun??? De ce!?” Iar atunci creierul meu incearca sa emita un raspuns logic cu motivele si argumentele conform carora ar trebuii sa ma culc, dar raspunsul niciodata nu ajunge la destinatar. Se pare ca trebuie sa ma obisnuiesc cu ideea de a fi o pasare de noapte, chiar daca asta inseamna sa sufar ziua de cearcane.

Motivul gasit de mine in seara asta ca sa stau treaz, este sa o ajut pe mama cu corectatul sutelor de teste initiale ale caror nota nu se trec. Treaba mea va fi sa ma ocup de partea grila, care si o maimuta o poate face (deci sper sa nu fie foarte greu pentru mine). Din start spun ca fac asta si fortat de imprejurari, caci o vad pe mama ca mai are putin si crapa de oboseala. Daca ea crapa, nu mai are cine sa imi faca sandvici-urile, deci vine apocalipsa.

Ca tot vorbeam de combinatii apocaliptice, astazi mi-am dat seama ca am dieta mea tocmai a luat o intorsatura spre rau. Cand am ajuns acasa, primul lucru pe care l-am facut a fost sa dau iama in sticla de 2 litri de Cola, din care am baut cam jumatate. Iar pe parcursul serii, in timp ce scriam si invatam la fizica si chimie, am baut si cealalta jumatate aproape. Acuma, scriind acest articol am realizat ca practic eu astazi mi-am baut aproape in intregime jumatatea de litru de cafea, iar apoi am baut inca un litru si ceva de Cola. Deci teoretic, acum prin venele mele circula un lichid ce cred ca se cheama cafeina, in locul sangelui. Presimt ca daca fac asta, pe termen lung, nervii, ficatul si mintea mea o sa ajunga tocanita de legume. Dar in seara asta nu mai am ce face, decat sa imi consum energia cu testele puradeilor de la generala, iar dupa aceea cu facerea tabelelor si situatiilor bazate pe acele teste, pentru cei din minister.

Acum inteleg de ce nimeni nu-l iubeste pe Funeriu…

Uite ca am ajuns si la numarul 8! Intial am zis ca aceasta va fi ultima zi din serie, insa dat fiind ca interesul pentru blogul meu a crescut in ultima saptamana, ma gandesc sa continui. In plus, e amuzant sa ai ce citii peste ani si ani, dar chiar si pe termen scurt. Daca stau sa iau fiecare zi la rand, ultima saptamana a trecut incredibil de repede. Daca stau sa ma gandesc la modul general, parca a trecut o eternitate de la ultima zi de marti. Pana la urma o sa fac si eu cum zicea cantecul „I’ll take each day and night at a time”, e o metoda buna pentru a grabii sosirea serii de vineri.

Ziua de azi a inceput foarte misto. Dupa ce aseara am adormit pe la ora 1 pentru ca eram ocupat cu proiectarea unui suport pentru telefonul mobil, care e inca in stadiul de proiect,  am deschis la un moment dat ochii convins ca trebuie sa ma trezesc. Imi trag 2 palme sa ma revigorez, ma rasucesc pe marginea patului, scotocesc cu picioarele dupa papuci, ii gasesc, ma incalt si dau sa pornesc pe aleea sapata special printre manuale si hartii care duce la chiuveta din baie. Inainte de a-mi lua avantul ma loveste un gand: „Mah, da’ alarma la telefon cand a sunat?” Ma uit la recever-ul Dolce si vad ca afisa 05:02. In mintea mea „Neah, asta e de la Romtelecom, sigur nu merge bine” asa ca am luat telefonul sa ma uit la el: 05:01 scria pe ercanul lui. Deci receverul de la Romtelecom e cu un minut inainte. Oricum, vazand ca sunt treaz cu 40 de minute mai devreme decat trebuie, am lasat slapii, m-am invelit si mi-am tras inca 2 palme, pentru neatentie si pentru a adormii la loc rapid. Am adormit instantaneu, iar la 5:40 alarma telefonului a sunat, eu am oprit-o si stateam intins pe spate pe pat, uitandu-ma la stelele de pe cer, incercand sa imi conving ochii ca de data asta trebuie sa stea deschisi pentru inca multe ore. Tocmai atunci am remarcat ca gemul de la usa de la baie vibra, si incepusem sa ma intreb ce raba din 1900 toamna trece la ora aia pe strada mea. Pana sa ma dumiresc insa, am simtit cum sunt miscat brusc la dreapta, ca apoi sa revin la fel de brusc in pozitia intiala. Trezit parca din visare, am relizat ca insfarsit sunt martorul unui cutremur. Insfarsit sunt treaz cand are loc unul si am inceput sa ma gandesc ce ziceau aia de la National Geographic ca se face in caz de cutremur.

E foarte interesanta senzatia accea din timpul unui cutremur. Cel putin eu, asa infofolit in cearceaf, intins pe pat si cu imbratisarea somnului inca calda pe sufletul meu, m-am simtit ca intr-un carusel. Simteam cum ma misc stanga dreapta, speram ca restul casei sa stea pe loc, dar nu puteam face nimic pentru a impiedica sau ameliora cele ce se intamplau.  Dupa ce leganatul initial s-a potolit, mi-am adus aminte ca prin filme si la stiri, tot timpul se vorbea de replici. Singura replica din capul meu zicea „Da-te jos din pat, meri la baie si spala-te, ca daca pica acoperisul pe tine abia scapi de franceza”. Acesta a fost argumentul de care am avut nevoie sa ma rostogolesc pe podea si de acolo in baie. Replica cutremurului n-a mai venit, insa replica mamei m-a uimit atunci cand mi-a zis ca ea intial n-a crezut ca e cutremur, ci ca am cazut eu din pat. E de mentionat ca mama se trezeste la 5 minute dupa mine (deh, somnu de frumusete) asa ca ea a fost trezita de seism.  Am plecat la liceu, iar faza cu cutremurul am lasat-o in urma.

Am spus ieri ca nu mi-a mers prea bine dupa ce nu mi-am mai gasit manualul de franceza si nici creionul cu mina. Ei bine astazi mi-a mers mai bine. Mi-am regasit creionul cu mina! Bineinteles, manualul nu, insa creionul e inapoi la mine teafar si nevatamat. Am vaga banuiala ca luni o sa fiu ascultat la franceza, dar ce mai conteaza?  Am creionul inapoi! Azi am dat inca doua teste, la chimie si la biologie, iar cel putin la chimie va pot spune ca am facut bine, atata timp cat si colegul meu de banca a scris bine ceea ce a scris.  Maine mai am si ultimul test din seria celor ce nu se trec, anume cel la economie. Ce e amuzant la acesta e ca pierdem o ora de romana din cauza lui. Sincer, mie asta mi se pare cam inutil. De ce sa pierzi o ora de romana din cauza unui chestii asa de nesemnificative ca si economia? In fine, de miercuri zilele o iau la vale catre week-end asa ca pot incepe sa nu mai imi bat capul asa de tare.

Oricum ca sa nu las ziua sa treaca nesarbatorita, am o mica dedicatie pentru Mama Natura:

Astazi am primit din nou confirmarea faptului ca sunt un geniu! Au inceput sa ne soseasca rezultatele (confindentiale) ale testelor predictive ce nu se trec in catalog. Am aflat ca la romana sunt un adevarat geniu al literaturii, lucrarea mea avand una din cele mai mari note din clasa (daca nu prima, atunci a doua nota din clasa). Pentru ca i-a placut foarte mult textul pe care l-am facut la subiectul 2, doamna profesoara mi-a cerut sa il refac, de aceasta data la tabla. Nestiind cat de buna (sau nu)  a fost lucrarea mea initiala (desi aveam un puternic sentiment de realizare) am incercat pe cat posibil sa evit sa merg pe aceleasi idei ca in lucrarea mea. Nu de alta dar astfel mi-am adus aminte unul din lucrurile care m-au deranjat la test: subiectul era unul foarte permisiv, iar eu imi intrasem in mana si as fi putut sa imi fac doctoratul pe textul acela, insa cerinta ziceam maxim 30 de randuri. Astfel ca a trebuit sa imi ciopartesc cu brutalitate ideile pentru a le face sa se incadreze cat de cat in limita. Pana la urma, dupa o ora si ceva la tabla am relizat un text destul de bun. Nu am primit nota, insa un geniu ca mine e mai presus de rasplata materiala, eu landu-mi recompensa din sferele cele mai inalte ale literaturii argumentative.

Apoi au venit notele la franceza, unde am descoperit ca sunt un geniu al limbii pline de branza si mucegai (franceza). La testul predictiv am luat 5,20. Nu e mult, dar e un 5 luat pe pielea mea, cu cunostintele mele, si cel mai important: e nota de trecere!!!  Oricum nu se trece, dar e reconfortant sa stiu ca la nevoie obtin o nota de trecere pe spinarea mea.

In schimb am descoperit ca e costisitor sa fii un geniu! Astazi mi-am pierdut cartea de franceza si un creion. Cartea de franceza sper sa o gasesc maine pe la colegi, caci am dat bani pe ea. Creionul…fie ce-o fi. Pana una alta, acest geniu al literaturii universale pleaca sa isi invete la biologie. Iar daca tu esti cel care ai o carte de franceza in plus (si e a mea), maine sa mi-o aduci!!!

Asa cum am mai spus cu diferite ocazii, stramosii nostri aveau cate o semnificatie sau o legenda pentru orice lucru oricat de minor din viata noastra. Una din miile de povestiri care exista spune, ca daca copilul se naste seara, acesta va fi mai activ noaptea si isi va desfasura majoritatea activitatilor sub plapuma noptii. Din motive de plictiseala si autocenzurare, nu o sa spun ce activitati, ina va pot spune ca asta e o legenda pe care o cred a fi adevarata. De ce? Pai mama asa isi aminteste, ca eu m-am nascut la 19:45, adica exact atunci cand Busu primea legatura pentru a prezice vremea, iar Andreea Esca incheia inca un jurnal de stiri. Pe mine ar fi trebuit sa ma bage ca „Breaking News” dar n-a mai apucat. Oricum, ceva trebuie sa fie in minte (pe langa faptul ca sunt tanar) ce ma face sa rezist noaptea pana la ore imposibile.

Saptama asta, nu a fost noapte in care sa dorm mai mult de 5 ore. De fiecare data cand imi setam alarma imi aparea „Clock will start in 5h:2m” si va las pe voi sa ghiciti ce inseamna asta. Deja sunt 3 nopti saptamana asta (daca pun la socoteala si noaptea de Duminica spre Luni). Deci din 72 de ore, eu am dormit 15.  Nu ma laud acuma ca as fi cine stie ce creatura alungata de pe platourile din Twilight, dar stau si ma intreb, pana unde ma pot intinde?

Totusi am si vesti bune: am inceput sa reduc doza de cafea. Dupa ce vineri am baut aproape 1 litru, luni am baut doar 0,5, ieri 0,5…azi cred ca am bat doar 0,3. Nu stiu exact cat am baut azi, cert este ca am mai avut niste cafea cu care sa ma intorc acasa. Asta a fost o stire asa, mai mult pentru cei care isi faceau griji ca o sa ajung un rahitic dependent de cafea care o sa tremur din toate incheieturile si o sa am nervii pezmet. Nervii mei inca sunt bine, si am grija sa le verific starea zilnic aka am o metoda prin care verific cat de tare ma mai enervez sau nu. Spre norocul meu, ma enervez tot mai greu.

Cu alte cuvinte, cand totul merge pe invers, Voinea se simte din ce in ce mai bine. Da, imi revin la normal.
Si ca tot vorbeam de normal, astazi am inceput si eu testele predictive, care nu se trec, dar toata lumea ne omoara cu ele. Prima runda: Romana feat. Engleza vs. EU.La romana a fost chiar simplu, dar lipsa de cafea (si somn?) din mine m-au facut sa scriu ceva de genu „culoarea blonda”. Nu exista? Nu-i nimic…o inventez 🙂 Oricum, ar fi fost mai fain daca imi dadeam seama de gafa, inainte sa dau lucrarea doamnei profesoare. Dar nu-i nimic, ma iarta ea 🙂

La engleza a fost amuzant prin faptul ca cerintele au fost mai provocatoare decat la romana. Dar nimic ce super-geniul meu sa nu poata rezolva.  Una peste alta, a fost o zi reusita, chit ca am intarziat la prima ora… in conditiile in care am pelcat de acasa la 6:20. Dar asta deja tine de naveta, cred ca o sa ii fac un post separat…candva.

Pana maine, toate bune. Ma duc sa imi pregatesc cafeaua pe maine si sa mananc ceva 🙂

Spuneam in ultimul post, ca aseara aveam o grama de idei care pareau geniale, si pe care de abia asteptam sa le pun in practica. Ei bine, asa cum am prevazut aseara, acum aceste idei unele mi se par ridicole, iar celelalte de-a dreptul stupide. Un exemplu in acest sens ar fi titlul seriei. Acuma termenul de „somnambul” nu mi se mai pare asa de potrivit. Poate pentru ca nu mai sunt eu asa de teleghidat spre pat ca aseara. Oricum trecem peste asta si daca am zis ca o sa fac un lucru, atunci chiar am sa-l fac.

Ziua de azi a inceput mai putin dureros decat celelalte, adica nu am mai fost nevoit sa ma rostogolesc singur din pat pentru a ma trezii la impactul cu solul. Nu, in dimineata asta m-am trezit relativ usor, la 5:40 si paream chiar vesel. Ca sa imi manifest bucuria, influentat de faptul ca un coltisor din mintea mea inca visa, am inceput sa fac pe DJ-ul virtual si am considerat ca e de datoria mea sa deschid cat mai repede calculatorul sa dau un mesaj de „Buna dimineata!” pe Facebook si am trantit si o melodie, pentru ca norocosii care locuiesc in Bucuresti si nu fac mai mult de o jumatate de ora pana la liceu sa aiba ce asculta. Dupa care bineinteles am facut efortul de a ma spala pe fata (chiar si o apa fierbinte cu aburi pare rece la ora aia), m-am imbracat (fara haine pe dos) si la 6:20 am plecat spre liceu.

Dupa un drum incredibil de aglomerat, incredibil de stresant, in care soferul de pe maxi-taxi a amenintat ca se da jos si ne lasa acolo, am ajuns la liceu. Primul lucru pe care l-am facut cand am ajuns la liceu, a fost acelasi ca in fiecare dimineata de vreo doua saptamani incoace: m-am sarutat! … … … cu sticla de cafea. Dupa doua ore  de matematica ce au trecut relativ repede, s-a intamplat nenorocirea: jumatatea mea de litru de cafea, s-a epuizat. Acel moment a coincis cu alta catastrofa pedagogica: ora de franceza! Nu va pot spune cat de greu a trecut acea ora. A fost exact ca in filme cand vezi totul in slow-motion, numai gura profesoarei merge la un ritm pe care tu nu il poti urmari. Cand s-a terminat si ora aceea au inceput orele de bio si ziua s-a terminat destul de frumos cu un „meci” de volei la ora de sport.

Dand fast-foward pana in momentul cand am ajuns acasa, va pot spune ca odata ajuns prima mea grija a fost sticla de Cola din frigider, urmata apoi de….caietul de romana de clasa a Xa. Daca profesoara mea ar citii aceste randuri, probabil ca ar fi mandra de mine; sau probabil ca m-ar lua la bani marunti de ce m-am apucat de recapitulare abia azi, cand testul predictiv la care nu se trec note e maine. Cred ca orice persoana cu judecata dreapta, o sa imi inteleaga punctul de vedere.
Acesta este momentul cand m-am apucat de tema speciala pe care doamna profesoara mi-a dat-o special mie: o harta a romaniei, colorata in functie de dialectele vorbite. Brusc, mintea mea amortita a inceput sa zbarnaie putin; a inceput sa caraie, sa pacane, iar la final s-a concetrat pe rezolvarea sarcinii. Pentru a trasa harta, am nevoie de un sablon, care sablon il aveam pe vremea cand eram elev in generala la Turda. Acel sablon se afla in sertarul din dreapta al biroului meu. Acuma, biroul meu este inca la Turda in acelasi loc ca atunci. Continutul sau este imprastiat in vreo 2 cutii care sunt in pod. Asa ca inarmat cu o masca de praf, un spary de molii si o lanterna am patruns in pestera pod. Am gasit cutiile cu pricina si am inceput sa sap prin ele, coborand tot mai adanc in istoria mea de 2 ani.

Ce am gasit acolo? Pai printre multe alte chestii am gasit sablonul, dar inainte de el mi-am gasit carnetul de elev de pe clasele I-IV, pe vremea cand eram mic, dragut si luam FB pe linie. Apoi mi-am gasit carnetul de elev de pe clasele V-VIII (sau ce a mai ramas din el) unde mi-am adus aminte de stresul generalei, de clasa a 8a cu tezele ei….de notele de la istorie, mi-am adus aminte ca niciodata n-am fost prieten prea bun cu matematica, notele mele la franceza erau mai mari decat acum, iar la romana….ei bine la romana povestea a fost vesnic aceeasi. 4 ani cea mai mare medie a mea a fost 9, am avut 8 si 9. Alta medie la romana n-am cunoscut. Abia in al doisprezecelea ceas, pe semestrul II al clasei a 8a, mi-am dobandit prima si ultima medie de 10 la romana in ciclul gimnazial  A fost destul de interesanta intoarcerea asta in timp. M-a facut sa realizez defapt cat timp a trecut de cand am dat ardealul pe Capitala, cat de mult m-am schimbat stand aici si cel mai mult….mi-a reamintit cat de mult iubesc sa ma aflu aici, in sudul tarii, rupt de toata lumea care mi-a fost aproape in primii 15 ani de viata. Si nu sunt absolut deloc ironic; chiar ador sa fiu aici!