Posts Tagged ‘scoala’

Cred ca niciodata nu a trecut atat de mult timp intre doua postari pe blog. As putea spune acum ca am fost ocupat cu tot felul de petreceri si destrabalari mai mult sau mai putin nocturne, ca am fost tot pe drumuri si nu am mai avut timp de familie si prieteni, ca m-am dedicat intru totul invataturii si m-am autoizolat de internet si facilitatile tehnologiei…. aiurea! Am fost pur si simplu lenes.

Bine, in apararea mea, poate n-a fost chiar o lene pura. A fost o lene combinata cu lipsa de subiecte; cand aveam chef sa scriu, n-aveam despre ce, cand aveam despre ce, n-aveam chef, si tot asa. Dorinta cea mai mare de a scrie un articol pe aici, jur ca aparea de fiecare data cand intram la dus. Culmea, tot atunci aparea si inspiratia, dar cum nu aveam langa mine o secretara bruneta, tanara si semi-topless care sa noteze tot ce aberam eu cu voce tare, pana sa ies de la dus, toate idelie erau deja expediate publicului inexistent, discursul meu se incheiase, iar eu nu mai stiam nici macar de la ce pornisem. Important e ca stiu unde am ajuns:

Am ajuns in aceasta seara de vineri (care e defapt o samabata dimineata), un moment din care mai am de numarat doar 14 zile pana cand se termina scoala. Si ca tot suntem la capitolul numarat, mai sunt 99 98 de zile pana la majoratul meu, asta asa, ca o paranteza. 14 zile pana cand intru in vacanta pentru 3 luni, care au ramas in jur de 10 saptamani. Si tot in seara asta am facut greseala sa imi calculez si mediile.  Bine, greseala mea nu a fost ca am decis sa imi calculez mediile, greseala mea a fost ca mi-am propus sa termin CU O ANUMITA medie clasa a XI-a. In seara asta, la prima strigare am media pe semestrul II 8,80; ceea ce e cu 0,20 sub pragul minim pe care constiinta mea poate sa-l tolereze. Si nu e doar constiinta mea, mai e si posibilitatea admiterii la facultate pe baza mediilor din liceu care contribuie anu asta la factorii de stres. Dupa ce am refacut  de 4 ori calculul cu 3 calculatoare diferite, am trecut la etapa a doua: remedierea situatiei. Si la ora aceasta relativ matinala, planul pare simplu, realizabil si obiectivul e tangibil. Trebuie sa imi maresc cu 1 punct media, la 5 materii.
Trebuie s-o conving pe profa de bio sa imi dea minim 8 pe portofoliul ce i l-am adus
Trebuie sa-i explic marti profei de chimie ca nu imi poate da mai putin de 10 pe prezentarea ce o sa i-o fac pana atunci
Trebuie s-o conving pe diriga ca nu are voie sa imi dea mai putin de 9 pe o prezentare ce inca n-am facut-o dar pe care a mai prezentat-o 3 sferturi din clasa
Trebuie ori s-o conving pe profa de romana sa imi dea 2 de 10 in 3 ore, ori dupa ce imi da macar un 10, s-o conving ca nu stie destula matematica si ca 9,45 se poate rotunji direct la 10.
Iar in final trebuie sa sper ca la ultimul test la economie am facut de minim 8, sau daca nu s-o induiosez pe profa sa imi dea de undeva un 10.

Parca acum cand am scris cele 5 obiective „de foc” au parut mai dificile si mai multe decat in ultima ora cand doar faceam calcule statistice si incercam mediile sa vad care e cea mai mica nota de care am nevoie. Ideea e, ca daca reusesc toate astea, ar trebui sa scot o medie de 9,13 care tot e cu vreo 17 sutimi sub tinta mea, dar imi place cum da acel ,13 acolo deci spre asta tintesc acum.

In rest ma asteapta o vara super full, adica chiar super-super full, dar despre care o sa vorbesc dupa ce ma vad cu sacii-n caruta si caii la drum, adica dupa ce s-au incheiat mediile 🙂

Anunțuri

Da, deci a trecut o perioada buna de timp de cand n-am mai aberat pe aici. Defapt, doar calendaristic a trecut mult, in realitate eu nu prea stiu cand s-au dus 2 saptamani. Nu pot sa spun ca s-a instalat o monotonie in viata mea, fiecare zi e o provocare, cea mai mare fiind cea de a ma da jos din pat si a sta departe de el pentru 19-20 de ore.
Ar trebui sa fac o scurta recapitulare sa vad pe unde am ramas ultima data cand ziceam ca urmeaza sa ma duc la Brasov sa ma imbat distrez cu cativa (mai multi defapt) prieteni si ca aveam emotii pentru intoarcerea mea acasa, sa nu repet criza de melancolie de anu’ trecut. Ei bine, am fost, m-am distrat, m-am intors si sunt la fel de bine dispus ca in zilele mele cele mai bune! Ba mai mult, acuma incep sa simt cu adevarat venirea Craciunului si implicit a sarmalelor, ceea ce ma face si mai fericit. De unde stiu asta? Pai deja incep tezele. Nu vreau sa plictisesc lumea cu chestiile astea, dar eu peste fix o saptamana, miercuri pe 9 Noiembrie dau teza la fizica. Toata luna noiembrie va fi impanzita de teze, iar apoi jumatate din luna decembrie vom fi calariti cu teste si ascultari, iar ultima saptamana va insemna cel mai probabil jocuri de carti, stat la taclale cu profii si chiul. Clasic.

O sa incerc o sa am destul chef sa mai postez si maine, acum constiinta mea imi spune ca trebuie sa ma apuc de invatat pentru testul la matematica de maine, insa corpul meu imi spune ca imi trebuie un dus. Grea decizie… dar pana la urma mai bine un corigent curat, decat un premiant jegos.

Writers block! Stau si ma uit de 10 minute la chenarul alb in care ar trebuii sa scriu postul si nu stiu cum sa o fac. Cred ca am incercat vreo 20 de formule pana acum, toata au avut aceeasi soarta: delete. Am decis ca e mai simplu sa intru direct in paine cu raportul zilei: am dat doua teste si m-am lovit la deget.

Bine, nu vreau sa ajung sa traiesc ziua cand o sa imi rezum activitatea pe o zi in 2 cuvinte. Ziua de azi a inceput la fel de devreme ca si celelalte, adica 5:40. Singura diferente a fost ca astazi, in loc sa plec cu masina de 6:30, am plecat cu cea de 6:15. Am facut asta ca sa nu mai intarzii la liceu din cauza unor idioti si a traficului supra-aglomerat. Si a functionat; la 7:25 eu descuiam liceul. A fost bine intr-un fel, am mancat un sandvici si m-am intins pe banca pentru un pui de somn. 15 minute nu a avut nimeni treaba cu mine.  Dupa care azi am dat alte doua teste. Mate si geografie. La matematica (surprinzator) am stiut sa rezolv exercitiile mai grele, nu pe cele de la grila unde m-am folosit de intuitie si inspiratie divina ca sa incercuiesc cateva raspunsuri. Sper doar ca nu am gresit la calcule, ceea ce nu e exclus pentru ca greselile banale sunt un fel de trademark Bogy. La geografie a fost mai leger. Am dat testul in ora de religie. Doamna profesoara a facut o treaba foarte buna supraveghindu-ne, si exemplul ei ar trebuii urmat de toti profesorii. S-a plimbat printre banci, se uita la noi, si cred ca a zambit in sinea ei cand a vazut ca asupra mea rugaciunea rostita la inceputul orei a avut efect, iar Dumnezeu mi-a dat gandul al’ bun de a cauta tarile de pe harta muta pe Google Maps. Dar a decis sa nu ma deranjeze. Daca toti profesorii ar face asa, la testele acestea care oricum nu se trec, eu m-as declara cel mai fericit.

La finalul  zilei, am ajuns acasa si mi-am amitit cu durere ca maine dau test la franceza, si vorbele profei mi-au rasunat in minte „O sa tin cont de nota asta, cand o sa va pun nota pe activitate”. Cred ca sunt cuvintele care m-au marcat cel mai mult in ultimele 3 saptamani. Inafara de „Esti un nesimtit ” pe care le-am auzit foarte des in ultima vreme, dar e o afirmatie pe care nu o recunosc.

Vestile bune sunt ca organismul meu a inceput sa reziste fara cafea. E a doua zi consecutiva cand beau cu putin sub jumatate de litru. Asta doar asa, ca sa stea linistiti cei care se temeau ca o sa ajung un dependent infect de cafea, cu probleme la ficat si la nervi, tremurand ca un blonav de parkinson, incapabil sa fac copii.

Ultima nouatate a zile este ca AM UN CITITOR FIDEL! Nu stiu sigur cine e, dar cineva tot cauta „bogy’s life” pe Google ca sa imi gaseasca blogul. Oricine ai fi, da-mi un mail, mesaj, ceva sa te felicit pentru fidelitate! Iar cu astea fiind spuse, cred ca o sa ma pun pe ascultat muzica pe youtube. Nu de alta dar azi se fac 2 saptamani de cand am net prin cablu cu trafic nelimitat, si in total se fac cam 6 ani si 7 luni de cand am cunoscut prima data internetul. Ce repede trece timpul!

Asa cum am mai spus cu diferite ocazii, stramosii nostri aveau cate o semnificatie sau o legenda pentru orice lucru oricat de minor din viata noastra. Una din miile de povestiri care exista spune, ca daca copilul se naste seara, acesta va fi mai activ noaptea si isi va desfasura majoritatea activitatilor sub plapuma noptii. Din motive de plictiseala si autocenzurare, nu o sa spun ce activitati, ina va pot spune ca asta e o legenda pe care o cred a fi adevarata. De ce? Pai mama asa isi aminteste, ca eu m-am nascut la 19:45, adica exact atunci cand Busu primea legatura pentru a prezice vremea, iar Andreea Esca incheia inca un jurnal de stiri. Pe mine ar fi trebuit sa ma bage ca „Breaking News” dar n-a mai apucat. Oricum, ceva trebuie sa fie in minte (pe langa faptul ca sunt tanar) ce ma face sa rezist noaptea pana la ore imposibile.

Saptama asta, nu a fost noapte in care sa dorm mai mult de 5 ore. De fiecare data cand imi setam alarma imi aparea „Clock will start in 5h:2m” si va las pe voi sa ghiciti ce inseamna asta. Deja sunt 3 nopti saptamana asta (daca pun la socoteala si noaptea de Duminica spre Luni). Deci din 72 de ore, eu am dormit 15.  Nu ma laud acuma ca as fi cine stie ce creatura alungata de pe platourile din Twilight, dar stau si ma intreb, pana unde ma pot intinde?

Totusi am si vesti bune: am inceput sa reduc doza de cafea. Dupa ce vineri am baut aproape 1 litru, luni am baut doar 0,5, ieri 0,5…azi cred ca am bat doar 0,3. Nu stiu exact cat am baut azi, cert este ca am mai avut niste cafea cu care sa ma intorc acasa. Asta a fost o stire asa, mai mult pentru cei care isi faceau griji ca o sa ajung un rahitic dependent de cafea care o sa tremur din toate incheieturile si o sa am nervii pezmet. Nervii mei inca sunt bine, si am grija sa le verific starea zilnic aka am o metoda prin care verific cat de tare ma mai enervez sau nu. Spre norocul meu, ma enervez tot mai greu.

Cu alte cuvinte, cand totul merge pe invers, Voinea se simte din ce in ce mai bine. Da, imi revin la normal.
Si ca tot vorbeam de normal, astazi am inceput si eu testele predictive, care nu se trec, dar toata lumea ne omoara cu ele. Prima runda: Romana feat. Engleza vs. EU.La romana a fost chiar simplu, dar lipsa de cafea (si somn?) din mine m-au facut sa scriu ceva de genu „culoarea blonda”. Nu exista? Nu-i nimic…o inventez 🙂 Oricum, ar fi fost mai fain daca imi dadeam seama de gafa, inainte sa dau lucrarea doamnei profesoare. Dar nu-i nimic, ma iarta ea 🙂

La engleza a fost amuzant prin faptul ca cerintele au fost mai provocatoare decat la romana. Dar nimic ce super-geniul meu sa nu poata rezolva.  Una peste alta, a fost o zi reusita, chit ca am intarziat la prima ora… in conditiile in care am pelcat de acasa la 6:20. Dar asta deja tine de naveta, cred ca o sa ii fac un post separat…candva.

Pana maine, toate bune. Ma duc sa imi pregatesc cafeaua pe maine si sa mananc ceva 🙂

Am ajuns sa ma intreb, pana la urma noi cum ne dam seama ca a trecut timpul? Adica, desigur, ne putem uita pe un calendar, dar ce e acel ceva care ne face sa ne dam cu palma-n cap si sa zicem „Bai ce a trecut timpul!”. Daca ma intreba cineva asta ieri, nu stiam sa ii raspund; daca ma intreaba cineva asta maine sau poimaine probabil ca nu o sa stiu sa ii raspund. Insa acum stiu raspunsul la aceasta intrebare, iar ca toate lucrurile marete, acesta l-am descoperit la TV.

Astazi, fiind ultima zi din vacanta am stat intins in pat si m-am uitat la televizor. Am decis sa ma uit la un film, iar singurul la care am reusit sa ma uit azi a fost Best of the best 4, pe Action Star. Oricum nu ma apuc acum sa le fac reclama (pozitiva) gratis. Acum fiind seara am butonat pe U TV ca sa se auda si la mine in camera niste muzica de fundal. Dintr-o data am auzit o melodie cunoscuta, atat de cunoscuta incat mi-am adus aminte cand am auzit-o prima oara, adica prin Iunie. Spre surprinderea mea mi-am dat seama ca m-am invartit in cerc. Atunci cand am auzit melodia prima data, eram intr-un fel de melancolie, din cauza unei fete daca nu ma inseala memoria, iar acum cand am reauzit-o mi-am dat seama ca au trecut 3 luni. 3 luni in care melodia a rezistat in topurile din Romania, dar mai ales trei luni de vacanta, trei luni din viata mea, iar la finalul acestor trei luni ma regasesc tot intr-o usoara forma de melancolie, de aceasta data provocata de mai multe motive, dar printre care….ACEEASI fata ca in Iunie. Si aici trebuie sa dau putina dreptate celor cateva zeci de mii de persoane care au zis de cate ori au avut ocazia ca „some thing aren’t worth it”, insa si mai multa dreptate persoanelor care au zis ca „I want to give up, but it’s worth the fight”. Nu stiu sigur in care dintre cele doua situatii ma regasesc, cred ca in a doua, insa oricum, asta m-a facut sa astept cu nerabdare inceputul scolii ca sa imi limpezesc mintea si sa mai primesc cateva sfaturi de la colegi.

Din acelasi ciclu de realizari reiese si decizia mea ca o perioada inca nedeterminata sa imi reduc frecventa vizitelor pe mess si Facebook. La cum ma stiu, in cateva zile o sa imi ies din „revizie” si o s-o iau de la capat, dar pana atunci, daca aveti treaba cu mine ma gasiti la telefon sau face 2 face 🙂

Aveti aici articolul de acum 3 luni si melodia in pricina: https://bogyslife.wordpress.com/2011/06/20/back/